Annulment appeal dismissed for re-litigating inheritance merits in violation of res judicata

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 23 iunie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1012 din 7 mai 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024 şi care a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 vechiul C. proc. civ., actual art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ. – când hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale, sau când din greşeală, instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Astfel, contestatorul a arătat că la data de 15.11.2022 instanţa de judecată a Tribunalului Botoşani a înregistrat un nou dosar nr. x/2022 în care s-a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni în contradictoriu cu intimaţii pârâţii B., C., D. şi intimat reclamant E.. A anulat sentinţa nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni şi a reţinut cauza pentru judecata fondului.

La data de 31.01.2022 acesta a formulat şi declarat apel la Tribunalul Botoşani, dosar nr. x/2013 din 13.03.2013, având ca obiect partaj judiciar înregistrat pe rolul instanţei de judecată a Tribunalului Botoşani sub nr. x/2022. Ulterior la data de 21.04.2022, Tribunalul Botoşani a emis comunicare adresă cu obligaţia de a achita Stima de 360 RON = 50% din valoarea taxei judiciare achitată de reclamant din ajutorul public judiciar.

În acest dosar, Tribunalul Botoşani a pronunţat decizia nr. 449/03.11.2022, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni şi a anulat-o şi a reţinut cauza pentru judecata fondului.

Ulterior, la data de 15.11.2022 Tribunalul Botoşani a admis apelul declarat de apelantul A. după casarea dosarului nr. x/2022 prin care a făcut un dosar nou distrugând toate probele din primul dosar favorizând făptuitorul. Totodată, aceasta din 5 contracte de vânzare — cumpărare consemnate a avut în vedere doar unul singur nr. 539/03.07.2003, omiţând contractele de vânzare-cumpărare nr. x/06.03.2003, nr. y/15.12.2004, nr. 3509/-3.12.2007, certificatul de moştenitor nr. x/14.08.2012, toate fiind acte comune. Astfel, dacă ambii soţi defuncţi au decedat la data de 06.11.2012, respectiv tatăl contestatorului şi la data de 13.12.2012 mama contestatorului, nu este clară modalitatea de moştenire a unuia faţă de celălalt în cotele reţinute de instanţă, respectiv de 5/8 şi 1/2.

Legea moştenirii art. 972 C. proc. civ. prevede că soţul supravieţuitor revendică o cotă de 1/4 si 1/2 din cota soţului decedat în cazul în care s-a dezbătut succesiunea între soţi, în speţă succesiunea de pe urma soţilor decedaţi revine 75% descendenţilor. Mai arată că intimaţii E., B. şi D., în mod fraudulos, au dat declaraţii notariale de opinie succesorală anticipate 14.02.2013 versus 13.03.2013 susţinând că donează partea lor reclamantului.

Contestatorul mai menţionează că la baza cererii de chemare în judecată din data de 13.03.2013 înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Judecătoriei Săveni la baza acestei cereri stă certificatul de moştenitor nr. x/31.07.1990 titulară F. şi G. iniţiala I. evidentă de la tatăl defunctei H. unde sunt consemnate cotele de 5/8 şi 1/2, acesta fiind act fals – controversat deoarece casa respectivă nu mai există, fiind demolată prin dnul 2002 - 2003.

Contestatorul mai face referire la art. 339 C. civ., art. 1103 C. civ., art. 1115 C. civ., art. 1214 C. civ., art. 1650 C. civ.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 179 din data de 18 septembrie 2024 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

3. Apărări formulate în cauză

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că acţiunea pe fond care a iniţiat prezentul demers judiciar a fost introdusă la data de 13 martie 2013 şi a fost înregistrată sub nr. x/2013 şi a avut ca obiect dezbatere succesiune, drept urmare, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în litigiul pendinte sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. proc. civ., care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel, prezenta contestaţie în anulare va fi analizată în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi pct. 3 C. proc. civ. – articolul corespondent art. 318 din vechiul C. proc. civ. invocat de către contestator în cuprinsul prezentei căi de atac formulate.

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noţiunea de greşeală materială reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale, de stabilire a caracterului subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, a memoriului de recurs sau reaprecierea probelor.

În speţă, prin decizia nr. 1012/7 mai 2025 a cărei anulare se solicită, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 179 din data de 18 septembrie 2024, prin care, la rândul său, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 21 mai 2024 a Curţii de Apel Suceava.

Prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, contestatorul reiterează aspectele care ţin de fondul litigiului dedus judecăţii, respectiv modalitatea în care instanţele de fond au soluţionat litigiul dintre părţi având ca obiect dezbatere succesiune, în dosarul nr. x/2022, criticând în esenţă, cuantumul şi modalitatea de atribuire a cotelor succesorale dintre contestator şi intimaţi, acesta neformulând nicio critică concretă cu referire la soluţia deciziei nr. 1012/7 mai 2025 pronunţată de către Înalta Curte, în dosarul nr. x/2024 care să poată fi circumscrisă notiunii de eroare materială, în înţelesul expus anterior.

Din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanţa de recurs şi-a argumentat soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de către contestator reţinând că decizia nr. 115/21 mai 2024 şi care a fost pronunţată într-o procedură care a avut ca obiect o contestaţie în anulare este o hotărâre definitivă în raport cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. şi a art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi, în consecinţă, faţă de prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., şi decizia nr. 179 din data de 18 septembrie 2024 este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

În acest context al analizei, evidenţiate de considerentele deciziei atacate prin contestaţia în anulare pendinte, criticile expuse de către contestator în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la pretinse erori de judecată imputate instanţelor de fond şi nu instanţei de recurs, la chestiuni de fond deduse judecăţii în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate şi de netemeinicie a soluţiilor pronunţate în litigiile iniţiate de acestea, pe care, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, acesta le aduce hotărârii contestate, hotărâre care nici măcar nu a soluţionat fondul raporturilor litigioase abordate în motivarea contestaţiei în anulare.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea împotriva României).

Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanţa de recurs, respingând în totalitate sau admiţând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu şi atunci când instanţa a respins recursul în temeiul unei excepţii procesuale, cum este în cauza dedusă judecăţii, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, Înalta Curte s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii căii de atac declarate de către contestator, soluţie care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către acesta, soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecăţii pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăţi efectiv realizate de respectiva instanţă de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestator, ci urmare a examinării legalităţii căii de atac exercitate, se constată că nici dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul x/2024

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul x/2024

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.