Revision request and annulment complaint deemed inadmissible due to unchallengeable filtering panel decision

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 18 martie 2024, contestatorii A. şi B. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 4043 din 19 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3472 A din 14 noiembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2024 (disjuns din dosarul nr. x/2024) a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia nr. 265 A din 13 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 4043 din 19 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2100 din 20 noiembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 265A din 13 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

3. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 2100 din 20 noiembrie 2025, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, au formulat contestaţie în anulare contestatorii A. şi B..

Învederează contestatorii că nu au fost citaţi în dosarul nr. x/2024 şi nu au avut posibilitatea de a invoca excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că au fost prejudiciaţi.

Contestatorii precizează că au avut convingerea că la termenul din camera de consiliu, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa va invoca din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale.

Arată că în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală a secţiilor instanţei supreme, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, a statuat că, începând cu 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competenţa secţiei I civile şi secţiei a II-a civile se vor repartiza între cele două secţii în funcţie de lista de obiecte, cu ID corespunzătoare, grupate pe materii juridice, astfel: (i) secţiei I civile, litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, minori şi familie şi (ii) secţiei a II-a civile, litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniştii, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept Maritim şi Fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice.

Modul de repartizare a cauzelor între cele două secţii civile ale instanţei supreme, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 99 din 20 septembrie 2018, a fost menţinut prin Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 258 din 19 decembrie 2019 şi nr. 191 din 15 decembrie 2021.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că decizia civilă nr. 586 din 22 decembrie 2022 a fost pronunţată de secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti într-un litigiu cu profesioniştii, soluţionarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar revine în competenţa secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, contestatorii fac trimitere la Decizia nr. 631 din 6 martie 2025 a ÎCCJ, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2024.

În concluzie, contestatorii arată că secţia a II-a civilă a instanţei supreme, specializată în litigii cu profesioniştii, este competentă să soluţioneze cererea de revizuire.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata C.- Sucursala Bucureşti Marriot a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea contestaţiei în anulare, ca netimbrată, "în cazul în care contestatorii nu au depus dovada achitării taxei de timbru".

Totodată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare arătând că litigiul nu vizează profesionişti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare sub aspectul admisibilităţii căii de atac, în considerarea dispoziţiilor art. 503 coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, în ceea ce priveşte susţinerea intimatei din cuprinsul întâmpinării privind aspectul timbrajului, Înalta Curte reţine că părţile au achitat taxa de timbru în cuantum legal, de 100 RON, potrivit art. 26 alin. (1) C. proc. civ., sens în care au depus la dosar chitanţa nr. x/26.01.2026 .

În continuare, reţinând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", Înalta Curte va analiza, cu prioritate, admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, care, potrivit menţiunilor din Sistemul ECRIS, este 8 iunie 2015, fiind un proces început sub imperiul noului C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Principiul legalităţii căii de atac, consacrat de dispoziţiile art. 457 C. proc. civ., stabileşte că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, sens în care potrivit alin. (1) al normei evocate hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Ca atare, controlul judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condiţiile legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată împotriva oricăror hotărâri judecătoreşti definitive [contestaţia în anulare de drept comun -obişnuită – art. 503 alin. (1) C. proc. civ..], ori poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs şi a celor pronunţate de instanţele de apel, atunci când acestea din urmă sunt date fără drept de recurs [contestaţia în anulare specială – art. 503 alin. (2) C. proc. civ..].

Cu toate acestea, există situaţii în care legiuitorul a prevăzut expres fie că nu se poate exercita contestaţie în anulare împotriva unor hotărâri judecătoreşti, fie că nu se poate exercita nicio cale de atac, nici împotriva unor hotărâri şi nici a unor măsuri dispuse de instanţă.

O atare situaţie este cea prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în care legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text să nu fie supuse niciunei căi de atac.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac(...)".

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

În aceste coordonate, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Totodată, liberul acces la justiţie nu impune posibilitatea promovării tuturor căilor de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărârea pronunţată în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În cauza pendinte, prin decizia civilă nr. 2100 din 20 noiembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024, a fost anulat recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 265A din 13 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în considerarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinându-se că nu pot fi identificate în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Decizia anterior amintită, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a contestaţiei în anulare, a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., astfel că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară.

Din interpretarea textului procedural mai sus menţionat reiese că, în completul de filtru, se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Astfel, procedura examinării admisibilităţii recursului în completul de filtru vizează aspecte pur formale, care nu presupun analiza motivelor de recurs invocate de parte.

În consecinţă, Înalta Curte, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., decizia atacată cu contestaţie în anulare nefiind supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 493 alin. (5) şi art. 503 din acelaşi act normativ, va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2100 din 20 noiembrie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 2100 din 20 noiembrie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2026.