Inadmissibility of recusal request due to non-payment of mandatory judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorilor Judecătoreşti B., C. – Sucursala Bucureşti şi D., împotriva deciziei civile nr. 225 din data de 3 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 5 februarie 2025, sub nr. x/2024, şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

În cuprinsul memoriului de recurs, în esenţă, recurentul-revizuent a susţinut că, în speţă, comunicarea încheierii recurate s-a realizat fără respectarea dispoziţiilor art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

II.3. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei netimbrării recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte reţine că aspectul netimbrării cererii de recurs vizează însăşi legalitatea sesizării instanţei, astfel că primează în faţa oricăror alte chestiuni care ar putea fi invocate, precum şi cercetării criticilor formulate prin cererea de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege; pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei.

Conform rezoluţiei din data de 11 februarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentului-revizuent o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON aferentă cererii de recurs şi s-a dispus, totodată, comunicarea către acesta a obligaţiei de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, sub sancţiunea anulării recursului.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului – cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) – prin care instanţa europeană a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului sau faptul că poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, prin adresa cu care i s-a comunicat recurentului-revizuent obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, acesta a fost încunoştinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea de a formula, în condiţiile art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar, precum şi, în temeiul art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În speţă, recurentul-revizuent a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru şi a asistenţei prin avocat, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2025. Această încheiere a fost comunicată recurentului-revizuent la data de 16 aprilie 2025.

Totodată, odată cu citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 14 octombrie 2025, s-a recomunicat recurentului-revizuent obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

De asemenea, Înalta Curte reţine că recurentul-revizuent nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar pe care a formulat-o, iar, în acest context, deşi a fost legal înştiinţat în legătură cu obligativitatea timbrării cererii de recurs, fiindu-i precizată şi sancţiunea aplicabilă în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 20 RON.

Înalta Curte reţine că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerinţe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidenţa unei nulităţi necondiţionate.

Curtea Constituţională a statuat în mod constat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia de plată a acestor taxe fiind justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii, în caz de neplată.

Totodată, se reţine că, deşi prin prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 21 din Constituţia României se garantează dreptul de acces la justiţie, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

Obligaţia plăţii taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condiţiile sesizării legale a instanţelor judecătoreşti, nefiind considerată, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanţă sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţie (Cauza Larco şi alţii împotriva României, paragrafele 54 şi 58).

Prin urmare, Înalta Curte reţine că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidenţa sancţiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol, respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, cum recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 15 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.