Appeal dismissed; civil aviation authority ordered to issue income certificate for pension recalculation based on job equivalence

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română:

a) obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinte de venit prin care să identifice elementele salariale pentru o funcţie similară celei pe care reclamantul a fost încadrat în perioada 01.02.1991 - 31.07.1991, potrivit procedurii reglementate de prevederile art. 12 alin. (5) lit. a) din Ordinul M 25/2016 publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 214/23.03/2016;

b) în cazul în care nu este posibilă aplicarea prevederilor art. 12 alin. (5) lit. a) din Ordinul M 25/2016, la eliberarea unei adeverinţe de venit prin care să identifice elementele salariale pentru o funcţie imediat superioară celei pe care a fost încadrat în perioada 01.02.1991 - 31.07.1991, potrivit procedurii reglementate de prevederile art. 12 alin. (5) lit. b) din Ordinul M 25/2016;

c) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 648 din 23 aprilie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautica Civilă Română, obligând pârâta să elibereze reclamantului o adeverinţă de venit, potrivit procedurii reglementate de prevederile art. 12 alin. (5) din Ordinul nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 din 12 februarie 2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 23 martie 2016.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii reclamantului şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat că prima instanţă a reţinut, în mod nelegal, refuzul autorităţii de a elibera adeverinţă solicitată, cu ignorarea mai multor aspecte de fapt şi de drept relevante în soluţionarea cauzei.

Astfel, la data înfiinţării Autorităţii Aeronautice Civile Române, prin H.G. nr. 405/1993, reclamantul nu mai figura ca angajat al Departamentului Aviaţiei Civile, detaşat de la Ministerul Apărării Naţionale, dosarele de personal aflate ulterior în evidenţa Autorităţii fiind doar ale angajaţilor din Departament care au optat pentru încadrarea în noua entitate. De asemenea, arhiva Departamentului Aviaţiei Civile aferentă perioadei 1925-1991 nu a fost preluată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română în integralitate, ci doar o mică parte, conform procesului-verbal şi inventarului depuse în copie certificată pentru conformitate.

Printre documentele preluate nu se regăseşte nici un act care să reprezinte fişa postului reclamantului şi nici alte înscrisuri care să ateste funcţia exercitată de acesta în perioada menţionată, singurele înscrisuri privind pe reclamant, deţinute de A.A.C.R., fiind doar cele în baza cărora s-a eliberat adeverinţa cu veniturile realizate în perioada 01.02.1988 -15.08.1991. În acelaşi timp, din documentele aferente perioadei februarie 1991- iulie 1991 (perioadă aleasă de reclamant pentru determinarea bazei de calcul ce va fi folosită pentru stabilirea pensiei militare potrivit Legii nr. 223/2015) nu se evidenţiază existenţa, în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile, a Serviciului securitate aeronautică, personal, învăţământ, salarizare şi administrativ - ca entitate organizatorică de sine stătătoare (astfel cum susţine reclamantul), ci existenţa a două servicii separate, respectiv Serviciul securitate aeronautică şi probleme militare şi Serviciul personal, învăţământ, salarizare şi administrativ.

În documentele aflate în evidenţa A.A.C.R. şi depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu se regăseşte ca fiind încadrat în nici unul din aceste servicii, ci figurează pe un stat de retribuţii separat, în care este inclus doar personalul militar detaşat - denumit Stat de retribuţii ofiţeri, motiv pentru care, încă odată în plus, în lipsa unei fişe de post emanată de la Departamentul Aviaţiei Civile, din care să se evidenţieze, în mod real, atribuţiile desfăşurate de reclamant atât pe parte de resurse umane cât şi pe linie de securitate a aviaţiei civile, este neîntemeiat/nejustificat a se susţine că este posibilă, în mod legal, echivalarea funcţiei de inspector principal de specialitate cu aceea de specialist de resurse umane şi, cu atât mai puţin, cu funcţia de auditor de securitate, în raport de prevederile art. 12 din anexa nr. 1 la Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat.

Recurentul a criticat şi considerentele sentinţei prin care se reţine existenţa a două entităţi organizatorice conduse de către un şef serviciu (Compartimentul Resurse Umane şi Serviciul Audit de Securitate), în care se regăsesc funcţii similare ca sumă/clasă de salarizare/coeficient de ierarhizare, poziţionate sub clasa de salarizare a şefului de serviciu (funcţia de specialist resurse umane şi de auditor de securitate a aviaţiei civile), astfel că ar rezulta că în prezent există funcţii similare cu cea exercitată de reclamant (în perioada 01.01.1988 -09.08.1991, în cadrul Departamentului Aviaţiei civile - Serviciul Personal, învăţământ, Salarizare şi Administrativ) nu doar din perspectiva sumei/clasei de salarizare/coeficientului de ierarhizare, ci şi din perspectiva atribuţiilor.

