Procedural standing of cedent under contractual guarantee clause and appellate failure to rule on passive standing exceptions

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la 30 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B., obligarea acesteia să execute cu bună credinţă şi întocmai obligaţiile sale contractuale stipulate în contractul de asociere în participaţiune, înregistrat la Consiliul Local al Comunei B. sub nr. x/26.08.2013, iar în evidenţele reclamantei sub nr. x/20.03.2013, în sensul de a acorda şi respecta dreptul acesteia de a implementa şi dezvolta activităţile de agrement şi turism care formează obiectul actului juridic, în arealul de pe versantul nord-estic, sudic şi vestic al Muntelui Mic, pe suprafeţele menţionate la art. 1 din contract; să elibereze toate autorizaţiile necesare reclamantei pentru realizarea lucrărilor care intră în competenţa primăriei şi au legătură cu contractul de asociere în participaţiune; să nu intervină în activitatea desfăşurată de reclamantă, cât timp aceasta îşi respectă obligaţiile contractuale; să procedeze, în termenele prevăzute de lege, la eliberarea autorizaţiilor şi avizelor legale pe care reclamanta le va solicita, în vederea realizării activităţilor ce formează obiectul contractului de asociere în participaţiune, conform etapelor de dezvoltare a investiţiei; să nu solicite încetarea contractului de asociere în participaţiune şi să procedeze la rezilierea acestuia doar în condiţiile convenite de părţi; să evidenţieze, în termen de 90 de zile de la semnarea contractului, toate veniturile realizate din impozitele pe clădiri, aflate pe Muntele Mic şi să le comunice asociatului A.

S.R.L.; să includă în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local şi următoarele suprafeţe de teren necesare pentru următoarele investiţii: punct alimentaţie publică (1.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), şcoală de schi pentru copii, 50 locuri (3.000 mp); să rezilieze, în termen de 6 luni de la semnarea contractului de asociere în participaţiune, orice altă asociere cu terţi care nu a fost adusă la îndeplinire şi în care terţii nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, având ca obiect suprafeţe de teren de pe zona schiabilă, aflată în vecinătatea investiţiilor realizate de către reclamantă; obligarea pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 200.000 euro, reprezentând beneficiu nerealizat, pentru imposibilitatea de exploatare a telescaunului în sezonul de iarnă 2017 – 2018, precum şi a dobânzilor legale, până la plata efectivă, a dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei, de 5.500.000 euro, începând cu data introducerii acţiunii şi până la executarea obligaţiei contractuale de emitere a procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun.

Prin notele scrise depuse la 19 iunie 2018, reclamanta a indicat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, precum şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, precizând că cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la executarea, cu bună credinţă, a contractului de asociere în participaţiune, înregistrat la Consiliul Local al Comunei B. sub nr. x/26.08.2013, precum şi obligarea acesteia la plata daunelor-interese.

La 23 iulie 2018, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Caransebeş, excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 1556 C. civ., excepţia de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către reclamantă.

Pe cale reconvenţională, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 4.667 euro, reprezentând obligaţii neachitate, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului (august 2013) şi cea a rezilierii contractului (aprilie 2018), conform dispoziţiilor art. 27 lit. b) şi c) din contractul de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, precum şi a dobânzii fiscale, până la data plăţii efective.

Prin precizarea de acţiune depusă la 2 august 2018, reclamanta a identificat terenurile ce formează obiectul judecăţii, respectiv, terenul extravilan, înscris în CF x B., nr. cadastral x, în suprafaţă de 126.880 mp, categorie de folosinţă păşune-extravilan, nr. tarla x; teren extravilan, înscris în CF x B., nr. cadastral x, în suprafaţă de 1.856.567 mp, categorie folosinţă păşune-parcela lot x, nr. top. x; teren extravilan, înscris în CF x B., nr. cadastral x, în suprafaţă de 1.028 mp, categorie folosinţă păşune-extravilan, tarla 181.

Prin întâmpinarea depusă la cererea reconvenţională, s-a invocat excepţia de neexecutare a contractului cu privire la plata sumei de 4.667 euro, pentru pretinse obligaţii neachitate în perioada august 2013 - aprilie 2018, solicitate conform art. 27 lit. b) şi c) din contractul de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1410 din 25 octombrie 2018, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a acestei instanţe la 26 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin sentinţa nr. 124 din 6 februarie 2019, Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea acestuia.

Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa nr. 36 din 15 martie 2019, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, pe rolul căruia dosarul a fost reînregistrat la 20 martie 2019, sub nr. x/2018*.

2. Judecata la Tribunalul Caraş-Severin şi hotărârea acestei instanţe

În şedinţa publică din 15 iulie 2020, pârâta a invocat excepţia nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013.

În şedinţa publică din 11 noiembrie 2020, pârâta a invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr. x/26.09.2013 emise de Consiliul Judeţean Caraş-Severin.

La 7 iulie 2022, societatea C. S.R.L. a depus cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând, în contradictoriu cu pârâta Comuna B., obligarea acesteia la executarea, cu bună credinţă şi întocmai, a obligaţiilor sale contractuale prevăzute în contractul de asociere în participaţiune, înregistrat la Consiliul Local al Comunei B. sub nr. x/26.08.2013, iar la reclamanta A. S.R.L. sub nr. x/20.03.2013; să acorde şi să respecte dreptul societăţii C. S.R.L. de a implementa şi dezvolta activităţile de agrement şi turism care formează obiectul contractului, în arealul de pe versantul nord-estic, sudic şi vestic al Muntelui Mic, pe suprafeţele menţionate la art. 1 din contractul de asociere în participaţiune; să elibereze toate autorizaţiile necesare societăţii C.

S.R.L. pentru realizarea lucrărilor care intră în competenţa primăriei şi care au legătură cu contractul de asociere în participaţiune; să nu intervină în activitatea desfăşurată de societatea C. S.R.L. cât timp aceasta îşi respectă obligaţiile contractuale; să procedeze, în termenele prevăzute de lege, la eliberarea autorizaţiilor şi a avizelor legale pe care societatea C. S.R.L. le va solicita, în vederea realizării activităţilor ce formează obiectul contractului de asociere în participaţiune, conform etapelor de dezvoltare ale investiţiei; să nu solicite încetarea contractului şi să nu procedeze la rezilierea acestuia decât în condiţiile convenite de părţi; să evidenţieze, în termen de 90 de zile de la semnarea contractului, toate veniturile realizate din impozitele pe clădiri aflate pe Muntele Mic şi să le comunice asociatului C.

S.R.L.; să includă, în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local şi a următoarelor suprafeţe de teren necesare pentru următoarele investiţii: punct alimentaţie publică (1.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), şcoală de schi pentru copii 50 locuri (3.000 mp), în total, 10.000 mp; să rezilieze, în termen de 6 luni de la semnarea contractului de asociere în participaţiune, orice altă asociere cu terţi, care nu a fost adusă la îndeplinire şi în care terţii nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, având ca obiect suprafeţe de teren de pe zona schiabilă, aflată în vecinătatea investiţiilor realizate de societăţile A.

S.R.L. şi C. S.R.L.; obligarea pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 200.000 euro, reprezentând beneficiu nerealizat, pentru imposibilitatea exploatării telescaunului în sezonul de iarnă 2017 – 2018, precum şi a dobânzii legale, până la plata efectivă; obligarea pârâtei la plata dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.500.000 euro, începând cu data introducerii acţiunii, până la executarea obligaţiei contractuale privitoare la emiterea procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun.

La 1 noiembrie 2022, numiţii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. au depus cerere de intervenţie accesorie, în interesul reclamantei, solicitând şi admiterea cererii de intervenţie formulate de C. S.R.L..

