Validity of multi-correct-answer exam formats under new autonomous regulations versus presumption of continuity from prior single-answer framework

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Permanentă UNBR, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor:

- anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice - sesiunea 20 septembrie 2020, în sensul anulării grilelor menţionate şi a tuturor grilelor care au în conţinut elemente din afara disciplinelor de concurs prevăzute în Hotărârea nr. 57/27.03.2020 a Comisiei Permanente a UNBR cum ar fi raţionament logic sau logică juridică;

- emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele reclamantului ca o consecinţă a anulării grilelor contestate.

La data de 12.11.2021 reclamantul A. a formulat cerere modificatoare la acţiune, învederând instanţei că şi-a modificat cererea de chemare în judecată, sub aspectul completării cererii cu noi dovezi care susţin temeinicia solicitării de anulare în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice - sesiunea 20 septembrie 2020, şi emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său.

În acest sens, a solicitat instanţei să constate:

- îndeplinirea de către acesta, la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2020, a tuturor condiţiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27,30, raportat la art. 31,22.4,5 din hot. 57/27.03.2020 a Consiliului Uniunii UNBR (denumită în continuare Regulamentul), în baza unei corecte reevaluări a lucrării sale, şi anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar precum si emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său ca o consecinţă a constatării obţinerii punctajului, îndeplinind numărul de răspunsuri corecte, depăşind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen.

- organizarea examenului de primire în profesia de avocat, din septembrie 2020, contrar prevederilor art. 5 raportat la art. 6.3 din Legea 21 din 10 aprilie 1996 a Concurenţei precum şi contrar Regulamentului Cadru, ceea ce impune reevaluarea lucrării sale, în urma eliminării întrebărilor din afara tematicii de examen, în vederea constatării îndeplinirii la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2020, a tuturor condiţiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27, 30, raportat la art. 31, 22.4,5 din hot. 57/27.03.2020 a Consiliului Uniunii UNBR (denumită în continuare Regulamentul), şi anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar precum si emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său ca o consecinţă a constatării obţinerii punctajului, îndeplinind numărul de răspunsuri corecte, depăşind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Permanentă UNBR, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia, în sensul constatării îndeplinirii de către reclamant, la examenul de primire în profesia de avocat din anul 2020, a tuturor condiţiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27, 30 raportat la art. 31, 22.4,5 din hotărârea Consiliului Uniunii nr. 57/27.03.2020, anulării în parte a deciziei Comisiei Permanente a U.N.B.R. nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar, precum şi emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat, ca o consecinţă a constatării obţinerii unui punctaj de răspunsuri corecte depăşind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanţe este rezultatul aplicării eronate a dispoziţiilor art. 21 C. civ.. Astfel, cu toate că în sentinţă s-a menţionat faptul că "în susţinerea pretenţiilor a învederat reclamantul că, pentru examenul de admitere în profesia de avocat din data de 20.09.2020, nu există nicio hotărâre sau decizie a Consiliului UNBR şi nici un alt act cu caracter normativ care să stabilească o examinare cu varianta corectă de răspuns ca fiind compusă din una sau două răspunsuri valide dintre cele trei opţiuni de răspuns din grilă, ceea ce conduce la prelungirea în timp a efectelor deciziei Consiliului UNBR din data de 05 iunie 2019, menţionată în anunţul de organizare a examenului de primire în profesia de avocat din 2019, publicată pe site-ul UNBR, în data de 21 iunie 2019", instanţa a ignorat valoarea normativă a prezumţiilor juridice prevăzute de art. 21 C. civ. şi a reţinut că "dispoziţiile art. 6 alin. (2) din cele două regulamente propuse spre comparare de către reclamant, nu prevăd în mod expres faptul că fiecare întrebare va avea o singură variantă corectă sau mai multe. În acest sens, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile reclamantului referitoare la faptul că unele întrebări au avut mai multe variante corecte de răspuns. Curtea reţine că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din regulamentul-cadrul aprobat în anul 2020 nu exclud o asemenea posibilitate, câtă vreme prevăd că la testul grilă fiecare răspuns se evaluează cu un punct, fiind vorba în mod evident de fiecare răspuns corect, inclusiv cu mai multe variante corecte."

Astfel, deşi unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanţa de fond a apreciat vidul de reglementare în defavoarea reclamantului, ignorând, art. 21 C. civ., care prezumă că un drept, act sau fapt care a fost înscris într-un registru public se prezumă că există cât timp nu a fost radiat sau modificat în condiţiile legii. Mai mult decât atât, stabilirea ca fiind "evidente" anumite prevederi incerte ale regulamentului cadru, fără ca pârâţii să fi cerut acest lucru, conduce la o interpretare juridică ce excede competenţelor instanţei, care, astfel, şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, lucru întâlnit în mai multe paragrafe din sentinţă.

Hotărârea U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 prevede modalitatea de evaluare a lucrărilor candidaţilor cu un singur răspuns corect, iar examinarea candidaţilor din septembrie 2019 a fost realizată conform hotărârii. Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu prevede nici modificarea, nici încetarea prevederilor deciziei anterioare, ci este identică în ceea ce priveşte modalitatea de corectare cu Hotărârea 462/05.06.2019, ceea ce impune evaluarea lucrărilor prin prisma art. 21 C. civ., adică prezumarea corectării lucrărilor din septembrie 2020 cu un singur răspuns corect la fel cum au fost corectate şi lucrările examenului din septembrie 2019. Nota de subsol din anunţul examenului din 2020 nu are nicio valoare normativă, putând fi scrisă de secretara sau IT-ist-ul care a publicat anunţul, ea nefăcând parte din Decizia U.N.B.R.

