Securitate collaborator status upheld as furnished information met all statutory criteria for denunciation.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 76 din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 76 din 31 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-pârât A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi nu a evidenţiat în mod concret îndeplinirea ipotezei textului legal, respectiv a denunţării activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist.

Judecătorul fondului, deşi a menţionat existenţa unor note informative, nu le-a analizat în contextul istoric şi personal relevant, ci le-a interpretat generic, fără a demonstra că informaţiile furnizate de pârât ar fi avut caracterul unui denunţ în sensul juridic al termenului. O analiză riguroasă ar fi evidenţiat că, dincolo de tehnicile organelor statului comunist, realitatea era disimulată fără a se prezenta circumstanţele reale în care o persoană era constrânsă/forţată să furnizeze informaţii în anumite circumstanţe care nu îi erau favorabile.

În opinia recurentului niciuna dinre notele informative nu îmbracă forma denunţului. Întrucât O.U.G. nr. 24/2008 nu defineşte activitatea de "denunţare" sau "denunţul", interpretarea urmează a se face potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, conform căruia denunţul presupune informarea adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aspect ce nu se regăseşte în conţinutul notelor informative analizate. Or, niciuna dintre notele informative invocate nu îmbracă forma denunţului, dimpotriva majoritatea având caracter laudativ sau neutru.

A mai apreciat recurentul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat încălcarea unor drepturi ale persoanelor vizate, cum ar fi dreptul la libera circulaţie pretins a fi încălcat în situaţia pastorului B., deşi acesta a circulat cu forme legale din R.F.G. în România şi retur de 3 ori în anul 1988, familia sa deţinea paşapoarte emise de autorităţi în vederea plecării în R.F.G., fără ca la plecarea definitivă averea acestuia să fie confiscată. Argumente similare sunt invocate şi în privinţa notelor referitoare la medicul C., recurentul susţinând că cele două note prezentate de reclamant sunt chiar contradictorii. Cu toate acestea, a subliniat recurentul că niciuna dintre notele prezentate nu au evidenţiat concepţii politice sau preocupări ale celor nominalizaţi contrare regimului comunist.

În ceea ce priveşte pretinsa îngrădire a dreptului la liberă exprimare, recurentul a arătat că instanţa nu a arătat modul concret de îngrădire şi s-a limitat la a enunţa frânturi din notele informative, scoase din context, redându-le eronat şi distorsionat. Exprimările din cuprinsul notelor informative dovedesc eschivarea recurentului în a da răspunsuri directe care să îi incrimineze pe cei vizaţi, fiind evidentă şi insistenţa şefului postului de miliţie în a dicta o anumită structură a notei. De asemenea, nu au fost dovedite nici eventualele repercusiuni negative sau măsurile luate împotriva persoanelor vizate.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale, analizând fragmentar şi scoţând din context probele administrate, fără a ţine cont de circumstanţele istorice, personale şi sociale în care au fost redactate notele informative. Informaţiile furnizate nu au avut caracterul unor denunţuri şi nu au fost de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor vizate, iar interpretarea instanţei este subiectivă şi fără fundament juridic.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, astfel cum a fost evidenţiat la pct. 1. al prezentei decizii, vizează solicitarea de constatare a calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Fiind învestită cu recursul declarat de recurentul-pârât împotriva soluţiei instanţei de fond de admitere a acţiunii formulate, Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în prezenta cauză, vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare:

"colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor."

Textul de lege enunţat, impune 3 condiţii a căror îndeplinire cumulativă trebuie să fie verificată de reclamant şi de către instanţa de judecată pentru a se putea reţine calitatea de colaborator al Securităţii: - furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă; - informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiilor impuse de textul legal anterior menţionat, constatând furnizarea de către pârât a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist în mod conştient şi cu reprezentarea faptelor sale, informaţii care, în final, au vizat îngrădirea de drepturi şi libertăţi fundamentale.

