Work permit appeal annulled for undeveloped cassation grounds; lower court ruling stands.

Şedinţa publică din data de 20 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş Severin, a formulat contestaţie împotriva refuzului nr. x/BICS/OCA din data de 09.10.2023, emis de către Biroul pentru Imigrări al jud. Caraş Severin, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., cetăţean al statului Bangladesh, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou act privind soluţionarea favorabilă a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin raportat la înscrisurile în probaţiune depuse la dosarul cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 81 din 31 ianuarie 2024 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin. Fără cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a concluzionat, în mod eronat, că societatea nu îndeplineşte condiţiile generale şi speciale de acordare a avizului de angajare pentru cetăţeanul străin, raportat la toate înscrisurile depuse în probaţiune. De asemenea, autoritatea pârâtă a susţinut, fără temei, că angajaţii săi au efectuat verificări în teren şi nu au găsit adresa reclamantei, că societatea nu desfăşoară activităţi de tipul celor pentru care se solicită aviz de angajare, nu are angajaţi, nu produce nimic şi practic nu ar exista.

Pe de altă parte, este nereală şi susţinerea pârâtului conform căreia societatea reclamantă ar încuraja imigraţia ilegală, ar detaşa sau delega angajaţii străini în alte societăţi, ignorând faptul că aceştia pot fi trimiţi să lucreze în baza unui contract de prestări servicii într-un alt loc decât sediul/punctul de lucru.

Este nereală şi susţinerea conform căreia societatea nu a făcut dovada eforturilor de a încadra în muncă cetăţeni ai Statului Român sau cetăţeni U.E. înainte de a recruta cetăţeni non U.E., în condiţiile în care, conform art. 28 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 25/2014 pârâtul ar fi putut să solicite informaţii şi documente suplimentare, care să fie depuse într-un termen rezonabil.

Recurenta a invocat şi practica judiciară favorabilă a Curţii de Apel Timişoara într-o speţă apreciată ca similară şi a subliniat faptul că instituţia pârâtă nu a identificat vreun act normativ care să impună solicitanţilor de aviz de angajare prezentarea unor documente sau alte mijloace de probă suplimentare, în vederea justificării condiţiei cuprinse în art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Deşi a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Biroul pentru Imigrări Caraş-Severin nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 20 februarie 2025, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-reclamantă a precizat că îşi întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de recurs nu cuprinde o dezvoltare a ipotezei avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a analizat refuzul pârâtului exprimat prin adresa nr. x din data de 09.10.2023, prin prisma ambelor dispoziţii legale invocate şi a constatat că reclamantei nu i se poate opune neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, însă, în privinţa cerinţei prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f) din acelaşi act normativ a reţinut expirarea vizei D/AM acordată cetăţeanului străin pentru o perioadă de 90 de zile.

Prin cererea de recurs formulată recurenta a făcut o simplă referire la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 şi nu a criticat niciunul dintre argumentele reţinute de către prima instanţă cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, astfel că lipseşte dezvoltarea în mod real în conţinutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate.

Instanţa de control judiciar subliniază, totodată, faptul că simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii sau a probelor administrate.

Prin urmare, întrucât recurenta nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale anterior menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 31 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 20 februarie 2025.