Mootness of procedural delay challenge in urgent parental dispute due to post-filing redrafting and communication of judgment

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La 20 ianuarie, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2025/a1, a fost înregistrată contestaţia formulată de petentul A. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În motivarea contestaţiei, petentul a învederat întârzierea nejustificată a redactării şi comunicării hotărârii nr. 867 din 08 decembrie 2025, pronunţate în dosarul nr. x/2025, într-o cauză cu caracter urgent (ordonanţă preşedinţială) şi cu impact direct asupra relaţiei părinte-minor.

A precizat că dosarul este înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie din 27 august 2025, iar, în legătură cu acest dosar, pronunţarea a fost amânată succesiv la 10 noiembrie 2025, 24 noiembrie 2025 şi, respectiv, la 08 decembrie 2025, când s-a pronunţat soluţia, interval de timp semnificativ pentru o cauză cu minor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522-526 C. proc. civ.

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 alin. (1) C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părţi, precum şi de către procurorul care participă la şedinţă, a unei contestaţii prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată o astfel de contestaţie, motivele vizând atât culpa instanţei, cât şi atitudinea ei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces, ori a terţilor propriu-zişi, care aveau obligaţii legale sau judiciare.

Astfel, contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluţionării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim şi previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunţarea unei hotărâri definitive, chiar în condiţiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanţele particulare ale fiecărei pricini.

Ceea ce caracterizează această instituţie juridică este pasivitatea instanţei de judecată, care, deşi are la dispoziţie mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părţilor sau ale altor participanţi la procedură, nu le aplică ori nesocoteşte ea însăşi anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Înalta Curte constată că situaţia descrisă de petent se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ., în ceea ce priveşte nemotivarea hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege, însă, din verificarea stadiului în care se găseşte dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în aplicaţia Ecris, reiese că decizia civilă nr. 867A din 08 decembrie 2025 a fost redactată la 19 ianuarie 2026 şi a fost comunicată petentului, la 22 ianuarie 2026, după cum acesta a confirmat, de altfel, în cadrul cererii transmise la dosar, la 23 ianuarie 2026, prin poştă electronică, acoperind, astfel, toate aspectele invocate de parte.

Drept urmare, în temeiul art. 524 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că prezenta contestaţie privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. a rămas fără obiect, de vreme ce instanţa nu mai are ce alte măsuri să dispună în vederea împiedicării tergiversării soluţionării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cât priveşte cererea de renunţare la judecată formulată de petent, Înalta Curte nu poate lua act de aceasta în condiţiile în care, pe de o parte, cererea a fost transmisă prin mijloace de comunicare electronică, nefiind însoţită de acte pe baza cărora să se poată verifica în concret dacă exprimă manifestarea de voinţă a părţii, iar, pe de altă parte, petentul nu a fost prezent la termenul acordat pentru soluţionarea contestaţiei, astfel încât, nici la acel moment nu au putut fi efectuate verificările necesare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de petentul A..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.