Timeliness of email submission of judgment completion request: court working hours versus registry public access hours

Cerere de completare a hotărârii judecătoreşti, transmisă prin poşta electronică înainte de terminarea orelor de program ale instanţei. Distincție între noțiunile de „program al instanței” și ,,program cu publicul al serviciului registratură”

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Termenele procedurale

Index alfabetic: Completare dispozitiv

Poștă electronică

Tardivitate

Recurs

C. proc. civ., art. 181 alin. (1) pct. 2, alin. (2), art. 182 alin. (1)-(2), art. 183, art. 199,

art. 444, art. 468 alin. (1)

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 88, art. 89 alin. (1)

Cele două noțiuni, programul de lucru al instanței şi programul cu publicul al serviciului registratură, sunt distincte şi au efecte juridice diferite în sfera termenelor procedurale. Astfel, dacă prima este incidentă în privința actelor de procedură depuse prin fax sau e-mail, cea de-a doua privește intervalele orare în care justițiabilii și publicul pot avea acces la serviciul registratură pentru depunerea personală a actelor de procedură.

Prin urmare, în cazul în care cererea de completare a hotărârii judecătoreşti a fost transmisă la instanță prin e-mail, în ultima zi a termenului legal de depunere, anterior orei la care activitatea instanței a încetat, actul de procedură este îndeplinit cu respectarea art. 444 şi art. 468 C. proc. civ., raportat la art. 182 şi art. 183 din același act normativ, fiind legală hotărârea instanței de apel de respingere ca neîntemeiată a excepției tardivității.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1775 din 20 noiembrie 2025

Prin sentința civilă nr. 2491 din 25 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/63/2018, Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată în dosarul conexat nr. x/3/2021, ca neîntemeiată, a admis în parte cererile conexate, nr. x/3/2021 şi x/63/2018, a obligat pârâta-reclamantă A. S.A. la plata către reclamanta-pârâtă Compania Naţională B. S.A. - Sucursala Regională Craiova a sumei de 2.421.688,93 lei, reprezentând diferență facturi emise în perioada octombrie 2015 - noiembrie 2018, a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate şi cererea reconvenţională formulată în dosarul nr. x/63/2018, ca neîntemeiată şi a compensat în tot cheltuielile de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă la 20 februarie 2024, sub nr. x/3/2024, reclamanta-pârâtă Compania Naţională B. S.A. - Sucursala Regională Craiova a solicitat completarea dispozitivului şi a considerentelor sentinței civile nr. 2491 din 25 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/63/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 1386 din 29 mai 2024, Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a civilă a admis excepţia tardivităţii cererii şi a respins cererea de completare ca tardivă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Compania Naţională B. S.A. - Sucursala Regională Craiova a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 67/2025 din 23 ianuarie 2025, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa apelată, a respins excepția tardivității ca neîntemeiată şi a trimis cererea de completare spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pârâta A. S.A. a recurat hotărârea instanţei de apel, solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel; cu cheltuieli de judecată.

În susţinere, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 182-183 din acelaşi Cod, aşa cum acestea au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34/2017 şi ale art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, autoarea căii de atac a afirmat că, în cauză, calculul termenului prevăzut de art. 444 C. proc. civ. trebuia realizat în raport cu data înregistrării cererii pe rolul primei instanțe - 20 februarie 2024, când termenul de 30 de zile era depăşit, acesta împlinindu-se la 19 februarie 2024.

De asemenea, a susținut că la stabilirea termenului pentru formularea cererii prevăzute de art. 444 C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să ţină cont şi de ora încheierii programului cu publicul al registraturii Secției a VI-a civile a Tribunalului București - ora 14.00. Aceasta întrucât cererile trimise prin e-mail au regim similar cererilor depuse personal, care sunt indisolubil legate de programul de lucru al compartimentului registratură, conform deciziei sus-menționate.

Astfel, a apreciat că au fost încălcate şi prevederile art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; numai recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 25 septembrie 2025, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul și a acordat termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia pe fond.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs şi a normelor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cauza are ca obiect cererea de completare a hotărârii primei instanțe, formulată de reclamantă, intimata de faţă, în condițiile art. 444 C. proc. civ.