Pârâta a depus întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C. S.R.L., solicitând, în principal, respingerea acesteia, ca nefondată. Totodată, pârâta a invocat inopozabilitatea contractului de cesiune nr. x/26.09.2013 şi a contractului de cesiune nr. x/07.01.2016 încheiate între reclamanta A. S.R.L. şi C. S.R.L., arătând că, faţă de dispoziţiile contractuale şi de dispoziţiile legale, în absenţa unei notificări sau a unei acceptări a cesiunilor, nu poate fi obligată să răspundă contractual. Pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, atât faţă de acţiunea principală, cât şi faţă de cererea de intervenţie în nume propriu introdusă de C. S.R.L..

Prin încheierea de şedinţă din 2 noiembrie 2022, Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă a respins excepţia insuficientei timbrări a cererii de intervenţie principală.

La 14 noiembrie 2022, pârâta a depus note scrise, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2023, instanţa de fond a admis, în principiu, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C. S.R.L. şi a dispus introducerea în cauză a acesteia. A admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S., în interesul reclamantei.

Prin sentinţa nr. 623 din 6 iunie 2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă a respins excepţia de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către reclamantă, invocată de către pârâtă, prin întâmpinare. A respins excepţia lipsei de interes în promovarea capătului de cerere privind solicitarea reclamantei, de obligare a pârâtei la plata dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.000.000 euro, excepţie invocată de către pârâtă, prin întâmpinare. A respins excepţia nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, invocată de pârâtă.

A respins excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr. x/26.09.2013 emise de Consiliul Judeţean Caraş-Severin. A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. şi cu intervenienţii accesorii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S.. A admis, în parte, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii accesorii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. şi S.. A obligat pârâta să execute cu bună-credinţă şi întocmai obligaţiile prevăzute în contractul de asociere în participaţiune înregistrat la Consiliul Local al Comunei B. sub nr. x/26.08.2013 şi la A.

S.R.L. sub nr. x/20.03.2013, respectiv să acorde şi să respecte dreptul reclamantei de a implementa şi dezvolta activităţile de agrement şi turism care formează obiectul contractului, în arealul de pe versantul nord-estic, sudic şi vestic al Muntelui Mic, pe suprafeţele menţionate la art. 1 din contractul de asociere în participaţiune; să elibereze toate autorizaţiile necesare reclamantei pentru realizarea lucrărilor care intră în competenţa primăriei şi au legătură cu contractul de asociere în participaţiune, în limitele prevăzute de lege.

A obligat pârâta la plata daunelor interese în valoare de 201.957,82 RON, către reclamantă. A dispus obligarea pârâtei la plata unei dobânzi de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei, de la data introducerii acţiunii şi până la executarea obligaţiei contractuale privind emiterea procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun. A respins, în rest, acţiunea. A admis, în parte, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C. S.R.L., în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B..

A obligat pârâta să execute cu bună-credinţă şi întocmai obligaţiile contractuale prevăzute în contractul de asociere în participaţiune înregistrat la Consiliul Local B. sub nr. x/26.08.2013 şi la societatea C. S.R.L. sub nr. x/20.03.2013, respectiv să acorde şi să respecte dreptul acestei din urmă societăţi de a implementa şi dezvolta activităţile de agrement şi turism, care formează obiectul contractului, în arealul de pe versantul nord-estic, sudic şi vestic al Muntelui Mic, pe suprafeţele menţionate la art. 1 din contractul de asociere în participaţiune; să elibereze toate autorizaţiile necesare societăţii C.

S.R.L. pentru realizarea lucrărilor care intră în competenţa primăriei şi au legătură cu contractul de asociere în participaţiune, în limitele prevăzute de lege. A obligat pârâta la plata daunelor interese, în cuantum de 201.957,82 RON, către reclamantă. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B.. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată pentru fiecare parte, constând în onorariul apărătorului ales, onorariul expertului judiciar şi taxa judiciară de timbru.

3. Apelurile

Împotriva sentinţei nr. 623 din 6 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă au declarat apel reclamanta A. S.R.L., intervenienta în nume propriu C. S.R.L., precum şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B.. Prin apelul formulat, pârâta a atacat cu recurs şi încheierile de şedinţă din 12 iunie 2019, 2 noiembrie 2022, 18 ianuarie 2023, respectiv din 16 noiembrie 2022, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018.

4. Deciziile Curţii de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 72 din 20 martie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, a obligat-o pe apelanta-reclamantă A. S.R.L. la plata sumei de 13.938,25 RON, reprezentând diferenţă taxă judiciară de timbru achitate pentru judecata în primă instanţă. În baza art. 38 din acelaşi act normativ a obligat-o pe apelanta-intervenientă în interes propriu C. S.R.L. la plata sumei de 23.574,18 RON, cu titlu de diferenţă taxă judiciară aferentă judecăţii în primă instanţă. A respins excepţia nulităţii apelului declarat de apelanta-reclamantă A.

S.R.L. împreună cu apelanta-intervenientă în nume propriu C. S.R.L., ca nefondată. A respins excepţia lipsei de interes a apelului formulat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată. A respins apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. împotriva încheierilor de şedinţă din 12 iunie 2019, 2 noiembrie 2022 şi 16 noiembrie 2022, ca nefondat. A admis apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. împotriva încheierii de şedinţă din 18 ianuarie 2023, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea reclamantei A.

S.R.L., formulată de numiţii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U., cu menţinerea celorlalte dispoziţii. A admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împreună cu intervenienta în nume propriu C. S.R.L., precum şi apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. împotriva sentinţei nr. 623 din 6 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intervenienţii accesorii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.

şi U.. A anulat, în parte, sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes în promovarea capătului de cerere privind solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.000.000 euro, excepţie invocată de pârâtă, prin întâmpinare; soluţia de respingere a excepţiei nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. x/20.03.2016 - 1655/26.08.2013, invocată de pârâtă; soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate a actului administrativ individual autorizaţia de construire nr. x/26.09.2013 emisă de Consiliul Judeţean Caraş-Severin; soluţiile privind obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în valoare de 201.957,82 RON, respectiv la plata dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei, începând de la data introducerii acţiunii şi până la executarea obligaţiei contractuale relative la emiterea procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun, precum şi de respingere a petitului privind includerea în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local şi a următoarele suprafeţe de teren necesare pentru următoarele investiţii: punct alimentaţie publică (1.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), pensiune patru stele, 30 locuri (3.000 mp), şcoală de schi pentru copii 50 locuri (3.000 mp); soluţia de admitere a capetelor de cerere accesorii privind cheltuielile de judecată, formulate de reclamantă şi de intervenienta în interes propriu.

A trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe cu privire la aspectele anterior menţionate. A înlăturat menţiunile privind admiterea în parte a cererii de intervenţie accesorie, formulate de intervenienţii accesorii D., E., F., G., H., I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U.. A schimbat, în parte, sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate asupra petitelor din acţiunea principală şi din cererea de intervenţie principală, având ca obiect obligaţia de a face, admiţând excepţia lipsei de obiect a capetelor din aceste cereri ce vizează obligarea pârâtei la executarea cu bună-credinţă şi întocmai a obligaţiilor contractuale prevăzute în contractul de asociere în participaţiune înregistrat la Consiliul Local B. sub nr. x/26.08.2013, iar la societăţile A.

