Inadmissibility of annulment appeal against final electoral decisions under Law 208/2015

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 911 din 10 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.. împotriva deciziei civile nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, A.. a promovat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., ce fost înregistrată sub nr. dosar x/2025

La termenul de judecată din 13 noiembrie 2025, contestatoarea a depus cerere prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a solicitat declinarea cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ, raportat la prevederile art. 97 pct. 4, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015. Prin aceeaşi cerere a formulat şi cerere de recuzare a domnului judecător B. şi a reprezentantei Ministerului Public, în temeiul art. 41 alin. (1), respectiv art. 41 alin. (2) C. proc. civ., ataşând şi dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON. La acelaşi termen, contestatoarea a depus şi cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2025 al ÎCCJ – secţia penală.

Prin încheierea din 4 decembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului judecător B., precum şi a doamnei procuror C., formulată de petenta A.. în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

La termenul de judecată din 4 decembrie 2025, cu ocazia dezbaterilor asupra admisibilităţii contestaţie în anulare, contestatoarea a formulat, oral, o nouă cerere de recuzare a domnului judecător B..

Cu privire la cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată, domnul judecător B., formulată oral de contestatoare la termenul de judecată din 4 decembrie 2025, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 4 decembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a domnului judecător B., precum şi a doamnei procuror C., formulată de petenta A.. în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reţinându-se, în esenţă, că, pe de o parte, domnul judecător B. nu a făcut parte din compunerea completului de judecată care a pronunţat decizia nr. 911 din 10 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, atacată cu contestaţie în anulare de către petentă. Pe de altă parte, Înalta Curte a constatat că în cauză, cererea de recuzare nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 47 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu au fost arătate motivele de incompatibilitate ale judecătorului recuzat şi probele de care petentul înţelege să se folosească în dovedirea acestora pentru a justifica suspiciunea de imparţialitate

Conform art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., cererea de recuzare îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate este inadmisibilă, inadmisibilitate ce urmează a fi constatată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

Aşadar, dispoziţiile art. 47 alin. (4) C. proc. civ. prevăd, fără a distinge, că nerespectarea condiţiilor cu privire la cererea de recuzare atrage inadmisibilitatea acesteia.

Cum în cauză, a fost respinsă anterior cererea de recuzare formulată împotriva preşedintelui completului de judecată, domnul judecător B., în raport de art. 47 alin. (3) C. proc. civ., o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât această nouă cerere nu indică motivele de incompatibilitate ale judecătorului recuzat.

Preliminar, în ceea ce priveşte chestiunea competenţei materiale şi a celorlalte excepţii invocate în concluziile orale de către reprezentantul contestatoare cu ocazia dezbaterilor asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că acestea reprezintă motive invocate în cadrul contestaţiei formulate şi vor fi analizate pe fond numai dacă se va constata admisibilitatea căii de atac.

Analizând admisibilitatea căii extraordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, pentru următoarele considerente:

Principiul legalităţii căii de atac este reglementat expres în C. proc. civ. la art. 457 alin. (1) care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, părţile nu pot exercita alte căi de atac decât cele pe care legea le prevede expres pentru o anumită procedură.

În cauza dedusă judecăţii, împotriva deciziei Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, prin care s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal nr. x/PVC/28.10.2024 emis de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 22 Hunedoara, petenta A. a formulat recurs.

Prin sentinţa civilă nr. 2146 din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva deciziei Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, reţinând că aceasta din urmă este definitivă.

Împotriva acestei sentinţe civile, petenta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca tardiv, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, petenta a declarat recurs, iar prin decizia nr. 911/10.04.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul.

Înalta Curte reţine că hotărârile din prezenta cauză au fost pronunţate în materia reglementată de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.

Conform art. 19 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor: "(1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri.

(2) Contestaţiile se depun la şi se soluţionează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcţionează biroul la care se referă contestaţia sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după caz, hotărârea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă."

De asemenea, potrivit art. 115 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege:

"(1) Judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, a contestaţiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.

(2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac."

În condiţiile în care legiuitorul a optat ca deciziile pronunţate în condiţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare, rezultă că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu revizuire sau contestaţie în anulare, iar căile de atac împotriva hotărârilor care constată o atare inadmisibilitate devin, la rândul lor, inadmisibile.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauza de faţă contestatoarea nu are deschisă calea de atac a contestaţiei în anulare împotriva deciziei atacate, deoarece în această materie legea interzice în mod expres formularea acestei căi de atac, iar contestaţia în anulare este formulată, la rândul ei, împotriva unei hotărâri a instanţei de recurs care a constatat o atare inadmisibilitate în raport cu specificitatea căilor de atac din materia Legii nr. 208/2015.

În acest context, Înalta Curte subliniază faptul că, ori de câte ori suntem într-o materie în care există o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, dispoziţiile legii speciale au prioritate în aplicare.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie consacrat de art. 6 din CEDO şi art. 21 din Constituţia României nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond, impuse de legiuitor, prin raportare la art. 21 din Constituţie. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, precum şi dreptul persoanelor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Cu privire la numărul căilor de atac, Curtea Constituţională a reţinut în numeroase decizii că art. 6 din CEDO nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referă la dreptul la un recurs efectiv nu are semnificaţia dublului grad de jurisdicţie, ci doar a posibilităţii de a se supune judecăţii unei instanţe naţionale.

Întrucât excepţia inadmisibilităţii căii de atac este o excepţie care primează faţă de orice alte excepţii, Curtea nu se va mai pronunţa asupra celorlalte aspecte sesizate prin contestaţia în anulare şi prin cererile scrise depuse la dosar, întrucât instanţa a fost învestită cu o cerere inadmisibilă şi doar în ipoteza în care calea de atac exercitată ar fi fost admisibilă Înalta Curte ar fi putut analiza cererile şi susţinerile contestatoarei.

Faţă de aceste considerente, în raport cu prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată nr. 4, formulată de contestatoarea A..

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A.. împotriva deciziei civile nr. 911 din 10 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2025.