Mandatory suspension of civil revision proceedings upheld for failure to file written request for judgment in absentia

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2025, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă a suspendat judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii civile nr. 10/30.05.2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri, la 01 iulie 2025, au declarat recurs revizuenţii B. şi A., arătând, în esenţă, că cererea de revizuire a fost legal formulată, timbrată şi completată cu toate înscrisurile necesare soluţionării cauzei, fiind solicitată expres şi judecarea cauzei în lipsă.

Arată că suspendarea cauzei nu se putea dispune în condiţiile în care părţile au fost citate, procedura de citare a fost legal îndeplinită, cauza era în stare de judecată şi nu s-a invocat lipsa unui act procedural esenţial.

Aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. presupune lipsa justificată şi pasivitatea părţilor, pasivitate care în speţă nu există, întrucât cererea de învestire a instanţei şi toate înscrisurile în susţinerea acesteia se aflau deja la dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului C., la data de 01 septembrie 2025, nefiind formulată întâmpinare de către acesta.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prioritar, deşi recurenţii nu au procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceştia au formulat susţineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.

În speţă, prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii civile nr. 10/30.05.2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, reţinând că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile în care acestea, deşi legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei la termenul de judecată.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Aceste dispoziţii legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecăţii, voinţa părţilor fiind tacită şi se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condiţiile în care sunt legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.

În ipoteza în care niciuna dintre părţile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, instanţa va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanţă se sancţionează cu nulitatea hotărârii pronunţate în urma judecării cauzei în lipsa părţilor, fie pe fond, fie pe calea unei excepţii procesuale, nulitate ce operează în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, dat fiind caracterul imperativ al acestor dispoziţii procedurale, instanţa este obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părţilor legal citate şi faptul că acestea nu au solicitat soluţionarea pricinii şi în absenţa lor.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 24 iunie 2025, când s-a dispus măsura atacată, părţile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Deşi recurenţii menţionează, prin cererea de recurs, că au solicitat expres judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, verificând actele dosarului şi datele din sistemul informatic ECRIS, observă că atare susţinere nu se verifică, nefiind identificată nicio astfel de cerere de judecare în lipsă care să fi fost transmisă la dosarul nr. x/2025 al Curţii de Apel Alba Iulia. Aşadar, se constată că, în mod corect, instanţa de revizuire a luat act de faptul că părţile nu au solicitat, în mod expres, judecarea cauzei şi în lipsă.

Or, o dată îndeplinite condiţiile stabilite de prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală şi de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunţate în aceste circumstanţe, astfel cum s-a arătat anterior.

Ca atare, împrejurarea că la dosarul cauzei se aflau toate înscrisurile doveditoare în susţinerea cererii de revizuire formulată, nu poate duce la înlăturarea aplicabilităţii art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în situaţia în care, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2025, erau întrunite toate condiţiile care obligau instanţa la luarea măsurii suspendării.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii procesului civil, care presupun punerea în discuţia părţilor a cererilor şi apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei şi necontinuarea judecăţii în lipsa părţilor care nu şi-au exprimat expres opţiunea ca soluţionarea pricinii să se facă şi în absenţa lor reprezentând tocmai o garanţie a drepturilor procesuale ale acestora.

De asemenea, nu se poate reţine că suspendarea judecării cauzei aduce atingere dreptului de acces la justiţie al recurenţilor, în condiţiile în care, pe de o parte, aceştia au posibilitatea formulării unei cereri de repunere a cauzei pe rol, în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, măsura dispusă de către instanţă este rezultatul conduitei părţilor care nu au înţeles să solicite judecarea cauzei în lipsă.

Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurenţi, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, aşa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanţei dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie acesteia o obligaţie legală în acest sens dacă sunt întrunite condiţiile reglementate de această normă de procedură.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva încheierii din 24 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia I civilă în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.