S.R.L. şi C. S.R.L. sub nr. x/20.03.2013, în sensul de a acorda şi respecta dreptul societăţilor de a implementa şi dezvolta activităţile de agrement şi turism care formează obiectul contractului, în arealul de pe versantul nord-estic, sudic şi vestic al Muntelui Mic, pe suprafeţele menţionate la art. 1 din contract; să elibereze toate autorizaţiile necesare societăţilor pentru realizarea lucrărilor care intră în competenţa primăriei şi au legătură cu contractul de asociere în participaţiune, în limitele prevăzute de lege; să nu intervină în activitatea desfăşurată de societăţi cât timp acestea îşi respectă obligaţiile contractuale; să procedeze, în termenele prevăzute de lege, la eliberarea autorizaţiilor şi a avizelor legale pe care societăţile le vor solicita în vederea realizării activităţilor ce formează obiectul contractului de asociere în participaţiune, conform etapelor de dezvoltare a investiţiei; să nu solicite încetarea contractului de asociere în participaţiune şi să nu procedeze la rezilierea acestuia decât în condiţiile convenite de părţi.

A respins petitele anterior menţionate, ca lipsite de obiect. A respins petitele din acţiunea principală şi din cererea de intervenţie principală având ca obiect obligarea pârâtei să evidenţieze, în termen de 90 de zile de la semnarea contractului, toate veniturile realizate din impozitele pe clădiri aflate pe Muntele Mic şi să le comunice societăţilor. A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către partea reclamantă, invocate de pârâtă, prin întâmpinare, respingerea petitului acţiunii principale şi a cererii de intervenţie principală având ca obiect obligarea pârâtei să rezilieze, în termen de 6 luni de la semnarea contractului de asociere în participaţiune, orice altă asociere cu terţi care nu a fost dusă la îndeplinire şi unde terţii nu şi-au respectat obligaţiile contractuale, având ca obiect suprafeţe de teren de pe zona schiabilă aflată în vecinătatea investiţiilor realizate de reclamantă şi de intervenienta în interes propriu, respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B..

Prin decizia nr. 247 din 3 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a deciziei nr. 72 din 20 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, formulate de apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B., şi a respins această cerere, ca inadmisibilă.

5. Recursul

Împotriva deciziei nr. 72 din 20 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Prin motive de recurs încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel, de respingere a excepţiei lipsei de interes în declararea apelului de către reclamanta A. S.R.L. nu respectă exigenţele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind pronunţată cu încălcarea normelor stipulate la art. 1318 alin. (1) C. civ.

În viziunea recurentei, în mod nelegal curtea a procedat în acest sens, reţinând că încheierea de către reclamantă a unui contract de cesiune de creanţă cu intervenienta în nume propriu C. S.R.L. nu o lipseşte de interesul procesual de a promova apel împotriva capetelor de cerere respinse de prima instanţă, câtă vreme acestea îşi au sorgintea în contractul de asociere în participaţiune şi care, în absenţa declanşării căii ordinare de atac, ar intra în puterea lucrului judecat.

Această motivare a instanţei de apel a fost considerată ca fiind vagă, inconsistentă şi insuficientă, din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv de natură să atragă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din cod.

Referitor la dispoziţiile art. 1318 alin. (1) C. civ., a susţinut că instanţa de apel a ignorat efectele, în plan procesual, ale contractului de cesiune nr. x din 7 ianuarie 2016, prin care reclamanta a transmis toate drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de asociere încheiat cu Consiliul Local al Comunei B., către intervenienta principală, ceea ce înseamnă că reclamanta nu mai poate justifica un interes personal, legitim şi actual în exercitarea acţiunii civile şi a cererii de apel, prin raportare la contractul prin care şi-a cedat poziţia procesuală.

Recurenta a apreciat că efectul principal al contractului de cesiune nr. x/07.01.2016 în plan procesual constă în faptul că transmisiunea drepturilor şi a obligaţiilor din raportul de drept substanţial către intervenienta C. S.R.L. determină, în mod subsecvent, şi transmisiunea calităţii procesuale, astfel că, de la data încheierii acestuia reclamanta nu mai justifică interesul de a acţiona şi de a pretinde obligarea pârâtei la executarea obligaţiilor şi nici calitatea procesuală activă în litigiile întemeiate pe acest contract.

De vreme ce cesiunea contractului de asociere în participaţiune şi-a produs efectele inter partes la momentul încheierii sale, soluţia corectă era de admitere a excepţiei lipsei de interes în promovarea apelului.

Sub un alt aspect, recurenta a afirmat că soluţia de validare a hotărârii de primă instanţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L. a fost motivată lapidar şi contradictoriu, recunoaşterea legitimării procesuale active fiind nelegală, atât din perspectiva nesocotirii exigenţelor impuse de calitatea motivării, prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cât şi din cea a normelor de drept material ale art. 1318 alin. (1) C. civ., ce reglementează efectele cesiunii de contract.

Potrivit manierei de motivare a soluţiei de respingere a apelului recurentei, exercitat împotriva hotărârii de primă instanţă, pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a arătat că instanţa a respins nu numai apelul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 16 noiembrie 2022, ci şi împotriva sentinţei, pe acest aspect, deşi o astfel de împrejurare nu reiese din dispozitivul deciziei recurate

Invocând dispoziţiile art. 29 şi 36 din C. proc. civ., a susţinut că reclamanta a pierdut legitimitatea de a exercita acţiunea civilă întemeiată pe contractul de asociere în participaţiune atunci când a cedat orice prerogativă întemeiată pe acest raport juridic cesionarei C. S.R.L., astfel că, în mod nelegal, curtea a respins apelul recurentei împotriva soluţiei pronunţate de tribunal asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

De asemenea, a afirmat că instanţa de apel nu a analizat critica ce a vizat omisiunea tribunalului de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocate în raport cu reclamanta, precum şi cu intervenienta.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi ale art. 397 alin. (1) teza I C. proc. civ., a arătat că această nepronunţare echivalează cu o nesocotire a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) ale aceluiaşi act normativ.

Recurenta a menţionat că, prin apelul formulat, a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, inclusiv din perspectiva nepronunţării asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, unite cu fondul la termenul de judecată din 16 noiembrie 2022. Totodată, a arătat că a solicitat, în subsidiar, ca, în cazul în care curtea ar fi apreciat că prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei, în rejudecare, să dispună admiterea ei şi să respingă cererea principală, cererea de intervenţie precizată, precum şi cererea de intervenţie accesorie, având în vedere că partea contractantă în contractul de asociere în participaţiune este Consiliul Local al Comunei B., iar nu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B..

De asemenea, a afirmat că, din modalitatea formulării cererilor de către reclamantă şi intervenienta în interes propriu, reiese că recurenta ar fi reprezentată de Consiliul Local al Comunei B.. Or, potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ teritoriale se asigură de către primar sau de preşedintele consiliului judeţean, astfel că recurenta nu putea fi reprezentată în proces de consiliul local şi nu putea fi chemată în judecată în calitate de reprezentant al acestei entităţi.

Deşi tribunalul a reţinut în considerentele sentinţei că între Consiliul Local al Comunei B. şi reclamanta A. S.R.L. s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune, recurenta a fost obligată să execute clauze contractuale pe care nu şi le-a asumat, instanţa fiind într-o eroare esenţială cu privire la partea responsabilă în raportul juridic litigios.

Învederând omisiunea tribunalului de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi neanalizarea criticii din apel referitoare la această omisiune, recurenta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) teza I şi art. 425 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

Printr-un alt motiv de recurs, recurenta a susţinut că, în mod nelegal instanţa de apel a respins, ca neîntemeiate, criticile sale, referitoare la soluţia pronunţată de tribunal asupra excepţiei de neexecutare a obligaţiilor contractuale de către partea reclamantă, reţinând că exceptio non adimpleti contractus a fost judicios soluţionată la fond, dat fiind că nu erau îndeplinite condiţiile cumulative de exigibilitate.

