Contestation for clarification of enforcement title: prohibition of annulment of judicial decision via execution objection
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the contestation regarding the clarification of the title of execution, thereby confirming that the original judicial decision remains in force and valid for enforcement. The dispute arose from a contestation filed by debtors who sought to clarify the meaning and scope of a judgment involving mixed currency obligations (EUR and RON) concerning land deprivation and construction value, while simultaneously requesting the annulment of the title of execution; the appellate court had previously found the title clear and dismissed the request. The decisive legal basis established by the Supreme Court is that a contestation for clarification under Articles 712(2) and 713(1) of the Code of Civil Procedure is strictly limited to resolving ambiguities regarding the meaning, scope, or application of the title; it cannot serve as a mechanism for the annulment or invalidation of a judicial decision, which requires the utilization of ordinary or extraordinary appeals during the first phase of civil proceedings, as the second phase of civil procedure (enforcement) does not permit re-examination of the legal merits or validity of the title of execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 713 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 720 alin. (1) C. proc. civ, art. 443 C. proc. civ, art. 488 pct. 6 C. proc. civ; Contestation for clarification of enforcement title: prohibition of annulment of judicial decision via execution objection: Prin încheierea din 18.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/63/2024, Tribunalul Dolj, Secţia civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului Secţiei a II-a civilă, specializată în litigii cu profesionişti, pentru competentă soluţionare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. Imposibilitatea anulării, pe această cale, a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită. Dispoziții generale. Contestația la executare
Index alfabetic: Contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu
Motivarea hotărârii judecătoreşti
C. proc. civ., art. 443, art. 712 alin. (2), art. 713 alin. (1), art. 720 alin. (1)
Soluțiile pe care le poate pronunța instanţa învestită cu o contestaţie privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu sunt fie cea de respingere, în măsura în care titlul executoriu nu necesită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea sa, ori de admitere a acesteia, cu consecinţa indicării menţiunilor necesare de natură a lămuri înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
Soluţia de anulare a titlului executoriu nu poate fi dispusă în cadrul unei contestaţii privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu este o hotărâre judecătorească a cărei desfiinţare/anulare se poate solicita numai prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac specifice primei faze a procesului civil, iar nu prin intermediul contestaţiei la executarea silită, cale de atac specifică celei de-a doua faze a procesului civil, în cadrul căreia, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 713 alin. (1) C. proc. civ., nu se mai poate solicita şi nici examina legalitatea sau temeinicia titlului executoriu constituit dintr-o hotărâre judecătorească sau o hotărâre arbitrală.
I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 1904 din 10 decembrie 2025
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, Secţia I civilă la 29.12.2023 sub nr. dosar x/215/2023, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Cooperativa Meşteşugărească C. S.C.M. Craiova, au formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite începând cu 11.10.2023 în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul B.E.J. D. şi împotriva titlului executoriu - sentinţa nr. 338/23.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/63/2014 de către Tribunalul Dolj, Secţia a II-a civilă şi decizia nr. 168/10.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă, îndreptată prin încheierea din 19.03.2021 -, prin care au solicitat:
1. suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a petitului principal vizând contestaţia la executare;
2. anularea titlului executoriu prin raportare la sentinţa nr. 10163/25.11.2020, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/215/2013*;
3. anularea încheierii nr. 8072/13.10.2023, pronunţată de Judecătoria Craiova, Secţia I civilă în dosarul nr. x/215/2023, de încuviinţare a executării silite;
4. anularea încheierii din 12.12.2023 emisă în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul B.E.J. D., de stabilire a cheltuielilor de executare;
5. anularea adreselor de înfiinţare a popririi;
6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, a fost conexat dosarul nr. y/215/2023 al Judecătoriei Craiova, Secţia I civilă, fiind dispusă rectificarea conceptei şi citarea în calitate de contestatori şi a numiţilor E. şi F.
Prin sentinţa civilă nr. 9371/17.09.2024, Judecătoria Craiova, Secţia I civilă:
- a disjuns petitul având ca obiect contestaţia formulată împotriva actelor de executare emise începând cu 11.10.2023 şi a dispus formarea unui nou dosar cu acest petit;
- a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu în favoarea Tribunalului Dolj.
