Failure to meet statutory requirements for cassation appeals: nullity due to lack of concrete legal arguments

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin decizia civilă nr. 1795A din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 401 din data de 21 martie 2022, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., a anulat în parte sentinţa civilă apelată, doar cu privire la soluţia dată asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

Prin decizia nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererile de lămurire şi completare a dispozitivului decizie nr. 1795A din data de 29 noiembrie 2022, cereri formulate de petenţii A. şi B..

Prin cererea formulată la data de 17 noiembrie 2023, aceiaşi petenţi au solicitat îndreptarea deciziei civile nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, arătând că instanţa a omis să se pronunţe şi asupra cererii de omisiune şi lămurire formulată la data de 29 august 2023.

I.2. Decizia recurată, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia civilă nr. 838A din data de 9 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., şi a dispus completarea acestei decizii în sensul că: a respins cererea de completare a unei omisiuni şi de lămurire a deciziei civile nr. 1795/A din data de 29 noiembrie 2022, formulată la data de 29 august 2023, ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva decizie civile nr. 838A din data de 9 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021, au declarat recurs, reclamanţii A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 octombrie 2024, sub nr. x/2024, şi a fost repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Susţinând incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii recurate, iar, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de fond nu a analizat în mod corect probele aflate la dosar, nu şi-a exercitat rolul activ, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., şi nu a ţinut cont de reglementările cuprinse la alin. (6) şi (7) ale aceluiaşi articol.

Totodată, au invocat faptul că hotărârea recurată nu cuprinde toate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, nefiind înlăturare cererile şi dovezile administrate, contrar celor statuate prin art. 425 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au precizat că motivările din celelalte recursuri pe care le-au formulat fac parte din prezentul memoriu de recurs.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă C. S.A. nu a formulat întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 21 martie 2025, în temeiul art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată, cu citarea părţilor, la data de 3 iunie 2025.

La termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 14 octombrie 2025, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 248 alin. (1) şi ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanţii A. şi B., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin decizia recurată, curtea de apel a constată că, într-adevăr, deşi exista o a treia cerere de lămurire formulată de recurenţii-reclamanţi, raportat la considerentele deciziei nr. 1182A din data de 10 octombrie 2023, asupra sa instanţa nu s-a pronunţat, astfel că, a admis cererea de completare formulată aceştia.

În ceea ce priveşte cererea din data de 29 august 2023, a reţinut că, prin aceasta, recurenţii-reclamanţi au solicitat lămurirea deciziei din apel (nr. 1795A din 29 noiembrie 2022), susţinând că: instanţa de fond a trecut în considerente respingerea unui capăt de cerere ca neîntemeiat, iar în dispozitiv nu s-a trecut despre respingerea acestui capăt de cerere; prin urmare, au solicitat să fie trecută în dispozitiv şi soluţia de respingere a acestui capăt de cerere.

Raportat la soluţiile pe care instanţa de apel le poate pronunţa, potrivit art. 480 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că dispozitivul instanţei de apel este clar, nu necesită lămuriri şi nici nu se impune completarea sa cu vreo referire la un anumit capăt al cererii de chemare în judecată.

În speţă, prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, nefiind aduse deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate.

Astfel, invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. presupune criticarea hotărârii recurate pentru lipsa motivelor de fapt şi de drept ce susţin soluţia adoptată, existenţa unor motive contradictorii sau a unor motive străine de natura cauzei, acest motiv de recurs vizând nelegalitatea generată de o motivare defectuoasă, care împiedică controlul judiciar.

Or, deşi recurenţii-reclamanţi au susţinut că decizia recurată nu respectă rigorile impuse de art. 425 C. proc. civ., întrucât nu cuprinde toate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, împrejurarea ce ar putea echivala cu nemotivarea hotărârii, aceştia nu au indicat care sunt acele aspecte care lipsesc din cuprinsul considerentelor care au determinat convingerea instanţei în sensul caracterului neîntemeiat al cererii de completare a unei omisiuni şi de lămurire a deciziei civile nr. 1795/A din 29 noiembrie 2022, formulate la data de 29 august 2023.

Simplă afirmare a neconformităţii motivării hotărârii recurate cu prevederile legale ce stabilesc cerinţele pe care aceasta trebuie să le respecte, neînsoţită de argumente care să releve în concret care sunt viciile imputabile considerentelor deciziei atacate, nu poate determina o analiză a instanţei de recurs, circumscrisă vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, invocat de recurenţii-reclamanţi, sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, încălcarea legii presupunând fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a legii.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială, iar interpretarea greşită a legii presupune că, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului legal.

Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice în raport cu situaţia de fapt reţinută de către instanţele devolutive, respectiv aplicarea unor alte norme de drept material decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Faţă de considerentele teoretice anterior arătate, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţii nu au indicat care sunt normele de drept material încălcate de către curtea de apel şi nici nu au evocat împrejurări din care să rezulte vreo nesocotire a unor norme de drept material, în raport cu care instanţa de recurs să poată proceda la o verificare a legalităţii hotărârii recurate.

În ceea ce priveşte susţinerile, prin care se pretinde încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2), (6) şi (7) C. proc. civ., deşi tind a afirma încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, ipoteză prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi nu au dezvoltat această afirmaţie şi nu au arătat punctual care este nelegalitatea decizie curţii de apel din această perspectivă.

Recurenţii-reclamanţi au mai învederat că instanţa nu a analizat în mod concret probele existente la dosar, însă, nici de această dată, nu au precizat care sunt acele dispoziţii legale referitoare la probe care au fost încălcate de către instanţă, care sunt probele ignorate, respectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate pe care înţeleg să o susţină.

De altfel, Înalta Curte notează că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate şi nici la stabilirea unei alte situaţii de fapt faţă de cea reţinută de instanţa de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Referitor la precizarea recurenţilor-reclamanţi în sensul că motivele arătate în cuprinsul altor cereri de recurs fac parte integrantă din motivarea prezentei căi de atac, Înalta Curte reţine că o atare argumentare a recursului nu corespunde cerinţelor legale, neputând fi considerată a fi îndeplinită condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în raport cu care, partea are obligaţia de a indica care sunt motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, ceea ce presupune a se arăta în concret care sunt erorile săvârşite de instanţa care a pronunţat hotărârea ce face obiect al căii de atac.

Ca atare, modalitatea în care recurenţii-reclamanţi au înţeles să îşi motiveze cale de atac nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susţinute prin cererea de recurs neputând fi circumscrise vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de acesta, în lipsa indicării concrete a pretinselor aspecte de nelegalitate a hotărârii curţii de apel.

Astfel, cum recurenţii-reclamanţi nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 838A din data de 9 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.