Considerând că motivarea deciziei recurate este vagă, insuficientă şi inconsistentă, prevalându-se de jurisprudenţa internă şi comunitară, recurenta a menţionat că nu se poate decela raţionamentul instanţei asupra acestei chestiuni juridice şi, pe cale de consecinţă, exercita controlul judiciar în această etapă procesuală.

Recurenta a mai criticat soluţia de admitere a apelului exercitat în comun de către reclamantă şi intervenienta principală, cu precădere privitor la soluţia de respingere, de către prima instanţă, a cererii de includere în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local al Comunei B. şi a suprafeţelor de teren necesare investiţiilor (punct alimentaţie publică – 1.000 mp, pensiune patru stele, 30 de locuri – 3.000 mp, pensiune patru stele, 30 locuri – 3.000 mp şi şcoală de schi pentru copii, 50 locuri – 3.000 mp).

În acest context, a afirmat că raţionamentul curţii este inconsecvent şi nelegal din perspectiva standardului de motivare prevăzut de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţie, de vreme ce s-a reţinut că în mod greşit tribunalul a dispus cu privire la executarea contractului, în lipsa unei pronunţări prioritare asupra excepţiei de nulitate a acestuia.

În opinia sa, curtea nu putea statua în mod legal asupra executării obligaţiei instituite în sarcina sa prin clauza de la art. 25 lit. j) din contractul de asociere în participaţiune, câtă vreme nu soluţionase, prealabil, excepţia nulităţii contractului, din această perspectivă fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a contestat decizia recurată şi prin prisma unei nepronunţări a curţii de apel asupra criticii ce a vizat omisiunea tribunalului de a analiza excepţia opozabilităţii contractului de cesiune nr. x/07.01.2016.

În argumentare, a arătat că, deşi în practicaua încheierii din 18 ianuarie 2023, precum şi a sentinţei nr. 623 din 6 iunie 2023, tribunalul a consemnat că uneşte cu fondul excepţia, în dispozitivul încheierii nu se identifică o pronunţare a instanţei asupra acesteia, ceea ce denotă o încălcare a dispoziţiilor art. 233 alin. (1) lit. j), art. 234, art. 248 alin. (1) şi art. 390 C. proc. civ., fapt ce atrage nulitatea deciziei recurate pentru nerespectarea art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) teza I C. proc. civ., cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acest act normativ fiind incident.

6. Apărările formulate

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. şi intimata-intervenientă principală C. S.R.L. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Sub un prim aspect, referitor la critica ce vizează soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes a reclamantei în declararea căii ordinare de atac, au susţinut, în esenţă, că motivarea curţii de apel nu este vagă, ci, dimpotrivă, explicită şi concisă, fiind argumentată prin raportare la contractul de cesiune nr. x/07.01.2016.

Intimatele au subliniat că sunt părţi în procesul pendinte, având interesul de a promova împreună acţiunea civilă, conform dispoziţiilor art. 1320 C. civ., cu atât mai mult cu cât prin cererile formulate s-a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea unor obligaţii distincte, faţă de reclamanta A. S.R.L., pentru perioada 2013-2016, iar faţă de intervenienta principală, de la data semnării contractului de cesiune, până în prezent.

Cu privire la motivul de recurs prin care s-a criticat soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, intimatele au apreciat că nu este fondat, în opinia lor hotărârea atacată respectând exigenţele de motivare, curtea neîncălcând prevederile art. 1318 alin. (1) C. civ. sau pe cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Intimatele au combătut şi motivul de recurs prin care s-a susţinut de către recurentă neanalizarea criticii ce a vizat omisiunea tribunalului de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, învederând că, din întreaga motivare a curţii reiese contrariul, precum şi faptul că instanţa de apel a considerat că pârâta se legitimează din punct de vedere procesual în cauză, fiind reprezentată de primar.

Relativ la criticile ce au vizat respingerea motivelor de apel formulate de pârâtă în legătură cu soluţia tribunalului, de respingere a excepţiei de neexecutare a contractului, intimatele au afirmat că nu exista în sarcina curţii o astfel de obligaţie de pronunţare, câtă vreme nici prin cererea de apel şi nici prin întâmpinare partea adversă nu s-a prevalat de o asemenea apărare.

Cât priveşte motivul de recurs prin care s-a contestat soluţia de admitere a apelului intimatelor, în sensul includerii în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local al Comunei Ruieni, a mai multor suprafeţe de teren, necesare investiţiilor, au susţinut că s-a impus în contextul în care s-a constatat că sentinţa nu era motivată.

Intimatele au mai solicitat respingerea motivului de recurs prin care s-a criticat omisiunea curţii de apel de a se pronunţa asupra excepţiei opozabilităţii contractului de cesiune nr. x/07.01.2016, invocate de pârâtă la fond, arătând că această excepţie a fost unită cu fondul cauzei, datorită caracterului său subsidiar, un asemenea motiv nefiind inserat, distinct, în corpul apelului.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimate.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, care nu şi-au exprimat, în scris, poziţia procesuală cu privire la acestea.

Prin încheierea din camera de consiliu din 25 septembrie 2025, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţa publică din 5 februarie 2026, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

8.1. Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. a criticat decizia recurată din perspectiva soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei de interes, formulate în calea ordinară de atac, cu referire la apelul declarat în cauză de reclamanta A. S.R.L..

În argumentare, a invocat, pe de o parte, nerespectarea, de către curtea de apel, a cerinţelor legale de motivare a hotărârii judecătoreşti, prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum şi de cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, iar, pe de altă parte, ignorarea, în plan procesual, a efectelor contractului de cesiune nr. x/07.01.2016 încheiat între cedenta A. S.R.L. şi cesionara C. S.R.L., prin care intervenientei principale i s-a transmis calitatea procesuală activă a reclamantei, urmare a efectuării transferului drepturilor şi obligaţiilor derivate din raportul juridic originar, rezultat din contractul de asociere în participaţiune nr. x/20.03.2016.

Examinate din perspectiva cazurilor de casare menţionate, criticile nu sunt fondate.

Potrivit art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Conform art. 476 alin. (1) C. proc. civ., apelul este o cale de atac devolutivă, ce atribuie instanţei prerogativa de a rejudeca procesul sub toate aspectele, în fapt şi în drept, dacă este exercitat în termen, provocând o nouă judecată asupra fondului, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea de hotărâre ce a fost atacată (art. 477 alin. (1) din acelaşi act normativ).

În plan procesual, apelul reprezintă o manifestare de voinţă a părţilor procesului civil, care, nemulţumite fiind de hotărârea primei instanţe, urmăresc reformarea acesteia. Aşadar, exercitarea căii de atac trebuie să reflecte avantajul practic al părţii care a obţinut o hotărâre defavorabilă, prin remedierea situaţiei sale juridice, astfel că, în lipsa lezării unui drept prin hotărârea atacată, apelul ar putea fi respins ca lipsit de interes.

Potrivit art. 32 alin. (1) şi art. 33 teza I C. proc. civ., interesul este o condiţie de exercitare a acţiunii civile, existenţa acestuia impunându-se a fi verificată pe tot parcursul procedurii judiciare, prin raportare la actele procesuale îndeplinite, iar nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă.

În C. proc. civ., în Secţiunea a 3-a, intitulată "Alte persoane care pot lua parte la judecată", legiuitorul a reglementat, la art. 61 alin. (2), cererea de intervenţie principală, care poate fi formulată în situaţia în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un alt drept, legat suficient de cel dintâi, încât să justifice soluţionarea concomitentă cu cererea de chemare în judecată.

