Extraordinary appeal against filter-panel decision on appeal admissibility declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Hotărârea pronunţată în recurs:

Prin decizia nr. 851 din 16 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 163/R din data de 13 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, hotărâre pronunţată fiind fără cale de atac.

2. Hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire:

Prin decizia nr. 893 din 9 aprilie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 851 din 16 mai 2023 a aceleiaşi instanţe.

3. Hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire:

Prin decizia civilă nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 893 din data de 9 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025.

4. Contestaţia în anulare:

Împotriva deciziei civile nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin rezoluţia completului de judecată aleatoriu învestit cu soluţionarea cauzei, s-a acordat termen de judecată la 10 februarie 2026, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării contestaţiei în anulare, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra admisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu.

5. Apărări formulate în cauză:

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând contestaţia în anulare din perspectiva admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.), doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (..) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

În cauză, calea extraordinară de atac a fost formulată împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare, hotărâre nesupusă vreunei căi de atac, pronunţată în soluţionare unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate în complet de filtru, în soluţionarea unui recurs (fără cale de atac).

Aşadar, raportat la dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", reiese că inclusiv decizia nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestaţie în anulare, hotărâre ce formează obiectul contestaţiei în anulare din litigiul pendinte, nu era supusă niciunei căi de atac.

Aceasta întrucât, decizia nr. 851 din 16 mai 2023 a instanţei supreme, care a declanşat şirul de căi extraordinare de atac (revizuire, contestaţie în anulare şi prezenta contestaţie în anulare) a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără cale de atac.

Înalta Curte subliniază faptul că în complet de filtru se analizează admisibilitatea în principiu a căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât şi cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, împotriva deciziei civile nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025 nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează principiul legalităţii căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, liberul acces la justiţie nu oferă posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunţată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestaţie în anulare nu este supusă niciunei căi de atac, aspect ce prevalează inclusiv în raport cu lipsurile formale, extrinseci ale cererii, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2134 din 26 noiembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2025.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.