Timeliness of recourse filed via email: application of mandatory working hours to non-electoral civil matters under pre-2019 procedural law

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti la reconstruirea imobilelor din lista anexă a Autorizaţiei de construire/desfiinţare nr. x/10.11.2010, reconstruire ce reprezintă repararea prejudiciului adus de Municipiul Bucureşti prin demolarea ilegală a respectivelor imobile. A fost invocată excepţia de nelegalitate a acestei autorizaţii. În esenţă, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale pentru demolarea imobilelor aflate în proprietatea pârâtului şi în zona de protecţie a unor monumente istorice în temeiul unei autorizaţii nelegale, arătând că reconstruirea imobilelor este singura posibilitate de reparare a pagubei.

Prin sentinţa civilă nr. 5869 din 10 iulie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă, la data de 25 iulie 2014, sub nr. x/2014.

Prin încheierea din 24 octombrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 noiembrie 2014, sub nr. x/2014*.

Prin încheierea din 13 martie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre Secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.

La data de 23 aprilie 2015, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a III-a civilă sub nr. x/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 655 din 22 mai 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile ca neîntemeiată, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 170F din 25 august 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a stabilit în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţie civilă competenţa de soluţionare a cauzei.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 856 din 26 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins excepţia de nelegalitate a Autorizaţiei de construire/desfiinţare nr. x/10.11.2010 invocată de către reclamantă, ca rămasă fără obiect şi a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin decizia civilă nr. 56A din 27 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 856/26.06.2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, ca nefondat.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 56A din 27 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea formulată, recurenta-reclamantă, invocând motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei, fără a fi evocate şi analizate motivele de casare, astfel încât nu vor mai fi redate motivele de recurs concret invocate.

I.5. Apărările formulate în cauză:

La data de 7 mai 2025, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă, în temeiul art. 489 C. proc. civ., iar, pe fondul său, ca nefondată şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei atacate şi obligarea recurentei-reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată pricinuite intimatei-pârâte cu judecarea prezentului litigiu.

I.6. Răspunsul la întâmpinare:

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul-pârât, aceasta din urmă fiindu-i comunicată la data de 19 mai 2025, potrivit dovezii aflate la dosar.

I.7. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 martie 2025 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 9 (aşa cum reiese din fişa Ecris şi din procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la dosar recurs).

Prin rezoluţia de primire din 26 martie 2025, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul este formulat împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, că prezenta cerere de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, că, în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs, prin încheierea din 10 iunie 2025 aceasta a fost redusă de la suma iniţială de 8490,62 RON la suma de 500 RON şi eşalonată în cinci tranşe egale, a câte 100 RON fiecare, scadente la data de 20 a fiecărei luni, începând cu data de 20 iunie 2025, la dosar fiind depuse, la data întocmirii raportului, două tranşe în valoare totală de 200 RON, din această taxă de timbru, că prezenta cerere de recurs este formulată cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, respectiv cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, recursul fiind transmis prin e-mail, în ultima zi a termenului, 6 martie 2025, însă la ora 23:13, după închiderea programului instanţei.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula în scris, un punct de vedere.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar, la data de 22 septembrie 2025, un punct de vedere cu privire la raport, susţinând în esenţă, că recursul este depus în termen, pentru că la data de 06 martie 2025, activitatea nu a încetat la instanţă la ora 23:13, fiind perioada electorală a alegerilor prezidenţiale 2025, iar conform art. 69 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, instanţele judecătoreşti au obligaţia legală de a asigura permanenţa activităţii pe întreaga perioadă electorală.

La data de 26 septembrie 2025, intimatul-pârât a depus la dosar punct de vedere la raport prin care a susţinut că recursul declarat de recurenta-reclamantă este tardiv formulat.

Prin rezoluţia din 3 septembrie 2025 a fost stabilit termen de judecată la data de 18 noiembrie 2025, fără citarea părţilor, pentru analiza admisibilităţii în principiu a cererii de recurs, termen la care instanţa a invocat excepţia tardivităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare cu privire la această excepţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia tardivităţii, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Termenul de exercitare a recursului este, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Acesta este un termen de procedură legal, peremptoriu şi absolut, care, în caz de nerespectare, determină respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Data depunerii cererii de recurs este data certă care rezultă din aplicarea ştampilei de înregistrare a acestei cereri depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă [art. 490 coroborat cu art. 199 C. proc. civ..], recipisa oficiului poştal, înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus de către serviciul de curierat rapid, serviciul specializat de comunicare, unitatea militară sau administraţia locului de deţinere.

Conform art. 199 C. proc. civ., "(1) Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12 noiembrie 2013), "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, 12 noiembrie 2013, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 310/2018, respectiv art. 183 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin această decizie, s-a dat o interpretare unitară prevederilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ. (în forma anterioară modificărilor operate prin Legea nr. 310/2018), stabilindu-se că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

În acelaşi sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2017), referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., reţinând, la paragrafele 27 şi 28, că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul, partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica cu instanţele judecătoreşti, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanţelor prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Curtea Constituţională a avut în vedere dispoziţiile art. 182 şi 183 din C. proc. civ. în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 310/2018, dispoziţii care se aplică în prezenta cauză, astfel că, şi potrivit deciziei menţionate, în acord cu considerentele arătate, calea de atac, în măsura în care a fost depusă prin poştă electronică în ultima zi a termenului, era necesar a fi depusă până la închiderea programului de lucru al instanţei, pentru a fi considerată efectuată în termen.

