Recusal appeal barred for failing to meet strict statutory grounds for cassation and relying on facts from a separate case

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 noiembrie 2024, pronunaţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii căii de atac formulate de A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 440/19.06.2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu C. şi D. S.A., pentru neîndeplinirea obligaţiei puse în sarcina revizuenţilor de a preciza ce cale de atac înţeleg să formuleze, respectiv să precizeze dacă aceasta este calea de atac a recursului, a contestaţiei în anulare sau a revizuirii ori o altă cale de atac pe care o apreciază oportună.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 aprilie 2025, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de A. şi a menţinut măsura suspendării cauzei, instanţa apreciind că nu a fost îndeplinită obligaţia de a se indica calea de atac formulată, având în vedere că revizuenţii nu au precizat temeiul de drept şi cazul de revizuire pe care înţeleg să o formuleze.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 2 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, au formulat recurs A. şi B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 mai 2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen şi din procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs olografe, recurenţii au susţinut că în practicaua încheierii recurate se menţionează obiectul şedinţei de judecată, respectiv "soluţionarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile 440/19.06.2024", iar în motivare au fost acuzaţi că nu au precizat calea de atac, deşi aceştia o precizaseră prin înscrisul din data de 18 iulie 2024, invocând art. 446 C. proc. civ.

Au mai susţinut că, prin dispozitiv, instanţa a respins cererea de repunere pe rol din 27 ianuarie 2025 şi a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 10 ianuarie 2024. Or, acest lucru este nelegal potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aplicabil fiind numai art. 242 C. proc. civ., întrucât pentru termenul din 10 ianuarie 2024, recurenţii au răspuns la întâmpinarea intimatei, invocând multe excepţii, precum şi o autoritate de lucru judecat, ce nu implicau solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, întrucât instanţa trebuia să se pronunţe în mod obligatoriu asupra respectivei cereri, conform art. 22 alin. (6), art. 224 şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, recurenţii au apreciat că se impune continuarea judecăţii.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimata D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că menţinerea suspendării a fost dispusă întrucât revizuenţii nu au indicat temeiul de drept şi cazul de revizuire, prin cererea de repunere pe rol aceştia precizând calea de atac ca fiind revizuirea.

S-a mai susţinut că prin cererea de recurs, recurenţii fac trimitere la apărări pe care le-au depus în dosarul nr. x/2022 pentru termenul din 10 ianuarie 2024, însă acestea sunt lipsite de relevanţă pentru prezentul recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în raport cu excepţia nulităţii pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate nul recursul, pentru următoarele considerente:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate al hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivele de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivele de recurs în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Faţă de aceste consideraţii teoretice, se constată că recursul declarat de recurenţii-revizuenţi nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi încadrate şi analizate în şi din perspectiva vreunuia din cazurile de casare strict şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, se constată că recurenţii-revizuenţi arată că înţeleg să formuleze recurs împotriva încheierii din 2 aprilie 2025 (încheiere prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol şi menţinerea măsurii suspendării, având în vedere că recurenţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile puse în sarcina lor, respectiv de a preciza temeiul de drept şi cazul de revizuire pe care înţeleg să o formuleze), susţinând că deşi în practicaua încheierii recurate instanţa a reţinut obiectul cauzei ca fiind revizuire, în considerentele încheierii li se impută faptul că nu ar fi indicat calea de atac, deşi aceasta fusese precizată anterior prin înscrisul depus la data de 18 iulie 2024, cu trimitere expresă la dispoziţiile art. 446 din C. proc. civ.

Or, o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste susţineri, limitate însă la descrierea unei pretinse inconsecvenţe între practicaua şi considerentele încheierii atacate, prezentate drept critici de recurs, exced cadrului procesual al acestei căi extraordinare de atac, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalităţii încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Pentru a fi incident vreunul din motivele de casare prevăzute de acest text de lege, recurenţii-revizuenţi trebuie să se refere la un viciu de legalitate al încheierii recurate, să indice greşelile anume imputate instanţei care a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării pricinii şi să indice încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire faţă de modul de redactare a încheierii sau faţă de aprecierea instanţei asupra conduitei procesuale a părţilor, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, viciul de legalitate al încheierii recurate şi în ce constau greşelile anume imputate instanţei care a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată cu nulitatea cererii.

Scapă controlului instanţei de recurs şi susţinerile potrivit cărora prin dispozitivul încheierii recurate instanţa a respins cererea de repunere pe rol din 27 ianuarie 2025 şi a menţinut în mod nelegal măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din 10 ianuarie 2024, deoarece nu erau aplicabile dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci cele ale art. 242 C. proc. civ., întrucât la termenul din 10 ianuarie 2024 aceştia depuseseră apărări şi excepţii asupra cărora instanţa ar fi avut obligaţia legală de a se pronunţa.

În acest sens, Înalta Curte constată că nici aceste alegaţii nu conţin critici, în sens propriu, împotriva încheierii recurate. Aceasta întrucât, pe de o parte, acestea sunt întemeiate pe o premisă factuală eronată, recurenţii-revizuenţi interpretând greşit conţinutul şi efectele dispozitivului încheierii recurate.

În mod contrar celor afirmate de aceştia, prin dispozitivul încheierii recurate s-a soluţionat, prin respingere, într-adevăr, cererea de repunere pe rol formulată la data de 27 ianuarie 2025, însă măsura suspendării cauzei a fost menţinută ca efect al încheierii din 20 noiembrie 2024, şi nu al încheierii din 10 ianuarie 2024, astfel cum eronat se susţine în cererea de recurs. Din această perspectivă, se constată că înscrisul depus la data de 18 iulie 2024, la care se referă recurenţii în calea de atac prezentă, este anterior încheierii din 20 noiembrie 2024, când judecarea cauzei a fost suspendată, astfel încât eventuala sa neluare în considerare invocată putea face obiect al unui recurs declarat împotriva încheierii respective de suspendare (din noiembrie 2024) şi deci, nu împotriva prezentei încheieri distincte recurate. Aşadar, şi această critică are un caracter străin de obiectul concret al cauzei prezente.

De asemenea, din examinarea actelor dosarului, se constată că termenul indicat de recurenţi, 10 ianuarie 2024, nu aparţine cauzei deduse judecăţii în care a fost pronunţată încheierea recurată.

Prin urmare, susţinerile recurenţilor-revizuenţi referitoare la pretinsele neregularităţi legate de termenul din data de 10 ianuarie 2024 nu vizează o nelegalitate a încheierii atacate, ci împrejurări străine de obiectul recursului de faţă.

Or, în recurs pot fi supuse controlului de legalitate exclusiv hotărârile pronunţate în dosarul în care calea de atac a fost exercitată, iar nu aspecte ce ţin de desfăşurarea procedurii într-o altă cauză.

În consecinţă, cum recurenţii-revizuenţi nu au combătut în nicio formă considerentele regăsite în încheierea atacată şi raţionamentul concret al instanţei ce a pronunţat-o, simplele susţineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanţei de recurs ca fiind critici de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurenţii-revizuenţi nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu se grefează pe conţinutul încheierii recurate şi întrucât în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, constatând nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din 2 aprilie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimaţii C. şi D. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.