Prin încheierea din 18.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/63/2024, Tribunalul Dolj, Secţia civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului Secţiei a II-a civilă, specializată în litigii cu profesionişti, pentru competentă soluţionare.
Prin sentinţa nr. 5/03.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/63/2024*, Tribunalul Dolj, Secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.
Prin decizia nr. 113/11.03.2025, Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă a respins ca nefondată contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 168/10.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă în dosarul nr. y/63/2014.
Împotriva acestei decizii, A., E, B. şi F. au declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
În motivare, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au afirmat că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, în dispozitiv fiind adăugate împrejurări noi.
În acest sens, au învederat că au înţeles să formuleze contestaţie la executare întrucât cele două hotărâri judecătoreşti ce constituie titlul executoriu în temeiul căruia a fost iniţiată executarea silită împotriva acestora nu sunt corelate sub aspectul înţelesului, al întinderii sau al aplicării celor dispuse.
Astfel, au evidenţiat faptul că au solicitat corelarea a două categorii de sume, respectiv valoarea exprimată în euro a beneficiului nerealizat rezultat din lipsa de folosinţă a terenului să fie corelată cu o valoare exprimată în lei, iar valoarea construcţiilor, reprezentată de cele două categorii de sume exprimate de tribunal şi schimbate de curtea de apel, să fie corelată sub aspectul unei singure sume ce urmează să fie pusă în executare.
În acest context, au reproşat Curţii de Apel Craiova faptul că, în loc să lămurească dispozitivul, mai mult l-a încurcat, prin reţinerea a trei categorii de sume, două pentru teren şi una pentru construcţii.
În opinia recurenţilor, acest aspect este străin de natura pricinii, iar normele de drept substanţial privitoare la lămurirea înţelesului titlului executoriu au fost încălcate prin faptul că s-a adăugat o sumă ce nu are legătură cu dispozitivul hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlul executoriu.
Circumscris cazului de casare instituit de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., titularii recursului au susţinut aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la art. 443 şi art. 720 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, faţă de împrejurarea că art. 720 alin. (1) C. proc. civ. nu exclude o soluţie de anulare a titlului executoriu, au reproşat instanţei faptul că nu a analizat aplicabilitatea acestor prevederi şi sub aspectul anulării titlului.
Au precizat că nu au urmat procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., respectiv lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice de către instanţa care a pronunţat hotărârea, astfel că solicitarea concorda cu decizia nr. 355/04.02.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În fine, afirmând că instanţa, pe de o parte, s-a aflat în eroare cu privire la conţinutul obiectului cererii, prin raportare la petitele dispozitivelor hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlul executoriu ce urma a fi analizat, iar, pe de altă parte, a omis să analizeze solicitarea privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ. şi sub aspectul anulării titlului, au apreciat că judecata în fond trebuie refăcută.
Intimata nu a uzat de dreptul procesual de a formula întâmpinare, însă, prin notele de şedinţă înaintate la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând criticii referitoare la incidenţa art. 720 alin. (1) C. proc. civ., a precizat că este lipsită de relevanţă, deoarece situaţia premisă cerută de textul de lege nu este îndeplinită, în condiţiile în care contestaţia la executare a fost respinsă.
De asemenea, a susţinut că sunt nefondate alegaţiile privind cele trei categorii de sume, din lecturarea corelată a hotărârilor judecătoreşti, ce constituie titlul executoriu contestat, rezultând ce reprezintă sumele astfel stabilite.
În legătură cu pretinsa încălcare a normelor de drept substanţial privind lămurirea înţelesului titlului executoriu, a afirmat caracterul pur formal, câtă vreme nu se indică în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate.
Prin rezoluţia din 28.07.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 10.12.2025, cu citarea părţilor.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de drept ce urmează să fie expuse.
Într-un prim considerent, Înalta Curte notează că se circumscrie motivului de nelegalitate statuat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.