În ipoteza existenţei unor raporturi juridice mai complexe, când la judecata în primă instanţă au participat şi alte persoane (cum este cazul în procesul pendinte), pot declara apel fie reclamantul, fie intervenientul principal, fie ambii, dacă sunt nemulţumiţi de hotărârea primei instanţe şi dacă urmăresc reformarea acesteia, în sensul recunoaşterii drepturilor proprii afirmate.

În cauză, reclamanta şi intervenienta principală au interese convergente, prin care urmăresc stabilirea unor drepturi subiective în raport cu pârâta, apelurile acestora susţinându-se reciproc.

Verificând conformitatea motivelor de recurs cu dispoziţiile legale pe care au fost întemeiate, în cadrul normativ şi teoretic expus, şi raportându-le la judecata realizată în apel, Înalta Curte constată că cererea de intervenţie principală a fost formulată de C. S.R.L. la 7 iulie 2022 şi precizată la 7 noiembrie 2022.

În susţinerea cererii şi în justificarea interesului propriu de a interveni în proces, societatea C. S.R.L. a învederat că a devenit parte a contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, perfectat iniţial între reclamanta A. S.R.L. şi Consiliul Local al Comunei B., ca urmare a încheierii cu reclamanta a contractului de cesiune nr. x/07.01.2016, prin care i-au fost transmise toate drepturile şi obligaţiile derivate din contract.

Totodată, a susţinut că interesul procesual de a acţiona în cauză derivă şi din faptul că pârâta Unitatea Teritorial Administrativă Comuna B. a blocat de la rambursare suma de 982,112 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru realizarea investiţiilor la proiectul instalaţiei de telescaun Muntele Mic Vâlsanu, pe motiv că nu ar fi fost recepţionată în prezenţa unui reprezentant al administraţiei publice locale, deşi o astfel de convocare fusese transmisă, prin adresă, Primăriei Comunei B..

Pârâta s-a apărat, prin întâmpinarea depusă la fond, invocând excepţia lipsei de interes a societăţii C. S.R.L. în formularea cererii de intervenţie principale, precum şi excepţia de la opozabilitatea contractelor de cesiune nr. x/26.09.2013 şi nr. y/07.01.2016, încheiate de intervenientă cu reclamanta A. S.R.L..

Prin încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2023, Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta C. S.R.L..

Conform situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, necontestate de părţi (care nu poate fi reevaluată în recurs faţă de dispoziţiile imperative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că, distinct de contractul de cesiune nr. x/26.09.2013 prin care a fost cesionat doar dreptul de a edifica construcţii, prin contractul de cesiune nr. x/07.01.2016, reclamanta A. S.R.L., în calitate de cedentă, a transmis intervenientei principale C. S.R.L., în calitate de cesionară, toate drepturile şi obligaţiile derivate din contractul de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, încheiat cu Consiliul Local al Comunei B..

Prin actul adiţional la contractul de cesiune din 15.01.2016, părţile au stipulat că cedenta garantează cesionarei executarea contractului, fiind ţinută ca un fidejusor pentru obligaţiile contractantului cedat, potrivit art. 1320 C. civ., cedentul având dreptul şi calitatea, chiar şi după încetarea contractului de cesiune, să solicite acestuia îndeplinirea obligaţiilor contractuale rezultate din contractul de asociere în participaţiune, inclusiv prin declanşarea unor proceduri judiciare la instanţele competente.

De principiu, efectul juridic al cesiunii de contract constă în transmiterea, către cesionar, a poziţiei contractuale a cedentului, cu toate prerogativele aferente, relative la prestaţii neexecutate integral la data încheierii contractului. Ulterior perfectării cesiunii de contract, se naşte un nou raport juridic obligaţional, între cesionar şi contractantul cedat.

În plan procesual, cesionarul preia locul cedentului în toate raporturile juridice derivate din contractul cesionat, devenind titularul drepturilor şi obligaţiilor procesuale aparţinând cedentului, efectele principale ale cesiunii producându-se numai pentru viitor, actul juridic neafectând prestaţiile deja executate.

În cauză, litigiul a fost iniţiat de reclamanta A. S.R.L., prin cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. la executarea, cu bună credinţă şi întocmai a obligaţiilor asumate prin contractul de asociere în participaţiune, înregistrat la Consiliul Local al Comunei B. sub nr. x/26.08.2013, iar în propriile evidenţe sub nr. x/20.03.2013, precum şi la plata unor daune interese în valoare de 200.000 euro, reprezentând beneficiu nerealizat pentru imposibilitatea de exploatare a telescaunului în sezonul de iarnă 2017 – 2018, a dobânzii legale aferente, până la plata efectivă, precum şi a dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.500.000 euro, începând cu data introducerii acţiunii, până la executarea obligaţiei contractuale de emitere a procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun.

Prin cererea de intervenţie principală, precizată, intervenienta C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. la executarea, cu bună credinţă şi întocmai, a obligaţiilor asumate prin contractul de asociere în participaţiune, înregistrat la Consiliul Local B. sub nr. x/26.08.2013, precum şi la plata unor daune interese în valoare de 201.957,82 RON, reprezentând beneficiu nerealizat pentru imposibilitatea utilizării telescaunului în perioada 2017-2018, şi a dobânzii legale, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul contabil V.. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţei de prejudiciu, cauzat prin formularea unei cereri de chemare în judecată separate, precizând că nu mai susţine cererea privitoare la plata dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.500.000 euro, începând cu data introducerii acţiunii şi până la executarea obligaţiei contractuale de emitere a procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun, întrucât acestea ar fi datorate doar reclamantei A. S.R.L..

Aşadar, cererea de intervenţie principală conţine pretenţii distincte material şi temporal faţă de cele expuse în cererea de chemare în judecată, relative la îndatoririle asumate de recurentă prin contractul de asociere în participaţiune cedat, legate de propriul drept subiectiv civil al intervenientei, a cărui valorificare o urmăreşte în prezenta cauză, drept care este corelativ obligaţiilor rămase de executat de către partea adversă, la momentul încheierii contractului de cesiune cu reclamanta.

Deşi este real că printr-o cerere de apel comună, reclamanta A. S.R.L. şi intervenienta principală C. S.R.L. au solicitat, în calea ordinară de atac, reevaluarea capetelor de cerere respinse de prima instanţă, pretenţiile formulate de aceste părţi împotriva pârâtei vizează executarea obligaţiilor în perioade de timp diferite, una anterioară încheierii contractului de cesiune nr. x/07.01.2016, referitoare la reclamantă, iar alta care succede acestui moment, relativ la intervenientă.

Faţă de această împrejurare, precum şi faţă de faptul că, prin sentinţa nr. 623 din 6 iunie 2023, Tribunalul Caraş-Severin – secţia I civilă a admis în parte atât cererea reclamantei cât şi cererea de intervenţie principală, în mod justificat reclamanta a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei hotărâri, în acest caz, interesul său procesual constând în obţinerea unei soluţii favorabile asupra capetelor de cerere respinse, derivate din obligaţia pârâtei de a executa obligaţiile asumate prin contractul de asociere în participaţiune, în condiţiile în care, prin convenţia încheiată cu intervenienta, şi-a asumat calitatea să solicite îndeplinirea întocmai a contractului de asociere în participaţiune inclusiv prin declanşarea unor proceduri judiciare la instanţele competente. Aşadar, admisibilitatea cererii de apel rezidă şi în obligaţia de garanţie asumată de reclamantă prin actul adiţional încheiat cu privire la contractul de cesiune nr. x/07.01.2016, în spiritul prevederilor art. 1320 C. civ., pentru ipoteza în care recurenta debitoare nu şi-ar fi executat benevol obligaţiile asumate prin contractual de asociere în participaţiune cedat.

