Motion to annul rejected as unfounded, confirming nullity of unmotivated appeal for lack of material error.

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 24 octombrie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1547 din 23 septembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Contestaţia nu a fost motivată în drept, însă contestatorul arată că soluţia instanţei de recurs este lovită de nulitate absolută şi este rezultatul unei erori materiale deoarece motivarea instanţei de recurs potrivit căreia cererea de recurs a acestuia nu a fost motivată este una eronată.

În acest sens, contestatorul arată că prin recursul formulat împotriva deciziei nr. 165/14.04.2025 ar fi criticat şi soluţia instanţei de apel dispusă prin încheierea din data de 07.04.2025 prin care i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003 în interpretarea dată de ICCJ prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 7/2024 şi care face obiectul prezentului dosar.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1547 din 23 septembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

3. Apărări formulate în cauză

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Deşi nu s-a precizat în mod expres textul de lege în baza căruia prezenta cale de atac a fost formulată, în conţinutul acesteia partea a invocat eroarea materială drept motiv principal al contestaţiei, critică ce este reglementată de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale.

Textul legal vizează greşeli materiale care poartă asupra condiţiilor formale ale judecăţii, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Atât în practică, cât şi în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potenţiale motive de contestaţie în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, faţă de data înregistrării la instanţă, deşi la dosar se afla plicul cu data poştei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deşi la dosarul cauzei se află ataşată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziţii legale ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Astfel, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiaşi recurs prin redeschiderea unei judecăţi soluţionate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor astfel de greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a constatat nulitatea, pentru nemotivare, a recursului declarat de contestatorul-recurent împotriva încheierii din data de 7 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi 20 din Legea nr. 514/2003 în interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 7/22.04.2024 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Deşi a pretins că soluţia atacată cu prezenta contestaţie în anulare ar fi rodul unei erori materiale asupra aspectelor formale ale judecării recursului, în mod specific, a celui relativ la nemotivarea căii de atac, deoarece contestatorul ar fi motivat recursul la încheierea din 7.04.2025, de respingere a sesizării de neconstituţionalitate, în cuprinsul memoriului de recurs îndreptat împotriva deciziei nr. 1657/14.04.2025 a Curţii de apel Piteşti, dar care a fost repartizat spre soluţionare unui alt complet de judecată decât cel învestit cu soluţionarea recursului îndreptat împotriva încheierii din 7.04.2025, Înalta Curte constată că aceste susţineri nu se verifică aşa încât să se poată concluziona asupra anulării recursului la încheierea de respingere a sesizării de neconstituţionalitate ca nemotivat, dintr-o eroare materială, de necunoaştere ori de neobservare a existenţei unei atare motivări cu prilejul trimiterii spre repartizare aleatorie a recursului la decizie (pe baza celor petrecute la termenul de judecată din 23.09.2025 şi consemnate în practicaua deciziei 1547/2025).

Înalta Curte notează că, deşi recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 1657 din 14 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă în dosarul nr. x/2024 (de respingere ca nefondat a apelului declarat în aceeaşi cauză) a fost repartizat spre competenta soluţionare altui complet din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată în data de 21 mai 2026, se constată că acesta nu conţine critici de nelegalitate la adresa soluţiei instanţei de apel de respingere a sesizării de neconstituţionalitate conţinute în încheierea din 7.04.2025, singura referire la această soluţie în sensul că este vădit abuziv necorespunzând exigenţei de motivare a recursului.

Astfel fiind, nu se poate reţine că soluţia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, de constatare a nulităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 7.04.2025 a Curţii de apel Piteşti pentru absenţa motivelor ar fi consecinţa unei erori materiale asupra condiţiei formale referitoare la motivarea căii de atac a recursului, circumstanţe în care prezenta contestaţie în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1547 din 23 septembrie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.