Appeal annulled for failure to state cassation grounds; restitution claim for procurement contract damages final.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 17 noiembrie 2021, pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, sub nr. x/2021, reclamanta U.A.T. Comuna Secuieni, în contradictoriu cu pârâtele P.F.A. A. şi B. S.R.L., a solicitat obligarea acestora din urmă să îi restituie suma de 38.400 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului U.A.T. Comuna Secuieni, din care suma de 32.000 RON prejudiciul cauzat de pârâta P.F.A. A. şi 6.400 RON prejudiciul cauzat de pârâta B. S.R.L., prin nerealizarea obligaţiilor stabilite prin contractele nr. x din 1 martie 2018 şi, respectiv, nr. 5330 din 1 octombrie 2019. Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1852 din 6 aprilie 2022, Judecătoria Bacău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 524 din data de 23 iunie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021,Tribunalul Bacău, secţia I civilă: a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei P.F.A. A. şi a respins în consecinţă acţiunea promovată în contradictoriu cu această pârâtă; a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamanta U.A.T. Comuna Secuieni în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect "pretenţii".

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 511 din 25 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamanta U.A.T. Comuna Secuieni împotriva sentinţei civile nr. 524 din 23 iunie 2023 pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat (cu opinie separată în sensul admiterii apelului, casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare).

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 511 din 25 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs reclamanta U.A.T. Comuna Secuieni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 24 decembrie 2024, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

Susţinând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa schimbării hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtelor să îi restituie suma de 38.400 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului U.A.T. Comuna Secuieni, din care suma de 32.000 RON prejudiciul cauzat de P.F.A. A. şi 6.400 RON prejudiciul cauzat de B. S.R.L, prin nerealizarea obligaţiilor stabilite prin contractele nr. x din 1 martie 2018 şi, respectiv, nr. 5330 din 1 octombrie 2019.

Astfel, a arătat că, întrucât litigiul are ca obiect recuperarea unor bani plătiţi din fonduri publice, instanţa de apel trebuia să ridice din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P.F.A. A. şi s-o respingă ca neîntemeiată.

Totodată, a învederat că, în raport cu prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008, P.F.A. A. nu a avut niciodată personalitate juridică şi nici capacitate de folosinţă, acestea aparţinând, încă de la început persoanei fizice A..

Prin urmare, în opinia recurentei-reclamante nu avea relevanţă faptul că în timpul litigiului această formă de organizare şi-a încetat existenţa, pentru că instanţa trebuia să recalifice cererea introductivă şi să stabilească cadrul procesual ca avându-l ca pârât pe A., calificare obligatorie în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., aspect ignorant de instanţa de apel.

A mai susţinut recurenta-reclamantă şi că prima instanţa nu a ţinut cont de prevederile art. 38 C. proc. civ., în raport cu care, şi în ipoteza în care nu ar fi recalificat cererea introductivă în ceea ce îl priveşte pe pârât, instanţa de apel trebuia să ţină seama de faptul că, la încetarea existenţei P.F.A. A., toate drepturile şi obligaţiile acesteia au trecut asupra persoanei fizice A..

Referitor la fondul cauzei, recurenta-reclamantă a afirmat că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 1247 alin. (3) C. civ., în raport cu care era obligată să invoce nulitatea absolută a unui contract.

Sub acest aspect, a menţionat că, în speţă, cele două contracte, având acelaşi obiect din punct de vedere al serviciilor prestate şi încheiate practic cu acelaşi prestator, respectiv cu A. – contractul nr. x din 1 martie 2018 pe perioada 1 martie 2018-31 martie 2020, încheiat de forma de organizare P.F.A. A., iar al doilea contract nr. x pentru perioada 1 octombrie 2019-31 mai 2020, încheiat cu B. S.R.L., cu unic asociat A. – se suprapuneau, astfel că primul contract, cel încheiat cu P.F.A. A. fusese revocat, cel puţin implicit, la momentul încheierii celui de-al doilea contract având acelaşi obiect.