Raportat la această stipulaţie contractuală, este nefondată critica recurentei privitoare la încălcarea, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 1318 alin. (1) C. civ., de vreme ce, prin instituirea obligaţiei de garanţie, reclamanta nu a fost liberată de răspunderea pentru executarea îndatoririlor asumate de recurentă prin contractul de asociere în participaţiune, ca urmare a cesionării de contract.

În aceste condiţii, este admisibilă formularea cererii de apel, date fiind interesele procesuale ale reclamantei şi ale intervenientei, ambele fiind nemulţumite de hotărârea primei instanţe, pe care urmăresc să o schimbe în etapa procesuală a apelului, în sensul recunoaşterii tuturor drepturilor pretinse prin cererile separate de învestire formulate.

O altfel de interpretare ar înfrânge principiul constituţional al dreptului la apărare, precum şi dreptul la soluţionarea cauzei în mod echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, apelul exercitat în această manieră constituind o garanţie a respectării drepturilor fundamentale, prin posibilitatea de a solicita, în calea de atac a apelului, remedierea simultană a eventualelor erori judiciare săvârşite de instanţa de fond.

Deşi efectul principal al cesiunii este liberarea cedentului de obligaţiile stabilite în raport cu contractantul cedat, de la momentul în care substituirea produce efecte faţă de acesta, în prezenta cauză o astfel de ipoteză nu este incidentă, pentru argumentele expuse în cele ce preced.

Acelaşi raţionament rezultă şi din cuprinsul deciziei Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 1251/20.12.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2018, soluţionat între aceleaşi părţi litigante, având ca obiect anularea HCL Comuna B. nr. 26/27.04.2018 (prin care a fost aprobată încheierea unui act adiţional la contractul de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013), în care s-a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L., prin raportare la cesionarea, către societatea C. S.R.L., a tuturor drepturilor şi obligaţiile derivate din contractul de asociere în participaţiune, reţinându-se că aceasta "(...) are interesul de a acţiona pentru anularea hotărârii prin care se revocă acordul de voinţă asupra încheierii unui act adiţional la contractul de asociere în participaţiune, în condiţiile în care a garantat-o pe cesionară de executarea acestuia din urmă, mai mult, părţile consimţind ca şi după încheierea contractului de cesiune, cedenta să întreprindă toate demersurile necesare în faţa instanţelor de judecată competente pentru îndeplinirea de către debitorul cedat a obligaţiilor asumate conform contractului, după cum se prevede în actul adiţional la contractul de cesiune nr. x/07.01.2016."

În contextul precedentelor expuneri, Înalta Curte nu va primi nici critica ce vizează nemotivarea deciziei recurate pe aspectul litigios al excepţiei lipsei de interes a reclamantei A. S.R.L. în declararea căii de atac a apelului.

Pentru a răspunde acestei chestiuni, Înalta Curte, lecturând decizia recurată, constată că instanţa de apel a indicat motivele pentru care a considerat că excepţia lipsei de interes în declararea căii de atac de către reclamanta A. S.R.L. este nefondată, notând că, împrejurarea potrivit căreia aceasta a încheiat un contract de cesiune cu intervenienta în interes propriu C. S.R.L. nu o lipseşte de interesul de a promova apel împotriva capetelor de cerere respinse de prima instanţă, câtă vreme ele derivă din contractul de asociere în participaţiune, perfectat cu pârâta, şi care, în absenţa promovării apelului, ar intra în puterea lucrului judecat.

Corelativ, curtea a reţinut că nici excepţia nulităţii apelului reclamantei, invocată de pârâtă prin prisma dispoziţiilor art. 176 alin. (6) C. proc. civ., nu este fondată, întrucât formularea unei căi de atac comune, de către cedentă şi cesionară, nu poate fi încadrată în acest caz de nulitate necondiţionată, de vreme ce nu s-a indicat o condiţie legală, extrinsecă apelului declarat, care nu ar fi fost respectată, pentru a se dispune anularea actului procedural.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte remarcă faptul că instanţa de apel a redat argumentele care susţin soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantei în declararea apelului, considerând, prin raportare la situaţia de fapt şi la normele juridice aplicabile, că partea era îndrituită să exercite calea ordinară de atac, deoarece, prin intermediul acesteia a urmărit valorificarea unor pretenţii proprii, în raport cu pârâta, care nu au primit o rezolvare favorabilă prin sentinţa tribunalului.

Faptul că motivarea soluţiei de respingere a excepţiei examinate este succintă nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat, în jurisprudenţa sa, că obligaţia pe care o impune art. 6 paragr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, măsura în care se aplică această obligaţie de motivare putând varia în funcţie de natura deciziei şi trebuind determinată de circumstanţele litigiului (cauzele Ruiz Torija contra Spaniei, Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei).

Raliindu-se acestor statuări jurisprudenţiale, Înalta Curte notează că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, motivarea trebuind să fie clară, concisă şi concretă, concordantă probelor şi actelor de la dosar, gruparea argumentelor fiind admisibilă, din moment ce instanţa răspunde acestora, chiar printr-un considerent comun.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că nu se verifică ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., pentru a se dispune, pentru motivele analizate, casarea deciziei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

8.2. Examinând critica prin care recurenta a contestat soluţia instanţei de apel, prin care a fost validată soluţia tribunalului asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu este fondată.

Fără a reitera aspecte deja expuse, în analiza efectuată supra, la pct. 8.1. în prezenta decizie, Înalta Curte subliniază că cesiunea de contract reprezintă o modalitate de transmitere a unei calităţi contractuale (de debitor sau de creditor), precum şi a drepturilor şi a obligaţiilor aferente, cu menţinerea cauzei contractului iniţial.

Astfel cum s-a arătat în expozeul precedent, cesiunea contractului produce efecte numai pentru viitor, contractantul cedat putând opune cesionarului toate excepţiile ce reies din contract, mai puţin pe cele care privesc drepturi personale izvorâte din contractul originar, care nu pot fi exercitate în mod automat contra cesionarului, ci numai în cazul în care contractantul cedat îşi preconstituie o asemenea posibilitate prin contractul de cesiune.

Efectul principal al cesiunii contractului este liberarea cedentului de obligaţiile asumate faţă de partea cu care a contractat, la art. 1318 C. civ. fiind stipulată o asemenea regulă, de la momentul la care substituirea îi este opozabilă.

Cu toate acestea, regula inserată la art. 1381 C. civ. nu este de esenţa cesiunii contractului, ci doar de natura acesteia, la art. 1320 C. civ. fiind reglementate situaţiile în care cedatul sau cesionarul ar solicita o garanţie din partea cedentului, respectiv două excepţii: (1) un drept de regres recunoscut cedatului împotriva cedentului, în situaţia în care cesionarul nu îşi execută obligaţiile şi (2) garantarea de către cedent a executării contractului cedat, caz în care cedentul este ţinut ca fidejusor pentru obligaţiile cedatului.

Ipoteza de la art. 1320 alin. (2) C. civ. este incidentă situaţiei particulare a cauzei, deoarece, ca urmare a încheierii actului adiţional la contractul de cesiune nr. x/07.01.2016, reclamanta nu a fost liberată de cesionară de răspunderea pentru executarea îndatoririlor asumate de pârâtă prin contractul de asociere în participaţiune, ci, dimpotrivă, uzând de aceste prevederi legale, a fost ţinută ca un fidejusor pentru obligaţiile contractantului cedat, menţinându-i-se dreptul şi calitatea, chiar şi după încetarea contractului de cesiune, de a solicita/de a se asigura de îndeplinirea obligaţiilor contractuale, inclusiv prin declanşarea unor demersuri judiciare la instanţele competente.