Aşa fiind, nu orice viciu/carenţă a motivării duce inexorabil la casare, ci hotărârea va fi casată dacă conţine numai considerente străine de natura pricinii. Prin urmare, simpla existență a unor motive străine de natura pricinii, alături de argumente și considerente circumscrise naturii și obiectului litigiului, care sprijină soluția din dispozitiv, nu conduce la întrunirea acestui motiv de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Examenul hotărârii recurate permite instanţei supreme observaţia că aceasta nu doar că nu cuprinde numai considerente străine de natura pricinii, ci reflectă corecta lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, decizia recurată fiind la adăpost de orice critică sub acest aspect.
Înalta Curte remarcă faptul că, prin contestaţia formulată şi, ulterior, prin precizările expuse în faţa instanţei, contestatorii, prin reprezentantul convenţional, au solicitat lămurirea înţelesului titlului executoriu, sub aspectul întinderii şi al cuantumului sumelor de bani, raportat la soluţia de admitere a apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 338/23.12.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia a II-a civilă şi schimbarea în parte a dispoziţiilor acesteia prin decizia nr. 168/10.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.
Având a analiza argumentele referitoare la interpretarea titlului executoriu, prezentate în contestaţia la titlu, instanţa astfel învestită a apreciat judicios că admiterea cererii nu este justificată, deoarece dispozitivul hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlul executoriu supus procedurii de lămurire nu cuprinde aspecte neclare.
Astfel, se observă că, prin considerentele deciziei recurate, Curtea de Apel Craiova, opus celor susţinute de către contestatori, a reţinut că, urmare a admiterii apelului reclamantei, sentinţa nr. 338/23.12.2019 nu a fost desfiinţată în integralitate, ci a fost schimbată în parte, fiind menţinute obligaţiile pârâţilor de a achita suma de 447.358 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani anterior formulării acţiunii (18.12.2011 - 17.12.2014), şi de a achita suma de 60.429 lei, reprezentând contravaloarea construcţiilor. De asemenea, a statuat că, în plus, prin decizia nr. 168/10.03.2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 19.03.2021, pârâţii au fost obligaţi, în solidar, şi la plata sumei de 137.895 euro, în echivalent în lei, la data plăţii, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului teren pentru perioada 18.12.2014 - 17.10.2019.
În acest context, Înalta Curte reține că instanţa a lămurit, practic, înţelesul şi întinderea titlului executoriu în temeiul căruia a fost iniţiată executarea silită, precizând în mod expres categoriile de sume lei/euro pentru lipsa de folosinţă a terenului imobil aferentă perioadelor 18.12.2011-17.12.2014, respectiv 18.12.2014-17.10.2019, dar şi contravaloarea construcţiilor, întocmai celor solicitate de către contestatori.
Afirmaţiile din memoriul de recurs referitoare la adăugarea unei sume de bani care nu ar avea legătură cu dispozitivele hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlul executoriu nu se confirmă, deoarece instanţa, prin decizia recurată, nu a reţinut niciunde alte sume decât cele menţionate în hotărârile judecătoreşti analizate şi a căror lămurire s-a solicitat.
În egală măsură, Înalta Curte notează că în ipoteza considerentelor străine de natura cauzei, critica trebuie să identifice părţile din hotărâre care nu au legătură cu problema juridică analizată de către instanţă. Or, în condiţiile în care recurenţii s-au limitat să afirme că instanţa a adăugat o sumă, fără a-i preciza cuantumul şi ce anume ar reprezenta, aspectele învederate nu pot genera controlul de nelegalitate. Aceasta întrucât, astfel formulată, critica nu ridică o problemă de legalitate sau de coerenţă a raţionamentului instanţei, ci reflectă, mai degrabă, o nemulţumire subiectivă a recurenţilor faţă de soluţia pronunţată prin decizia recurată.
Cum, în realitate, prin argumentele expuse, recurenţii îşi exprimă dezacordul faţă de maniera în care Curtea de Apel Craiova a motivat soluţia de respingere a contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, Înalta Curte, pentru considerentele enunţate, nu poate primi nici critica prin care se pretinde că instanţa s-ar fi aflat în eroare cu privire la conţinutul cererii, prin raportare la petitele dispozitivelor hotărârilor judecătoreşti ce constituie titlul executoriu.
