Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds in statutory cases of cassation

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 13.06.2023, creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului, a solicitat obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere prevăzute în titlul executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/8.05.2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Încheierea instanţei de fond

Prin încheierea din 08 martie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aplice Prim Ministrului României o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie naţională potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 08 mai 2019, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 2370/08.05.2019, până la îndeplinirea obligaţiei astfel stabilite, precum şi penalităţi de întârziere de 1000 RON/pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a motivelor de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente (art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004), a etapelor procedurii de executare a hotărârilor pronunţate în materia contenciosului administrativ, recurentul a solicitat "respingerea excepţiei perimării dreptului de a solicita executarea silită, întrucât Guvernul României nu a respectat titlul executoriu Decizia nr. 2370/08 mai 2019 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind în culpă."

Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 20 februarie 2024, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici concrete de nelegalitate a încheierii atacate, motivele formulate neputând fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, argumentele expuse vizează exclusiv fondul cererii de chemare în judecată, temeinicia acesteia, fără a se face vreo referire concretă la considerentele încheierii pronunţate de curtea de apel, astfel încât simpla sa nemulţumire faţă de soluţia pronunţată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Prin urmare, întrucât recurentul nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la încheierea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 08 martie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 20 februarie 2025.