De asemenea, a recurenta-reclamantă a apreciat că, dat fiind faptul că, la semnarea contractului cu nr. x pentru perioada 1 octombrie 2019-31 mai 2020, încheiat cu B. S.R.L., a participat tot A., în calitate de reprezentant/administrator, acesta nu poate invoca nici buna-credinţă.

Ca atare, în opinia recurentei-reclamante, nu era necesară formularea unei cereri de rezoluţiune a contractului nr. x din 1 martie 2018, încheiat cu P.F.A. A., pentru că acest contract încetase la data de 1 octombrie 2019, când s-a semnat contractul cu nr. x încheiat cu B. S.R.L.

A mai menţionat recurenta-reclamantă şi că P.F.A. A. a încasat în total 104.750 RON, atât pentru cele 19 luni în care contractul nr. x din 1 martie 2018 a fost în vigoare, cât şi pentru perioada de după data de 30 septembrie 2019, când acest contract nu mai era în vigoare, toate plăţile fiind efectuate în contul ce aparţine P.F.A. A., deşi pentru cele 19 luni i se cuvenea, potrivit contractului, doar suma de 60.800 RON.

Astfel, a subliniat că P.F.A. A. a încasat în plus, fără temei juridic, suma de 43.950 RON.

Recurenta-reclamantă a afirmat că instanţa de apel nu putea reţine că prestaţiile au fost efectuate şi că, astfel, există o justă cauză pentru plăţile primite de către părţile adverse.

Totodată, a invocat faptul că, în speţă, nu a fost făcută dovada contrară cu privire la existenţa pagubei pretinse, aceasta nefiind infirmată în cadrul litigiului prin probatoriul administrat.

Prin urmare, a apreciat că instanţa de apel avea sarcina să facă recalificarea cererii introductive şi să admită că, solicitându-se plăţile etectuate către părţile adverse, pe temeiul şi rezultatul litigiului purtat în materia contenciosului administrativ, a investit practic instanţa şi cu cererea rezoluţiunii celor două contracte de prestări servicii, chiar dacă numai implicit, pentru că prestaţiile s-au solicitat ca urmare a neîndeplinirii de către intimaţii-pârâţi a propriilor obligaţii faţă de comună, iar această motivare presupune şi cererea de rezoluţiune a contractelor, rezoluţiunea fiind sancţiunea specifică în situaţia neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor.

A menţionat că afirmaţia sa este susţinută şi de statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care a reţinut că: "instanţei îi revine obligaţia şi puterea ca, din oficiu ori la solicitarea părţii, după caz, să aprecieze dacă o anumită cerere a fost virtualmente cuprinsă în cererea reclamantului ori în apărarea pârâtului, atunci când legea însăşi nu prevede accesorialitatea sau subsidiaritatea unor cereri.

Aşadar, precizările care pot fi aduse pretenţiilor în faza procesuală a apelului nu pot fi pretext pentru nesocotirea limitelor devoluţiunii şi deducerea în faţa judecăţii a unor cereri noi. În acelaşi timp, asemenea precizări sau explicitări nu pot fi înlăturate sub motiv că, în absenţa pronunţării primei instanţe asupra respectivelor pretenţii, ele nu ar putea fi analizate pentru prima dată în apel întrucât s-ar încălca principiul tantum devolutum quantum iudicatum.

Dispoziţiile art. 478 alin. (4) din C. proc. civ. aduc o atenuare sau nuanţare a acestui principiu pentru ipoteza în care, de exemplu, în condiţiile unei redactări defectuoase, imprecise a cererii ori a lipsei rolului activ al primei instanţe nu s-a observat că pretenţiei principale îi era ataşată, implicit, şi o altă pretenţie, în absenţa rezolvării căreia cererea principală fie nu îşi are o rezolvare corectă, fie primeşte o rezolvare incompletă.

