Admissibility of revision for res judata violation denied due to lack of triple identity in joint tax liability cases

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi a Deciziei nr. 3085/28.02.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov în soluţionarea contestaţiei.

1.2. Prin sentinţa nr. 553/02.06.2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi în consecinţă, a anulat Decizia nr. 3085/28.02.2020 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a admis admite contestaţia formulată de reclamant şi a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

1.3. Prin decizia nr. 675/22.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi pentru recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva sentinţei nr. 553/CA/02.06.2021, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 675/22.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei definitive nr. 145/25.02.2021, pronunţate de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. x/2020.

Pe calea întâmpinării, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov pentru pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi, de cauză, de obiect şi părţi, iar în subsidiar, ca nefondată.

3. Hotărârea instanţei de revizuire

Prin decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 675/22.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2020, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 11 din 18 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, revizuentul B. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă.

Subsumat motivului de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul -revizuent susţine că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunţată de un complet nelegal constituit.

În concret, arată că a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei nr. 872/CA/06.11.2020, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 şi a deciziei nr. 3085/28.02.2020, emise de intimate, judecata fiind în primă instanţă. Revizuirea a fost soluţionată de un complet format din trei judecători, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, instanţele de fond judecă în complet de un singur judecător, cu excepţia cauzelor de muncă şi asigurări sociale. Întrucât revizuirea viza o hotărâre pronunţată în primă instanţă, recurentul consideră că instanţa era legal învestită să judece în complet unic, iar compunerea în complet colegial atrage nulitatea hotărârii, conform art. 174 şi art. 176 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, susţinând că instanţa de fond nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, deşi aceasta a fost expres invocată de intimaţi prin întâmpinare. În opinia sa, omisiunea instanţei de a supune dezbaterii contradictorii această excepţie a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., precum şi a principiului contradictorialităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-revizuent susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 431 alin. (2) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire. Acesta arată că, deşi instanţa a reţinut lipsa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între hotărârile invocate, a omis să analizeze efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în sensul că dezlegările date într-o cauză anterioară, în care s-a analizat aceeaşi situaţie de fapt şi de drept, sunt obligatorii pentru instanţa învestită ulterior. Recurentul invocă faptul că, în cauza anterioară, numitul C., aflat într-o situaţie identică, a fost exonerat de răspundere solidară, iar instanţa ar fi trebuit să ţină seama de această dezlegare, în temeiul principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet".

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-revizuent a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul B. este nefondat pentru considerentele care urmează:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează ipoteza în care "instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, având în vedere aspectele invocate de recurent.

Recurentul susţine că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunţată de un complet format din trei judecători, deşi cererea de revizuire viza o hotărâre pronunţată în primă instanţă - respectiv sentinţa nr. 872/CA/06.11.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2020- care, în opinia sa, trebuia soluţionată de un complet alcătuit dintr-un singur judecător, conform art. 54 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004.

Înalta Curte reţine că această susţinere se întemeiază pe o eroare de fapt privind obiectul cererii de revizuire.

Examinarea actelor dosarului relevă fără echivoc că cererea de revizuire a avut ca obiect decizia nr. 675/22.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, prin care s-a soluţionat recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva sentinţei nr. 553/CA/02.06.2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată".

Revizuirea, fiind o cale de atac de retractare, nu beneficiază de norme speciale de organizare judiciară, derogatorii de la cele aplicabile judecăţii încheiate prin hotărârea a cărei retractare se solicită. Prin urmare, completul care soluţionează cererea de revizuire trebuie să fie alcătuit în mod simetric cu cel care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (în forma în vigoare la data introducerii cererii de revizuire), respectiv din trei judecători.

În speţă, completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire a fost alcătuit din trei judecători, identic cu cel care a pronunţat decizia nr. 675/22.11.2022, ce a constituit obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a fost legal constituită, iar critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este nefondată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - incident atunci când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii" - Înalta Curte constată că nici acesta nu este aplicabil în cauză.

Recurentul-revizuent susţine că instanţa nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, deşi aceasta a fost invocată prin întâmpinare.

Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire nu constituie o excepţie de procedură propriu-zisă în sensul art. 248 C. proc. civ., ci vizează condiţiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac. Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza aceste condiţii din oficiu, indiferent dacă au fost sau nu invocate de părţi.

Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanţa a analizat în mod detaliat condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, reţinând că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi. Faptul că această analiză nu a fost precedată de o dezbatere formală nu echivalează cu o încălcare a principiului contradictorialităţii, în condiţiile în care recurentul a avut posibilitatea de a formula răspuns la întâmpinare, depus la dosar.

Pe fondul recursului, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.

Criticile formulate, referitoare la interpretarea greşită a prevederilor art. 431 alin. (2) coroborate cu art. 430 alin. (2), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu în realitate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod şi vor fi înlăturate pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de revizuire a constatat că hotărârile invocate au fost pronunţate în dosare ce privesc persoane diferite, cu calităţi juridice distincte în cadrul aceleiaşi societăţi. Prima hotărâre (sentinţa nr. 145/25.02.2021) îl vizează pe C., asociat minoritar, iar cea de-a doua (decizia nr. 675/R din 22.11.2022) îl priveşte pe B., fost administrator.

Deşi ambele cauze au ca obiect anularea unor decizii de angajare a răspunderii solidare emise de AJFP Braşov, fiecare decizie se referă la o persoană diferită şi la o situaţie juridică particulară.

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care soluţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire este legală.

Aspectele invocate de recurent se circumscriu nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără a se încadra în motivele strict reglementate de lege pentru exercitarea revizuirii. Această cale extraordinară de atac nu permite verificarea temeiniciei sau legalităţii hotărârii atacate pentru orice motiv, ci doar în limitele expres prevăzute de lege.

Mai mult, unele critici formulate tind spre o nouă apreciere asupra fondului cauzei, ceea ce contravine principiului autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază importanţa principiului securităţii juridice, care impune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Astfel, în cauza Brumărescu împotriva României (Hotărârea din 28 octombrie 1999, §61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000), s-a reţinut că unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care presupune că, odată ce instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, aceasta nu poate fi repusă în discuţie.

De asemenea, în cauza Mitrea împotriva României (Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010), Curtea a arătat că revizuirea nu trebuie tratată ca un apel deghizat, ci ca o cale de atac destinată exclusiv corectării erorilor judiciare, fără a permite o nouă examinare a fondului cauzei.

Prin urmare, în considerarea celor de mai sus, constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de recurentul-revizuent B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-revizuent B. împotriva deciziei nr. 11 din 18 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.