Vor fi înlăturate şi criticile prin care se afirmă aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la art. 443 şi art. 720 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cele prin care se reproşează Curţii de Apel Craiova neanalizarea solicitării privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ. şi sub aspectul posibilităţii de pronunţare a soluţiei anulării titlului executoriu.
Cercetarea memoriului de recurs relevă faptul că recurenţii doar pretind faptul că au fost aplicate greşit norme de drept material, fără a arăta, în concret, care sunt acestea şi cum s-a realizat aplicarea lor greşită de către instanţă, limitându-se la o simplă afirmaţie - raportat la art. 443 şi art. 720 alin. (1) C. proc. civ. - nesusţinută de argumente care să facă posibilă analiza de legalitate.
Înalta Curte constată, astfel, că încadrarea dată de recurenţi criticii, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este una pur formală, aspectele învederate neputând fi subsumate motivului invocat, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de textul de lege menţionat.
Critica prin care se susţine neanalizarea solicitării privind anularea titlului executoriu, circumscrisă de către recurenţi cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., va fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate statuat de pct. 6 al textului de lege menţionat, întrucât se impută un viciu al hotărârii şi nu încălcarea sau aplicarea greşită a unei norme de drept material.
Astfel, Înalta Curte reţine că în mod justificat Curtea de Apel Craiova nu s-a pronunţat cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ. (norme de procedură iar nu de drept material/substanţial) sub aspectul anulării titlului executoriu, în condiţiile în care, urmare a declinării, a fost învestită exclusiv cu soluţionarea contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, formă a contestaţiei la executare prin care nu se poate obţine mai mult decât lămurirea titlului executoriu, contestaţia privind lămurirea titlului nefiind o cale de retractare ori de reformare a acestuia.
Este adevărat că dispoziţiile art. 720 alin. (1) C. proc. civ. enumeră soluţiile pe care la poate pronunţa instanţa care judecă o contestaţie la executarea silită, indicând expres posibilitatea anulării actului de executare dar şi a anulării titlului executoriu. Însă, în cuprinsul aceluiaşi text de lege, legiuitorul a subliniat că soluţiile pe care le poate dispune instanţa învestită cu contestaţia la executare, în cazul admiterii contestaţiei, sunt dependente de „obiectul contestaţiei”, aşa cum rezultă el din conţinutul art. 712 C. proc. civ. ce poartă acest titlu marginal „Obiectul contestaţiei”.
Or, atâta vreme cât curtea de apel a fost învestită cu acea parte a contestaţiei la executare promovată de contestatori, care a fost calificată şi soluţionată ca fiind o contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu [art. 712 alin. (2) C. proc. civ.], instanţa învestită nu avea alegerea decât între două soluţii: respingerea contestaţiei, în măsura în care titlul executoriu nu necesita lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea sa, ori admiterea contestaţiei cu consecinţa indicării menţiunilor necesare de natură a lămuri înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului.
În niciun caz, soluţia de anulare a titlului executoriu nu putea fi dispusă în cadrul unei astfel de contestaţii, denumită în doctrină şi jurisprudenţă „contestaţie la titlu”, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu la care se referă contestatorii este o hotărâre judecătorească a cărei desfiinţare/anulare se poate solicita numai prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac specifice primei faze a procesului civil, iar nu prin intermediul contestaţiei la executarea silită, cale de atac specifică celei de-a doua faze a procesului civil, în cadrul căreia, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 713 alin. (1) C. proc. civ., nu se mai poate solicita şi nici examina legalitatea sau temeinicia titlului executoriu constituit dintr-o hotărâre judecătorească sau o hotărâre arbitrală.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că argumentele critice formulate nu reliefează un aspect de nelegalitate a hotărârii atacate şi cum, în speţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii A., E, B. şi F. împotriva deciziei nr. 113/11.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a civilă.