Recurentul-pârât susţine că instanţa de fond ar fi interpretat eronat definiţia noţiunii de "colaborator al Securităţii", în sensul că informaţiile furnizate nu ar fi avut caracter de denunţ şi nu ar fi vizat activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist. Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii atacate au fost redate în mod concret pasaje din notele informative care relevă apartenenţa şi activităţile desfăşurate în cadrul unor culte religioase (informările datate 06.08.1987, 20.12.1988, 28.04.1988 şi 15.09.1988, prin care pârâtul informa Securitatea în legătură cu activitatea numiţilor B. din Goleşti, cu privire la comentariile negative la adresa nivelului de trai din România sub regimul comunist şi colportarea ştirilor transmise de posturile radio străine (informarea datată 31.03.1984), precum şi cu privire la intenţia unor persoane de a părăsi ţara (informările datate 31.03.1989, 07.06.1989 şi 10.11.1987), toate acestea fiind, în mod constant, considerate de regimul comunist drept atitudini ostile, potrivnice ideologiei oficiale.

De asemenea, în mod nefondat, recurentul a pretins că majoritatea notelor sale informative nu pot fi calificate drept denunţuri, întrucât ar fi fost fie neutre, fie favorabile persoanelor vizate. Instanţa de fond a analizat în mod detaliat conţinutul notelor informative şi a reţinut că acestea nu se limitează la simple observaţii, ci includ interpretări personale, concluzii şi relatări în legătură cu convingerile religioase şi intenţia de a părăsi ţara manifestată de cei urmăriţi care, în contextul epocii, erau susceptibile de a atrage măsuri represive din partea organelor de Securitate. Spre exemplu, informările privind activitatea religioasă a pastorului B., comentariile negative la adresa nivelului de trai şi referirile la intenţia de emigrare a medicului C. nu pot fi considerate neutre, ci dimpotrivă, ele se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care încerca să limiteze relaţiile cetăţenilor români cu cei străini, pentru a evita cunoaşterea adevărului despre nivelul de trai şi despre nerespectarea drepturilor omului în România.

Faptul că unele note informative conţin şi aprecieri pozitive nu exclude caracterul denunţător al acestor informaţii, furnizate în mod repetat şi sistematic.

Nefondate sunt şi susţinerile recurentului-pârât conform cărora ar fi fost constrâns să furnizeze informaţii, pentru a o proteja pe mama sa, adeptă a cultului penticostal, în cauză fiind dovedit faptul că recurentul a fost recrutat, a semnat un angajament cu Securitatea şi a furnizat informaţii pe o perioadă extinsă, ceea ce exclude ipoteza unei simple colaborări ocazionale sau involuntare.

Ultima condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că, furnizând informaţiile anterior menţionate, recurentul putea şi trebuia să conştientizeze că persoanele denunţate urmau să fie urmărite şi verificate de către Securitate, astfel că acţiunea sa a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă privată, dreptul la libera circulaţie, dreptul la liberă exprimare, dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi religiei).

Totodată, nu prezintă relevanţă în analiza dedusă judecăţii pretinsa inexistenţă a consecinţelor concrete asupra persoanelor vizate, simpla furnizare de informaţii apte să genereze astfel de consecinţe fiind suficientă pentru constatarea calităţii de colaborator. Contrar susţinerilor recurentului-pârât, sesizările sale au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată a persoanelor avute în vedere şi nu pot fi justificate din perspectiva scopului afirmat de acesta (apărarea mamei sale care aderase cultul penticostal. De asemenea, analiza instanţei nu poate fi apreciată ca fiind una lipsită de fundament juridic sau bazată pe elemente scoase din context, considerentele hotărârii relevând o examinare efectivă şi coroborată a argumentelor părţilor şi a materialului probator administrat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine şi faptul că recurentul nu s-a aflat în vreuna dintre situaţiile menţionate expres în teza a doua a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care nu atrag calitatea de colaborator al Securităţii şi subliniază faptul că scopul O.U.G. nr. 24/2008 nu este acela de a pedepsi persoana pentru care se reţine calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, ci de a aduce la cunoştinţa publicului identificarea acestor persoane, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.

Curtea Constituţională a României a reţinut consecvent în jurisprudenţa sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) faptul că "deconspirarea Securităţii, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti", iar "scopul ordonanţei răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României".

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 76 din 31 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.