Asupra cererii reclamantei, prima instanţă a statuat că este formulată cu depășirea termenului legal de 30 de zile, prevăzut de textul de lege enunțat şi art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Raționamentul primei instanţe a fost infirmat de către instanţa de apel, care a reținut că la calculul termenului, potrivit deciziei nr. 34/2017 Înaltei Curți de Casație şi Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se are în vedere ora închiderii programului de lucru care se termină la ora 16.00, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015, şi nu programul cu publicul al serviciului Registratură. Astfel, constatând că cererea de completare a fost transmisă prin e-mail în ultima zi, la ora 15:40, anterior încetării activității instanței, a stabilit că cererea de completare a dispozitivului hotărârii a fost depusă în termen, sens în care a admis apelul reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Recurenta critică raționamentul instanței din perspectiva faptului că la evaluarea respectării termenului de depunere a cererii de completare a hotărârii trebuia avută în vedere, pe de o parte, data certă aplicată cererii, şi nu data transmiterii ei, iar, pe de altă parte, ora de închidere a programului cu publicul al serviciului registratură.

Criticile sunt nefondate.

Regula comună prevăzută pentru calculul termenelor procedurale, art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., stabilește că în cazul termenelor pe zile nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Deopotrivă art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevede că ,,Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile”.

Asupra modalității de interpretare şi aplicare art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în forma aplicabilă anterior adoptării Legii nr. 310/2018, Înalta Curte de Casație şi Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a cărei incidență în cauză nu a fost contestată de niciuna dintre părți, a statuat în sensul că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că ,,(…) fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare” şi, de asemenea, că ,,Toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanței sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 C. proc. civ”.

Ca atare, contrar recurentei, relevanță, în speță, în aprecierea termenului de depunere a actului de procedură prezintă data şi ora comunicării cererii prin poșta electronică, şi nu data certificată pe înscris, care. în ipoteza dedusă judecății, conferă certitudine existenței actului, fără a determina momentul de început al termenului procedural.

Așadar, sunt legale considerentele instanței de apel prin care s-a dat eficiență la stabilirea datei de depunere a cererii formulate conform art. 444 C. proc. civ. orei şi zilei transmiterii e-mailului.

Conformitatea raportării instanței la ora de închidere a programului de lucru al instanței cu normele legale este relevată chiar de statuările instanței supreme evocate anterior din care rezultă fără echivoc că sintagma de la art. 182 alin. (2) C. proc. civ., ora la care activitatea instanței încetează, vizează ora de închidere a programului de lucru al instanței, astfel cum acesta este reglementat de art. 88 şi art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, precum şi de art. 89 alin. (1) din noul Regulament de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243/2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Decizia instanței supreme se impune în cauză obligatoriu, conform art. 521 C. proc. civ., implicit sub aspectul considerentelor expuse în justificarea soluției pronunțate, context în care nu poate fi primită interpretarea recurentei în sensul că la depunerea actului prin e-mail trebuie avut în vedere programul de lucru cu publicul al registraturii instanței.

Cele două noțiuni, programul de lucru al instanței şi programul cu publicul al serviciului registraturii, sunt distincte şi, așa cum rezultă din interpretarea dată normelor pretins încălcate de către Înalta Curte de Casație şi Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 34/2017, au efecte juridice diferite în sfera termenelor procedurale. Astfel, dacă prima este incidentă în privința actelor de procedură depuse prin fax sau e-mail, cea de-a doua privește intervalele orare în care justițiabilii și publicul pot avea acces la serviciul registratură pentru depunerea personală a actelor de procedură.

Fiind reglementate de norme imperative, care sunt de strictă interpretare, regulile de calcul al termenelor procedurale nu pot fi extinse la alte situații decât cele reglementate de legiuitor, cu atât mai mult cu cât în delimitarea sferei de aplicare instanța supremă s-a pronunțat în procedura prevăzută de art. 520 C. proc. civ.

Cum cererea reclamantei, intimata de față, a fost transmisă la instanță prin e-mail, în ultima zi a termenului legal de depunere, anterior orei la care activitatea instanței a încetat, actul de procedură este îndeplinit cu respectarea art. 444 şi art. 468 C. proc. civ., raportat la art. 182 şi art. 183 din același act normativ, hotărârea recurată fiind legală.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate anterior, reţinând că niciuna dintre criticile recurentei nu este de natură să justifice măsura casării deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, a respins ca nefondat recursul recurentei-pârâte, soluție ce înglobează şi cererea acestei părţi de acordare a cheltuielilor de judecată.