Evidenţiind modul de reglementare a activităţii de auditor de securitate în aviaţia civilă şi condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru deţinerea acestei funcţii, recurentul a apreciat că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor care reglementează această categorie profesională, fiind evident că nici una dintre activităţile desfăşurate de reclamant în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile nu pot fi asimilate sau raportate la atribuţiile, activităţile executate de un auditor de securitate a aviaţiei civile, reglementate de actele normative europene şi interne.

În acest context este nelegală şi o eventuală raportare la oricare dintre salariile aferente oricăruia dintre posturile de auditor de securitate a aviaţiei civile din cadrul Direcţiei Securitate Aeronautică si Cibernetică, Serviciul Audit de Securitate Aeronautică.

Neîntemeiate sunt şi susţinerile instanţei de fond, potrivit cărora atribuţiile îndeplinite de reclamant în perioada 01.01.1988 - 09.08.1991 în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile (Serviciul Personal, învăţământ, Salarizare şi Administrativ) sunt similare cu cele îndeplinite în prezent de ocupantul postului de specialist de resurse umane în cadrul instituţiei pârâte", având în vedere faptul că, astfel cum a relatat chiar reclamantul, activităţile desfăşurate de acesta au vizat doar personalul militar detaşat în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile şi structurilor aflate în subordinea acestuia, aspect susţinut atât de faptul că această categorie de personal nu se regăseşte încadrat în structurile organizatorice civile ale Departamentului de Aviaţie Civilă cât şi de întocmirea de State de retribuţii separate, unde este inclus si reclamantul.

Reclamantul, nu a făcut dovada, prin înscrisuri oficiale, că a îndeplinit atribuţii care ar putea fi identificate între atribuţiile aferente unuia dintre cele 4 posturi de specialist resurse umane, aflate în structura Compartimentului Resurse Umane, la care s-a raportat, în condiţiile în care fiecare dintre aceste posturi are atribuţii specifice.

Prin urmare, sunt eronate şi susţinerile instanţei de fond referitoare la dreptul reclamantului de echivalare, inclusiv în ceea ce priveşte salarizarea, cu o funcţie imediat superioară celei pe care a fost încadrat, prin aplicarea prevederilor art. 12 alin. (5) lit. b) din Ordinul nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016, întrucât o astfel de raportare obligă a se avea în vedere nu doar atribuţiile specifice postului ierarhic superior, ci şi studiile prevăzute ca şi condiţie de ocupare a acestui post pentru a se duce la îndeplinire respectivele atribuţii.

Concluzionând, luând în considerare lipsa unor documente oficiale care să ateste atribuţiile/activităţile desfăşurate de reclamant în perioada detaşării sale la Departamentul Aviaţiei Civile şi existenţa înscrisurilor depuse la dosarul cauzei din care se evidenţiază, pe de o parte, că Serviciul Securitate Aeronautică, Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ nu a figurat ca structură organizatorică de sine stătătoare în cadrul Departamentului Aviaţie Civile, iar pe de altă parte, că reclamantul nu se regăseşte între personalul celor două servicii, respectiv Serviciul Securitate Aeronautică şi Probleme Militare şi Serviciul Personal, învăţământ, Salarizare şi Administrativ, ci pe state separate de retribuţii, ca personal militar, recurenta a apreciat că nu poate fi pusă în situaţia de a elibera un act prin care să se ateste echivalarea, sub aspectul veniturilor salariale, a funcţiei civile (şi nu militare) deţinute de cel în cauză, respectiv aceea de inspector principal de specialitate, cu o altă funcţie civilă existentă, în prezent, la nivelul RA-AACR.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar iniţiat de reclamantul din prezenta cauză, vizează, astfel cum s-a detaliat la punctul 1 al prezentei decizii, obligarea pârâtei Autoritatea Aeronautică Civilă Română la eliberarea unei adeverinţe de venit, potrivit procedurii reglementate de prevederile art. 12 alin. (5) din Ordinul nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016, prin care să se identifice elementele salariale pentru o funcţie similară sau pentru o funcţie imediat superioară celei pe care reclamantul a fost încadrat în perioada 01.02.1991 - 31.07.1991 - inspector principal de specialitate la Departamentul Aviaţiei Civile.

Fiind învestită cu recursul declarat de autoritatea pârâtă împotriva soluţiei primei instanţe de admitere a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că hotărârea astfel pronunţată nu este rezultatul unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor legale în materie la situaţia de fapt relevată de probele administrate.

Astfel, printr-un prim set de critici, recurenta a invocat nepreluarea în integralitate a arhivei Departamentului Aviaţiei Civile şi imposibilitatea obiectivă de a stabili activitatea desfăşurată şi funcţia efectiv deţinută de către reclamant, în contextul în care nu au putut fi identificate înscrisuri care să ateste aceste aspecte.

Efectuând propria analiză a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte constată că potrivit adresei nr. x/23.04.2020, M.Ap. N.- Muzeul Naţional al Aviaţiei Române nu deţine dosarul personal al reclamantului, fondul arhivistic creat de Direcţia Aviaţiei Civile în anii 1925 - 1991 fiind predat instituţiei pârâte. Prin urmare, susţinerea recurentei conform căreia nu deţine fişa postului reclamantului sau alte înscrisuri care să ateste funcţia exercitată de acesta în perioada 1.02.1991-31.07.1991 nu poate reprezenta un argument în justificarea refuzului de a elibera adeverinţa solicitată.

