Child placement substitution ruled final at appeal level; recourse declared inadmissible

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la 25 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C. şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş, solicitând înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă de la C., bunica paternă, cu măsura plasamentului la aceeaşi persoană, pentru minora D., fiica lui B. şi A..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 59 lit. b), art. 60, art. 62, lit. b), art. 63, art. 64 coroborate cu art. 68 alin. (2), art. 73, alin. (1)-(3), art. 128 din Legea nr. 272/2004 republicată cu modificările şi completările ulterioare privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

I.2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Argeş, în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 15 aprilie 2025, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis cererea privind pe petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş şi pe intimaţii A., B., C. şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş; a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru minora D., fiica lui B. şi a lui A. de la bunica paternă C., cu măsura plasamentului la aceeaşi persoană; s-a stabilit ca, pe perioada plasamentului, drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de minoră, în ceea ce priveşte persoana acesteia, să fie exercitate de bunica paternă C., iar, în ceea ce priveşte bunurile copilului, de către directorul D.G.A.S.P.C. Argeş; a obligat pe Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş la plata alocaţiei de plasament pentru minoră, către bunica paternă C..

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti:

Prin decizia civilă nr. 2612 din 20 iunie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 25 iulie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 10 noiembrie 2025, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind, în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ., că cererea de recurs cuprinde menţiunile privind numele şi prenumele părţii precum şi hotărârea care se atacă, fără a indica domiciliul părţii; în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a constatat că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80 privind taxele judiciare de timbru, iar cererea de recurs nu poartă semnătura părţii, sens în care a dispus comunicarea obligaţiei recurentei cu privire la depunerea unui exemplar al cererii de recurs purtând semnătura acesteia, în original, sau de a semna cererea de recurs depusă la dosar.

II.1. Motivele de recurs:

Recurenta-pârâtă A. a solicitat ca instanţa să ia măsurile pentru rejudecarea cauzei, având în vedere că nu este de acord cu cele hotărâte prin decizia din 20 iunie 2025, precizând, totodată, că poate avea grijă de minora D. care se află în prezent la bunică paternă.

II.2. Apărările formulate în cauză:

II.2.1. Întâmpinarea:

Prin întâmpinarea depusă la 24 noiembrie 2026, prin poştă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă C. a solicitat respingerea acţiunii în totalitate, arătând că se ocupă în mod exclsiv de creşterea şi educarea minorei şi doreşte ca aceasta să rămână în grija sa pentru a-i asigura stabilitate şi continuarea studiilor.

Prin întâmpinarea depusă la 10 decembrie 2025, prin poştă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de obiectul cauzei, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, intimata-pârâtă a arătat că obiectul dosarului îl constituie plasament şi are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 136 şi art. 137 din acest act normativ, precum cele ale art. 7 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ.

Raportându-se la conţinutul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi al art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ, intimata-pârâtă a susţinut că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Pe fondul cauzei, a făcut trimitere la cele hotărâre prin sentinţa civilă nr. 137/2025 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin decizia nr. 2612/20.06.2025 a Curţii de Apel Piteşti, în urma respingerii apelului, ca nefondat, dar şi la actele existente la dosarul cauzei din care rezultă că, urmare verificărilor efectuate de Direcţia de Asistenţă Socială Câmpulung, judeţul Argeş cu privire la situaţia actuală a minorei D., s-a constatat că bunica paternă C. dispune de condiţii adecvate satisfacerii nevoilor nepoatei sale D., bunica paternă asumându-şi responsabilitatea creşterii, îngrijirii şi educării nepoatei sale.

Totodată, a menţionat că, în urma evaluării psihosociale a situaţiei bunicii paterne C., conform Raportului de evaluare nr. x/20.03.2025 întocmit de reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Argeş, s-a apreciat că este oportună instituirea plasamentului minorei Lăcătuş lona D. la bunica paternă, C., întrucât aceasta doreşte să se ocupe de creşterea şi îngrijirea nepoatei sale.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare:

Recurenta-pârâtă A. nu a depus răspuns la întâmpinări, deşi acestea i-au fost comunicate la 02 decembrie 2025, respectiv la 17 decembrie 2025, conform procselor-verbale de la dosar.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare‟, se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 25 martie 2025, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din 12 ianuarie 2026, s-a fixat termen de judecată la 24 februarie 2026, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului declarat în cauză, termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş prin întâmpinare.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş prin întâmpinare, potrivit dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prezenta cale extraordinară de atac este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunţate în dosarul nr. x/2025, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Prin această din urmă sentinţă, a fost admisă cererea privind pe petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş şi pe intimaţii A., B., C. şi Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş şi s-a dispus înlocuirea măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru minora D., fiica lui B. şi a lui A. de la bunica paternă C., cu măsura plasamentului la aceeaşi persoană. S-a dispus, totodată, ca, pe perioada plasamentului, drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de minoră, în ceea ce priveşte persoana acesteia, să fie exercitate de bunica paternă C., iar, în ceea ce priveşte bunurile copilului, de către directorul D.G.A.S.P.C. Argeş. A fost obligată Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Argeş la plata alocaţiei de plasament pentru minoră, către bunica paternă C..

Potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, "Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar în conformitate cu prevederile art. 137 din acelaşi act normativ: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţei de judecată la 25 martie 2025 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 136 şi 137 din acest act normativ, precum şi cele ale noului C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004 trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136-138 din Legea nr. 272/2004, precum şi cu prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, raportat la speţa de faţă, rezultă că sentinţa civilă nr. 137 din 15 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, într-un litigiu având ca obiect înlocuire a unei măsuri de plasament, este supusă numai apelului, iar decizia civilă nr. 2612 din 20 iunie 2025 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exerciţiului căii extraordinare de atac a recursului.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 2612 din 20 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.