În aceste condiţii, în mod judicios a validat instanţa de apel soluţia tribunalului, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, dată fiind această reglementare contractuală expresă, care exclude de la aplicare ipoteza prevăzută la art. 1318 C. civ. şi care îi conferă legitimitatea de a participa la judecată, în toate fazele procesuale, alături de intervenienta principală, mai ales că, prin actele procedurale formulate urmăreşte valorificarea unor drepturi subiective proprii, corelative perioadei care a precedat momentul încheierii contractului de cesiune.

Totodată, contrar afirmaţiilor recurentei, decizia instanţei de apel îndeplineşte condiţiile de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., curtea examinând în considerentele deciziei modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active în promovarea şi continuarea demersului judiciar iniţiat, reţinând că actul juridic, reprezentat de contractul de asociere în participaţiune, a fost perfectat anterior încheierii cesiunii cu intervenienta în interes propriu, iar prin cererea de chemare în judecată i-a reproşat pârâtei neexecutarea obligaţiilor contractuale aferente acelei perioade.

Chiar şi succintă, această argumentare a soluţiei pronunţate nu este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât motivarea hotărârii judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, în cauză aceasta fiind clară şi concisă şi concordantă aspectelor invocate de pârâtă în susţinerea excepţiei calităţii procesuale active.

8.3. Critica recurentei, ce vizează omisiunea curţii de apel de a analiza excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive este, însă, fondată.

Prin întâmpinarea formulată la cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientei C. S.R.L. în etapa procesuală a fondului, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, prin raportare la această cerere, precum şi la acţiunea principală a reclamantei A. S.R.L..

În susţinerea excepţiei, recurenta a arătat că este terţ faţă de contractul de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, încheiat între reclamantă şi Consiliul Local al Comunei B..

Totodată, a menţionat că atât reclamanta, cât şi intervenienta urmăresc valorificarea drepturilor derivate din actul juridic menţionat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B., iar nu faţă de Consiliul Local al Comunei B., care este semnatarul contractului menţionat şi considerat un reprezentant al entităţii administrative.

Pârâta a făcut referire la dispoziţiile art. 109 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora "Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean", care, în viziunea sa relevă faptul că Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. nu poate fi reprezentată de Consiliul Local al Comunei B. şi nu poate fi chemată în judecată în numele şi pentru această entitate.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2022, tribunalul a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia, pe care, prin încheierea pronunţată la acea dată (atacată distinct prin cererea de apel formulată de pârâtă), a unit-o cu fondul, considerând că avea legătură cu soluţionarea acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 623 din 6 iunie 2023, tribunalul a analizat, cu prioritate, excepţiile invocate de pârâtă, respectiv pe cele care au vizat neexecutarea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, lipsa de interes a acesteia în promovarea capătului de cerere privind obligaţia de plată a dobânzii de 3,2% an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.000.000 euro, nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, precum şi nelegalitatea actului administrativ individual, reprezentat de autorizaţia de construire nr. x/26.09.2013, emisă de Consiliul Judeţean Caraş-Severin, pe care le-a respins ca neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut, ca urmare a evaluării probatoriului administrat, că pârâta nu şi-a îndeplinit integral obligaţiile asumate prin contractul de asociere în participaţiune, dispunând obligarea acesteia la executarea lor în totalitate, faţă de ambele părţi adverse, inclusiv la plata către reclamantă a unor daune interese în valoare de 201.957,82 RON, precum şi a dobânzii de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei, începând cu data introducerii acţiunii, până la executarea obligaţiei contractuale de emitere a procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun.

Pârâta a atacat cu apel această sentinţă, precum şi încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2022, solicitând anularea acestora şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe, invocând soluţionarea procesului în lipsa unei analize complete a fondului litigiului.

Prin motivele de apel formulate, pârâta a criticat, printre altele, omisiunea tribunalului de a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, formulate în raport cu ambele părţi adverse, susţinând încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) teza I, art. 425 alin. (1) lit. b) şi ale) art. 480 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deşi a reţinut în considerentele deciziei recurate că pârâta a invocat această critică în apel, instanţa a omis să o analizeze şi să se pronunţe asupra ei, dispunând admiterea apelului formulat de această parte numai în ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din 18 ianuarie 2023, prin care tribunalul admisese în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantei de persoanele fizice şi schimbând în parte sentinţa, sub acest aspect.

Prin aceeaşi decizie, curtea a admis apelul reclamantei A. S.R.L. şi al intervenientei principale C. S.R.L., anulând în parte sentinţa, în ceea ce priveşte soluţiile de respingere a excepţiilor lipsei de interes în promovarea capătului de cerere privind solicitarea reclamantei, de obligare a părţii adverse la plata dobânzii de 3,2% an, aplicate la valoarea investiţiei de 5.000.000 euro, a nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2013, a nelegalităţii actului administrativ individual reprezentat de autorizaţia de construire nr. x/26.09.2013 emisă de Consiliul Judeţean Caraş-Severin, invocate de pârâtă la fond, precum şi la soluţiile pronunţate de tribunal asupra cererii reclamantei, de obligare a pârâtei la plata de daune-interese de 201.957,82 RON, respectiv la dobânda de 3,2% pe an, aplicate la valoarea investiţiei, începând de la data introducerii acţiunii, până la executarea obligaţiei contractuale de emitere a procesului-verbal de predare a amplasamentului pentru stâlpii instalaţiei de telescaun, de respingere a petitului referitor la includerea în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul privind aportul Consiliului Local, a suprafeţelor de teren necesare pentru investiţii, respectiv de admitere a capetelor de cerere accesorii privind cheltuielile de judecată, formulate de reclamantă şi de intervenienta în interes propriu.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate (...) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 şi art. 176 C. proc. civ., cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, precum şi dispoziţiile art. 179 din acelaşi cod, care vizează efectele acesteia.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Normele legale enunţate relevă faptul că, în situaţia în care instanţa de apel a anulat hotărârea apelată, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond poate fi dispusă în ipoteza în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin actele de procedură efectuate, exclusiv prin cererea de apel sau prin întâmpinare.

Conform situaţiei rezumate în expozeul de mai sus, se constată că sunt reale susţinerile recurentei, conform cărora solicitase curţii, prin cererea de apel formulată, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la tribunal, pentru nepronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Cu toate acestea, instanţa de apel a ignorat manifestarea de voinţă a pârâtei, deşi, potrivit prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., avea obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele învestirii, iar, în baza efectului devolutiv al apelului, conform art. 476 alin. (1) din cod, trebuia să realizeze o nouă judecată în fapt şi în drept asupra fondului, precum şi o verificare a stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi a aplicării legii de către prima instanţă, potrivit art. 479 alin. (1) din acelaşi act normativ.

De asemenea, curtea trebuia să dea eficienţă principiului disponibilităţii procesului civil, reglementat la art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor", care au prerogativa de a determina existenţa procesului, prin declanşarea/sistarea procedurii judiciare, precum şi conţinutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual (părţi, obiect şi cauză).

Înalta Curte subliniază că rolul activ al judecătorului, prevăzut la art. 22 C. proc. civ., nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părţilor, ci să se armonizeze cu iniţiativa lor, în scopul aflării/stabilirii adevărului, având îndatorirea de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi, însă, limitele învestirii.