De asemenea, potrivit răspunsului formulat de pârâtă şi comunicat reclamantului prin adresa nr. x/8.04.2019, reclamantul a deţinut funcţia de inspector principal de specialitate la Serviciul Personal, aspect confirmat anterior şi prin adeverinţa nr. x/18.09.2018 (dosar fond - "Se adevereşte că domnul A. a fost detaşat de la M.Ap. N la Departamentul Aviaţiei Civilew în funcţia de inspector principal de specialitate la Serviciul Personal".

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că deşi recurenta pretinde că pentru perioada în discuţie nu a existat în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile, Serviciul Securitate Aeronautică, Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ ca entitate organizatorică de sine stătătoare, ci au existat două servicii separate, respectiv Serviciul Aeronautică şi Probleme Militare şi Serviciul Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ, acest aspect, coroborat cu fişele de post ale angajaţilor din cadrul Compartimentului Resurse Umane al instituţiei pârâte, conduce la concluzia că atribuţiile îndeplinite de reclamant în perioada 01.01.1988 - 09.08.1991 în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile (Serviciul Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ) sunt similare cu cele îndeplinite în prezent de ocupantul postului de specialist resurse umane în cadrul recurentei, iar pentru ocuparea acestei funcţii nu sunt solicitate studii superioare în domeniul juridic.

Printr-un alt set de critici, recurenta a invocat inexistenţa în statul de funcţii actual a funcţiei reclamantului, precum şi imposibilitatea de a proceda la echivalarea funcţiilor. Contrar acestor susţineri, din înscrisurile depuse chiar de către recurentă, rezultă faptul că poziţia de inspector principal de specialitate era încadrată în Serviciul Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ al Departamentului Aviaţiei Civile, funcţia având echivalent civil ca nivel de salarizare, clasă de salarizare şi atribuţii ale funcţiei, aceeaşi poziţie de inspector de specialitate regăsindu-se şi în Serviciul Securitate Aeronautică al Departamentului Aviaţiei Civile şi aceasta cu echivalent civil ca nivel de salarizare, clasă de salarizare, atribuţii. Funcţia imediat superioară celor două funcţii anterior menţionate era cea de şef de serviciu.

De asemenea, în prezent, în cadrul recurentei se regăsesc două entităţi organizatorice similare celor menţionate în precedent şi anume Compartimentul Resurse Umane şi Serviciul Audit de Securitate, fiecare conduse de câte un şef de serviciu. Atât în Compartimentul Resurse Umane, cât şi în Serviciul Audit de Securitate, prima instanţă a reţinut, în mod corect, că se regăsesc funcţii similare ca sumă/clasă de salarizare/coeficient de ierarhizare, poziţionate sub clasa de salarizare a şefului de serviciu, acestea fiind specialist resurse umane şi auditor de securitate a aviaţiei civile. .

Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 12 alin. (4) şi (5) din Ordinul nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 din 12 februarie 2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că în prezent există funcţii în cadrul recurentei similare cu cea exercitată de reclamant în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile - Serviciul Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ) nu doar din perspectiva sumei/clasei de salarizare/coeficientului de ierarhizare, ci şi din perspectiva atribuţiilor.

Atribuţiile exercitate de reclamant (în calitatea sa de inspector principal de specialitate în cadrul Departamentului Aviaţiei Civile - Serviciul Personal, Învăţământ, Salarizare şi Administrativ) sunt similare cu cele ale unui specialist resurse umane în prezent, concluzia primei instanţei, din această perspectivă, fiind corectă.

Din acest motiv, Înalta Curte nu poate primi nici susţinerile recurentei referitoare la atribuţiile şi activităţile executate de un auditor de securitate a aviaţiei civile, reglementate de actele normative europene şi interne, asimilarea pretinsă de reclamant nefiind realizată de prima instanţă prin raportare la această categorie profesională. De altfel, nu trebuie omis nici faptul că dispoziţiile art. 12 din Ordinul nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016, care reglementează procedura de echivalare a funcţiilor, nu impun examinarea şi compararea atribuţiilor aferente funcţiilor în discuţie, criteriul instituit fiind cel al sumei/clasei de salarizare/coeficientului de ierarhizare.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, refuzul nejustificat al pârâtei de emitere a unei adeverinţe de venit potrivit procedurii reglementate de prevederile art. 12 alin. (5) din Ordinul nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016, acest refuz fiind de natură să ducă la vătămarea dreptului reclamantului de a i se calcula pensia prin raportare la drepturile salariale aferente perioadei de 6 luni consecutive februarie 1991 - iulie 1991, în care acesta şi-a desfăşurat activitatea la Departamentul Aviaţiei Civile.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa primei instanţe nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat în cauză.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte Autoritatea Aeronautică Civilă Română, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte o va obliga pe aceasta să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2891,70 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română împotriva sentinţei civile nr. 648 din 23 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2891,70 RON reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.