Atunci când intenţia U.N.B.R. a fost să modifice modalitatea de evaluare de la un singur răspuns corect la una sau două răspunsuri corecte aceasta a fost precizată expres, aşa cum reiese din Hotărârea nr. 148/14-15.05.2021 privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, septembrie 2021.

Prin aplicarea corectă a art. 21 C. proc. civ., prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 se prezumă a fi valabile şi pentru evaluarea lucrărilor examenului din data de 20.09.2020, întrucât hotărârea U.N.B.R. menţionată nu prevede modalitatea de examinare cu un singur răspuns corect, iar Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu prevede nici modificarea, nici încetarea prevederilor deciziei anterioare, ceea ce impune interpretarea prevederilor privind modalitatea de evaluare a lucrărilor prin prisma art. 21 C. civ., adică prezumarea corectării lucrării cu un singur răspuns corect.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Comisia Permanentă UNBR şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar al reclamantului A., astfel cum a fost evidenţiat la pct. 1 al acestei decizii, vizează, în esenţă, anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a U.N.B.R. nr. 177/29.10.2020 urmată de emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii formulate, Înalta Curte reţine, cu titlu prealabil, faptul că susţinerile recurentului ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv cele referitoare la stabilirea situaţiei de fapt, exced controlului exercitat de instanţa de recurs.

În privinţa primului motiv de recurs, subsumat de recurent cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin care se invocă depăşirea competenţelor instanţei prin interpretarea "evidentă" a unor dispoziţii incerte, se reţine caracterul nefondat al acestuia, în contextul în care instanţa de fond a exercitat un control de legalitate al actului administrativ contestat, în limitele prevăzute de Legea nr. 554/2004, fără a interveni în evaluarea subiectelor sau a baremului, ci doar prin analiza conformităţii procedurii de organizare a examenului cu dispoziţiile legale şi regulamentare. În acest sens este, de altfel şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României (decizia CCR nr. 725/2014), instanţele neputându-se substitui comisiilor de examen în evaluarea subiectelor sau a baremului.

De asemenea, din analiza hotărârii recurate şi a cadrului procesual şi procedural în care a fost examinată cererea reclamantului, nu transpare niciun element de natură a dovedi încălcarea vreunuia dintre principiile invocate de acesta, neconturându-se nici vreun exces de putere al instanţei în soluţionarea cauzei.

În privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul a criticat pretinsa nevalorificare a prezumţiilor juridice reglementate de art. 21 C. civ., în sensul că modalitatea de examinare din anul 2020 ar fi trebuit să urmeze modelul celei din anul 2019, respectiv întrebările din grila de examen să aibă o singură variantă de răspuns corect.

Această susţinere este nefondată, prin sentinţa recurată reţinându-se în mod corect faptul că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu impun existenţa unei singure variante de răspuns corect. Dimpotrivă, formularea "fiecare răspuns corect se evaluează cu un punct" permite interpretarea că pot exista mai multe variante corecte, fiecare punctabilă. În plus, informarea publică din 19.06.2020 privind organizarea examenului a precizat expres că întrebările pot avea unul sau două răspunsuri corecte, ceea ce exclude aplicabilitatea prezumţiei de continuitate normativă invocată de recurent.

Prin urmare, art. 21 C. civ. nu este incident în acest context, întrucât nu se referă la norme de organizare a examenelor profesionale, ci la prezumţii privind existenţa unor drepturi sau fapte juridice înscrise în registre publice.

De asemenea, este nefondată şi susţinerea recurentului-reclamant conform căreia Hotărârea U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 ar fi trebuit să fie aplicabilă şi în anul 2020, în lipsa unei dispoziţii exprese de abrogare. Prima instanţă în mod legal a constatat că Hotărârea nr. 57/27.03.2020 reprezintă un act administrativ distinct, care reglementează în mod autonom organizarea examenului din anul 2020. Mai mult, art. 36 alin. (3) din acest regulament prevede expres că orice dispoziţii contrare se abrogă, ceea ce exclude aplicabilitatea hotărârii din anul 2019. În acest context nu se poate susţine că modalitatea de examinare din anul 2020 ar fi trebuit să urmeze, în lipsa unei norme exprese care să impună acest lucru.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază caracterul inadmisibil al solicitării recurentului de reevaluare a grilelor şi de modificare a baremului pentru erori de conţinut şi interpretare. Potrivit art. 22 alin. (8) şi art. 25 alin. (5) din Regulamentul-cadru, baremul definitiv şi punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt definitive şi nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios administrativ, instanţa de fond reţinând în mod corect că nu poate interveni în evaluarea subiectelor sau în stabilirea punctajului, aceste atribuţii revenind exclusiv comisiilor de examen.

Nefondată este şi susţinerea conform căreia nu există un act normativ care să permită examinarea prin formularea unor întrebări cu două variante corecte de răspuns. În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte precizează că Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu exclude posibilitatea existenţei a două variante corecte de răspuns, iar în cuprinsul informării publice din 19.06.2020 s-a precizat expres că întrebările pot avea unul sau două răspunsuri corecte. În lipsa unei interdicţii exprese, această modalitate de examinare este permisă, iar instanţa de fond a reţinut corect acest aspect.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine caracterul neargumentat al susţinerii recurentului referitoare la o pretinsă încălcare a principiului concurenţei, câtă vreme recurentul nu a indicat modul în care organizarea examenului ar fi afectat concurenţa între candidaţi sau între profesii. Se constată, aşadar, faptul că în mod legal prima instanţă a reţinut că nu există elemente care să justifice aplicarea art. 5 raportat la art. 6 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în contextul organizării unui examen profesional reglementat prin acte normative specifice.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului-reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte îl va obliga pe acesta să plătească intimatei-pârâte Uniunea Naţională a Barourilor din România cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 789 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. să plătească intimatei-pârâte Uniunea Naţională a Barourilor din România cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 RON, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.