Fiind învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, prin care pârâta reclamase nepronunţarea acesteia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, curtea avea, aşadar, obligaţia legală de a verifica veridicitatea acestor susţineri şi de a remedia eventuala eroare de judecată semnalată.

8.4. În acelaşi sens se impunea a se proceda şi în privinţa motivului de apel prin care pârâta a invocat omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra excepţiei de inopozabilitate a contractelor de cesiune nr. x/26.09.2013 şi nr. y/07.01.2016, încheiate între reclamanta A. S.R.L. şi intervenienta principală C. S.R.L., invocată prin întâmpinarea formulată la 11 noiembrie 2022.

În argumentarea acestei apărări, pârâta a susţinut că nu a fost notificată cu privire la cesiunile intervenite şi nici nu le-a acceptat, astfel că acestea nu îi sunt opozabile şi nu pot constitui fundamentul pretenţiilor formulate prin cererea de intervenţie principală.

Potrivit lucrărilor dosarului, la termenul de judecată din 16 noiembrie 2022, excepţia a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor, prin încheierea pronunţată la acea dată, tribunalul unind-o cu fondul, considerând că are legătură cu soluţionarea acestuia.

Din încheierea de dezbateri din 12 aprilie 2023 (când instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei), reiese că reprezentantul pârâtei a pus concluzii asupra excepţiei de inopozabilitate, solicitând admiterea acesteia, argumentând că unitatea administrativ teritorială a fost chemată în judecată de reclamantă fără a fi informată despre cesionarea contractului de asociere în participaţiune nr. x/26.08.2018 şi fără a-i fi notificată cesiunea.

Referitor la excepţia de inopozabilitate a contractelor de cesiune nr. x/26.09.2013 şi nr. y/07.01.2016, încheiate între reclamanta A. S.R.L. şi intervenienta principală C. S.R.L., tribunalul a reţinut, în considerentele sentinţei, că a fost formulată cu privire la cererea de intervenţie accesorie şi că nu este fondată, părţile având calitate procesuală în cauză, fiind contractante (s.n. la termenul din 16 noiembrie 2022, reprezentantul pârâtei, prezent la judecată, a precizat că excepţia vizează, de fapt, cererea de intervenţie principală). Totodată, a consemnat că celelalte aspecte semnalate de pârâtă reprezintă chestiuni de fond, pe care urma a le examina ulterior, în considerentele privitoare la problemele structurale ale litigiului.

Cu toate acestea, considerentele sentinţei nu relevă o analiză efectivă a acestei apărări, iar o pronunţare asupra acesteia nu se decelează în dispozitivul hotărârii instanţei de fond.

Prin cererea de apel formulată, pârâta a contestat aceste aspecte lacunare ale sentinţei, invocând omisiunea tribunalului de a se pronunţa asupra excepţiei inopozabilităţii contractului de cesiune nr. x/07.01.2016, precum şi contradictorialitatea considerentelor acestei hotărâri şi a încheierii din 18 ianuarie 2023 (în realitate, încheierea din 16 noiembrie 2022), prin care, deşi s-a dispus unirea excepţiei cu fondul, o astfel de măsură nu figurează în dispozitivul încheierii.

Curtea de apel a reţinut în considerentele deciziei că pârâta a criticat această omisiune de pronunţare a instanţei de fond, însă s-a limitat să analizeze legalitatea încheierii de şedinţă din 16 noiembrie 2022 doar din perspectiva modalităţii de dezlegare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei (de asemenea, unită cu fondul prin hotărârea menţionată), reţinând că numai acest aspect a fost contestat în mod expres de pârâtă prin apelul declarat.

Este real că prin cererea de apel pârâta a menţionat că înţelege să atace încheierea de şedinţă din 16 noiembrie 2022 a Tribunalului Caraş-Severin – secţia I civilă prin prisma soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, pentru lipsa unei motivări corespunzătoare exigenţelor legale.

Însă, atunci când a dezvoltat şi argumentat acest motiv de apel, în memoriul depus în calea ordinară de atac, pârâta a dedicat un întreg capitol criticilor de nelegalitate şi de netemeinicie ale hotărârii invocate expres cu privire la omisiunea pronunţării tribunalului asupra excepţiei de inopozabilitate a contractului de cesiune nr. x/07.01.2016, încheiat între pârâtă şi intervenienta în interes propriu, susţinând că o asemenea carenţă de motivare încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi ale art. 397 alin. (1) teza I din C. proc. civ., şi solicitând aplicarea prevederilor art. 480 alin. (3) din acelaşi act normativ.

În aceste condiţii, opţiunea curţii, de a nu analiza această critică, este afectată de nelegalitate, de vreme ce dispoziţiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ. instituie în sarcina sa obligaţia de a verifica, potrivit cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, procedând, conform art. 477 din acelaşi act normativ, la rejudecarea fondului, în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant, precum şi referitor la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Având în vedere că această critică nu a fost supusă analizei de către instanţa de apel şi că, din acest motiv, nu a primit o dezlegare proprie prin decizia pronunţată în calea ordinară de atac, Înalta Curte constată că nepronunţarea curţii reprezintă o încălcare a efectului devolutiv al apelului şi a dreptului la un proces echitabil, fiind întemeiate, astfel, criticile recurentei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5şi 6 C. proc. civ., în baza cărora urmează a dispune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării.

În acest fel, Înalta Curte va da eficienţă principiului dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragr. 1 din Convenţie, care garantează părţii dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, precum şi statuărilor jurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit obligaţia instanţelor interne de a realiza un examen efectiv al tuturor cererilor formulate de părţi, să motiveze hotărârile pronunţate, prin prisma acestora şi să procedeze la o examinare reală a chestiunilor care i-au fost supuse spre analiză (cauzele Albina/Dima/Bock şi Palade contra României), protecţia acestui drept fiind efectivă doar dacă "cererile şi observaţiile părţilor sunt în mod real ascultate" (concret examinate de către instanţa sesizată).

În limitele casării, în rejudecare, instanţa va proceda, în condiţiile art. 501 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmând să stabilească, prioritar, cadrul procesual al litigiului, prin examinarea excepţieiilor invocate şi neanalizate cum este cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, în raport de soluţia pe care o va pronunţa, să analizeze şi apărarea reprezentată de excepţia de inopozabilitate a contractului de cesiune, invocată distinct de această parte prin cererea de apel formulată.

Ulterior stabilirii cadrului procesual al litigiului, din perspectiva menţionată, curtea va analiza, după caz, aspectele fondului litigios, cu care a fost învestită prin ambele cereri de apel, în ordinea firească a efectelor pe care fiecare solicitare, excepţie procesuală, respectiv apărare de fond le are asupra chestiunilor aflate în litigiu.

Instanţa de recurs are în vedere în acest sens, pe de o parte, că stabilirea cadrului procesual este prioritară analizei oricăror chestiuni litigioase legate de fondul cauzei, implicând identificarea corectă a părţilor, iar, pe de altă parte, că recurenta a criticat soluţia şi cu privire la excepţia de nulitate a contractului de asociere în participaţiune (în baza căruia, prin decizia recurată a fost obligată la respectarea celor asumate prin clauza inserată la art. 25 lit. j) din acest contract), punând în discuţie deci valabilitatea contractului, aspect prioritar apărărilor vizând executarea acestuia (cum sunt includerea în contractul de asociere în participaţiune, la capitolul destinat Consiliului Local al Comunei Ruieni, a suprafeţelor de teren necesare investiţiilor sau excepţia de neexecutare a contractului).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 497 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. împotriva deciziei nr. 72 din 20 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 623 din 6 iunie 2023 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna B. împotriva deciziei nr. 72 din 20 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 623 din 6 iunie 2023 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2026.