Mai reţine Înalta Curte că, sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cad doar litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, cum este şi situaţia prezentului litigiu, ce a fost declanşat la data de 12 noiembrie 2013, anterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 prin care a intervenit şi modificarea textului art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. care a extins sfera facilităţilor puse la dispoziţia persoanelor interesate care nu pot sau întâmpină dificultăţi în a se deplasa la sediul instanţei pentru a depune acte de procedură. Aceasta, întrucât faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată. Astfel, art. 24 C. proc. civ. dispune că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar art. 25 alin. (1) C. proc. civ. prevede că procesele în curs de judecată şi executările silite începute sub vechea lege rămân supuse dispoziţiilor acesteia.

Însăşi instanţa supremă a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 45/2020, la paragrafele 82 şi 83, că normele interpretate prin Decizia nr. 34/2017 sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, s-au mai statuat: "88. Dată fiind omisiunea legiuitorului de a reglementa, printr-o normă specială, efectele "depunerii" actelor de procedură la instanţă, în modalitatea alternativă a utilizării mijloacelor moderne de comunicare reprezentate de fax sau e-mail, din perspectiva momentului la care termenul calculat pe zile se consideră împlinit, prin decizia amintită s-a concluzionat în sensul că, în acest caz, sunt aplicabile prevederile art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.. În consecinţă, actul de procedură astfel transmis, în ultima zi a termenului poate fi considerat ca fiind depus în termen, numai dacă ora depunerii - care, în lipsa altor dispoziţii legale derogatorii, se impunea a fi atestată conform regulii consacrate de art. 199 din C. proc. civ. şi art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 - se situa înăuntrul programului de lucru al instanţelor. 89. Astfel, potrivit art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestuia prin Legea nr. 310/2018, doar actele de procedură depuse prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege puteau fi socotite a fi fost depuse înăuntrul termenului de decădere prevăzut de lege, deşi nu îndeplineau condiţia de a fi fost depuse la instanţă de parte personal sau prin reprezentant şi nici de a fi fost transmise instanţei prin poştă, curier, fax sau poştă electronică până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal".

În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34/2017 litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, inclusiv prezentul litigiu.

Aşa fiind, odată stabilite aceste premise de analiză ce privesc fixarea legii aplicabile în timp (inclusiv a dezlegărilor obligatorii date de instanţa supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare), Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, din perspectiva excepţiei tardivităţii, recursul este tardiv formulat.

Astfel, în cauză, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 56A din 27 ianuarie 2025, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 3 februarie 2025, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 6 martie 2025 (joi, zi lucrătoare).

Or, în speţa pendinte, recurenta-reclamantă a transmis recursul prin intermediul poştei electronice în ultima zi a termenului (6 martie 2025, ora 23:13), după ora la care se încheiase activitatea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic şi începe, de regulă, la ora 800 şi se încheie la ora 1600, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022.

Prin urmare, depunerea la curtea de apel a recursului, prin poştă electronică, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că prezenta cerere de recurs a fost înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 7 martie 2025, când a primit dată certă.

În consecinţă, coroborând dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere situaţia de fapt ce reiese din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal de 30 de zile reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante expusă în punctul de vedere la raport, potrivit căreia pe data de 6 martie 2025, activitatea instanţei nu a încetat la ora 23:13, deoarece era perioadă electorală a alegerilor prezidenţiale din anul 2025, iar potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României instanţele judecătoreşti au obligaţia legală de a asigura permanenţa activităţii pe întreaga perioadă electorală.

Dispoziţiile legale invocate de partea recurentă trebuie interpretate restrictiv, în legătură cu obiectul legii (adică exercitarea drepturilor electorale şi soluţionarea cererilor electorale) şi finalitatea legii (legea reglementează exclusiv procesul electoral, nu activitatea generală a instanţelor), nu pentru orice cerere adresată instanţei.

Astfel, potrivit textului legal indicat de recurentă, "(2) Pe întreaga perioadă electorală, birourile electorale funcţionează conform programului stabilit de Biroul Electoral Central prin regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor electorale şi a aparatului de lucru al acestora. Instanţele judecătoreşti asigură permanenţa activităţii în vederea exercitării de către cetăţeni a drepturilor electorale".

Aşadar, prin instituirea obligaţiei de a asigura permanenţa activităţii se urmăreşte a se permite soluţionarea rapidă a contestaţiilor şi cererilor din procesul electoral (contestaţii privind candidaturile, contestaţii privind operaţiuni ale birourilor electorale, litigii privind listele electorale, campanie, proceduri electorale, alte cereri prevăzute expres de legea electorală), deoarece acestea au termene foarte scurte şi se judecă în procedură urgentă (de tip ordonanţă preşedinţială).

Aşadar, aceste dispoziţii legale nu se aplică tuturor cererilor adresate instanţei şi nu transformă instanţele într-un registru permanent pentru orice tip de acţiune sau cerere privind activitatea instanţelor de judecată, textul legal arătând clar şi limitativ - fiind un text procesual de excepţie faţă de norma generală privind activitatea instanţelor şi aplicându-se astfel, principiul general juridic specialia generalibus derogant (specialul derogă de la general) - pentru ce materie se asigură permanenţa. Această permanenţă este instituită funcţional în acea perioadă, numai pentru cauzele electorale.

În consecinţă, argumentul recurentei-reclamante potrivit căruia, fiind perioadă electorală, instanţa trebuia să primească orice cerere până la orice oră este eronat, permanenţa vizând doar contenciosul electoral, astfel cum s-a dezvoltat supra.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 496 din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge recursul declarat în cauză, întrucât este tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 56A din 27 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.