Astfel fiind, revine instanţei sarcina să aprecieze caracterul de pretenţie implicită sau virtuală a cererilor ori apărărilor din prima instanţă, în aşa fel încât să nu se ajungă, sub pretextul explicitării, la formularea unor cereri noi – ceea ce ar nesocoti limitele devoluţiunii în apel -, dar nici să rămână nesoluţionate pretenţii doar pentru că ele au fost defectuos exprimate.

În concluzie, dispoziţiile art. 478 alin. (4) din C. proc. civ. nu pot fi înţelese ca derogând de la prevederile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, scopul reglementării nefiind acela de a schimba cadrul procesual în apel, ci de a supune judecăţii şi cererile virtuale sau implicite."

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II.3. Apărările formulate în cauză

II.3.1. Întâmpinarea

Intimata-pârâtă B. S.R.L., în termen legal, a depus întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), precum şi pe cele ale art. 488 şi ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă a arătat că recurenta-reclamantă nu a precizat care sunt normele de drept material pretins a fi fost încălcate de către instanţa de apel, iar, din cuprinsul cererii de recurs, nu rezultă care este norma legală nesocotită de către instanţa de apel sau în ce constă interpretarea greşită a legii prin raţionamentul instanţei de apel, în raport cu modalitatea şi interpretarea prevederilor art. 1270 C. civ.

II.3.2. Răspunsul la întâmpinare

În termen legal, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L., solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului, întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, a indicat normele de drept material nesocotite de către instanţa de apel.

Totodată, reluând susţinerile formulate prin cererea de recurs, a apreciat că se impune înlăturarea şi a celorlalte apărări formulate de către intimata-pârâtă prin întâmpinare.

II.4. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2025, Înalta Curte, în temeiul art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen de judecată, cu citarea părţilor în şedinţă publică, la data de 14 octombrie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) din acelaşi act normativ, excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) şi ale art. 488 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Totodată, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivele de nelegalitate pentru care se poate cere casarea hotărârii, prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol, nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În speţă, Înalta Curte constată, pe de o parte, că, deşi recurenta-reclamantă a afirmat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, invocarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, partea neaducând deciziei atacate critici concrete de nelegalitate, iar, pe de altă parte, că aspectele susţinute prin memoriul de recurs nu au fost supuse analizei instanţei de apel, fiind invocate omisso medio.

Prin calea de atac exercitată împotriva sentinţei tribunalului, recurenta-reclamantă a adus critici cu privire la argumentele primei instanţe în urma cărora aceasta a reţinut, în aplicarea art. 1270 C. civ., că nu s-a făcut dovada existenţei unor obligaţii contractuale încălcate, astfel că nu se poate pretinde obligarea intimatei-pârâte la dezdăunare.

Astfel, arătând argumentele pentru care consideră că, în speţă, este atrasă răspunderea civilă contractuală a părţii adverse, a susţinut că, deşi, prin acţiunea formulată, a prezentat toate aceste neregularităţi, tribunalul a apreciat că intimata-pârâtă şi-a realizat obligaţiile contractuale şi a subliniat că, tocmai realizarea achiziţiilor publice în perioada auditată, fără respectarea prevederile legale, au determinat-o să formuleze acţiunea în vederea recuperării sumelor de bani achitate pentru servicii de consultanţă achiziţii publice, nerealizate sau realizate defectuos.

Respingând apelul reclamantei, curtea de apel, în esenţă, în opinie majoritară, a validat motivarea primei instanţe, prin care s-a reţinut că, prin acţiunea de faţă se invocă neîndeplinirea de către pârâte a obligaţiilor asumate prin contractele menţionate, solicitându-se restituirea de către acestea a sumelor primite cu titlu de preţ al serviciilor contractate, iar temeiul acţiunii se referă la art. 1270 şi art. 1350 C. civ.

Astfel, instanţa devolutivă a apreciat că motivele de apel referitoare la încălcarea dispoziţiilor contractuale sunt nefondate, partea antamând, de fapt, considerente de oportunitate cu privire la încheierea celui de-al doilea contract, contractul nr. x din 1 octombrie 2019, pe perioada în care preexista primul contract de prestări servicii cu acelaşi obiect - nr. 5 din 1 martie 2018 încheiat cu P.F.A. A.. Cu privire la acest aspect, a constatat că nu are relevanţă că aceeaşi persoană - A. - a încheiat primul contract şi este administrator al B. S.R.L.

Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale pe care a fost întemeiată acţiunea şi a arătat că recurenta-reclamantă poate, eventual, să antreneze răspunderea delictuală a persoanelor din conducerea U.A.T. Secuieni care au încheiat cel de-al doilea contract, pe perioada în care era în fiinţă contractul de servicii nr. x din 1 martie 2018 P.F.A. A., şi anume 1 octombrie 2019 – 1 martie 2020.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, încălcarea legii presupunând fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greşită a legii.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială, iar interpretarea greşită a legii presupune că, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului legal.

Aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice în raport cu situaţia de fapt reţinută de către instanţele devolutive, respectiv aplicarea unor alte norme de drept material decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Or, deşi criticile formulate prin cererea de recurs trebuie să se refere la argumentele care au determinat adoptarea soluţiei date prin hotărârea recurată, recurenta-reclamanta nu a arătat în ce mod instanţa de apel a interpretat sau a aplicat greşit dispoziţiile 1270 şi ale art. 1350 C. civ., norme de drept material la care s-au raportat considerentele opiniei majoritare a deciziei recurate, respectiv acele argumente care au dus la pronunţarea soluţiei de respingere a apelului, criticile sale reprezentând doar o redare a aspectelor relevate în cuprinsul opiniei separate a decizie curţi de apel, conduită ce nu respectă rigorile motivării căii de atac a recursului.

În plus, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante prin care aceasta a pretins că instanţa trebuia să stabilească cadrul procesual al litigiului ca avându-l în calitate de pârât pe A., în contextul în care prima instanţă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei P.F.A. A., iar această soluţie nu a fost criticată, prin motivele de apel formulate de parte, nefiind invocate aspecte referitoare la cadrul procesual cu referire la părţile litigiului, chestiune susţinută direct în calea de atac a recursului.

Or, nu pot fi invocate direct în recurs critici sau motive care nu au fost supuse anterior dezbaterii în etapa apelului, deoarece recursul verifică legalitatea deciziei din apel, şi nu pe cea a primei instanţe, astfel că invocarea omisso medio a unor motive, nepropuse în apel, nu este permisă, aşa cum prevede art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la criticile privind ignorarea prevederilor art. 1247 alin. (3) C. civ., o susţinere în acest sens nefiind formulată anterior recursului de recurenta-reclamantă, obligaţia de a invoca din oficiu nulitatea absolută a unui contract fiind reţinută cu privire la prima instanţă de către judecătorul căruia îi aparţine opinia separată din apel.

Tot astfel, au fost supuse analizei instanţei de recurs şi criticile prin care s-a afirmat că nu era necesară formularea unei cereri de rezoluţiune a unuia dintre contracte, prima instanţă de control judiciar nefiind învestită cu vreo critică referitoare la acest aspect.

Nici susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora în cauză nu s-a făcut dovada inexistenţei prejudiciului, precum şi că instanţa a apreciat în mod greşit că există o justă cauză pentru plăţile primite de către părţile adverse nu pot determina o analiză a legalităţii deciziei curţii de apel, întrucât acestea vizează temeinicia deciziei, respectiv concluziile la care instanţa a ajuns în urma aprecierii probatoriului.

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate şi nici la stabilirea unei alte situaţii de fapt faţă de cea reţinută de instanţa de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceste limite ale judecăţii în calea extraordinară de atac rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în raport cu dezlegările date prin decizia atacată, obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum recurenta-reclamantă nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi care să respecte rigorile impuse de alin. (2) al aceluiaşi articol şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, la art. 489 alin. (2), precum şi la art. 488 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată şi văzând dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta U.A.T. Comuna Secuieni împotriva deciziei nr. 511 din 25 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.