Securitate worker status: scope of "infringement of fundamental rights" under political police surveillance and archival evidence standards

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023 la data de 10.01.2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constatate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 909 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 909 din 22 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică priveşte situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.

Recurentul arată că, în perioada 1954-1975, a activat ca ofiţer operativ în cadrul Direcţiei a II-a Contraspionaj, unitate având ca obiect exclusiv descoperirea acţiunilor de spionaj împotriva statului român.

În această calitate, nu a desfăşurat activităţi de urmărire a persoanelor vizate de alte direcţii, respectând regulile de compartimentare. Nota informativă din 17 iulie 1965, furnizată de agentul "B.", nu privea opiniile politice ale numitului C., ci doar menţiona incidental existenţa unor rude în Belgia. Această notă a fost transmisă administrativ către Direcţia a III-a, competentă în materie de informaţii interne, fără ca recurentul să fi desfăşurat activităţi proprii de supraveghere. În consecinţă, susţinerea CNSAS şi constatarea instanţei de fond că recurentul ar fi încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale sunt nefondate şi contrazise de probele dosarului.

A doua critică vizează modul de motivare a sentinţei recurată.

Instanţa de fond a preluat integral argumentaţia generalistă a CNSAS, fără o analiză proprie şi fără a indica probe indubitabile care să demonstreze implicarea recurentului în activităţi de suprimare a drepturilor fundamentale. Nota de constatare din 26.10.2022 şi dosarul CNSAS nr. x au fost utilizate ca unice temeiuri, instanţa concluzionând eronat că recurentul ar fi solicitat informaţii direcţionate de la agentul "B." cu privire la C.. Or, probele arată că activitatea recurentului s-a limitat la transmiterea administrativă a notei către direcţia competentă, fără implicare proprie.

A treia critică priveşte interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul subliniază că noţiunea de "lucrător al Securităţii" presupune existenţa unor activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. În lipsa unor probe clare şi lipsite de ambiguitate, constatarea acestei calităţi nu se poate realiza. Nota semnată de recurent conţine doar două paragrafe sumare, fără relevanţă pentru viaţa privată a persoanei vizate şi fără a demonstra intenţia de a aduce atingere drepturilor fundamentale.

A patra critică se referă la încălcarea dreptului la respectarea vieţii private, garantat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurentul arată că activitatea sa nu a condus la intruziuni în viaţa privată a numitului C., întrucât nota informativă a fost transmisă către Direcţia a III-a, fără ca recurentul să fi valorificat informaţiile. În plus, ingerinţa în viaţa privată este permisă doar în condiţiile expres prevăzute de lege şi numai dacă este necesară într-o societate democratică pentru securitatea naţională sau protecţia drepturilor altora, condiţii care nu sunt îndeplinite în speţă.

A cincea critică priveşte neobservarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Recurentul invocă Decizia nr. 672/2012 a CCR, prin care s-a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât permit soluţionarea acţiunii exclusiv pe baza unor relatări verbale, fără alte probe obiective.

Instanţa de fond a ignorat aceste considerente obligatorii, pronunţând o hotărâre superficială şi incompatibilă cu rolul său de realizare a justiţiei.

În concluzie, recurentul susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi solicită admiterea recursului, casarea integrală a sentinţei şi rejudecarea cauzei pe fond, cu respingerea cererii CNSAS şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul CNSAS arată că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale, reţinând că recurentul a participat la urmărirea informativă a lui C.., prin colectarea şi transmiterea de informaţii intruzive privind viaţa privată, activitate specifică poliţiei politice şi motivată politic. Se subliniază că simpla obţinere de date personale fără consimţământ constituie violarea dreptului la viaţă privată, iar ordinele sau regulamentele interne nu pot justifica încălcarea drepturilor fundamentale.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod eronat implicarea sa în activităţi de poliţie politică, arătând că nota informativă din 17 iulie 1965 nu ar fi vizat decât menţiuni sumare, transmise ulterior către Direcţia a III-a, fără implicarea sa directă.

Înalta Curte observă însă că din înscrisurile dosarului nr. x, coroborate cu nota de constatare nr. x/26.10.2022, rezultă că recurentul, în calitate de ofiţer al Direcţiei a II-a, a dirijat sursa "B." şi a transmis informaţii referitoare la viaţa privată şi familială a persoanei urmărite.

Mai mult, chiar din cuprinsul notei informative întocmite de recurent se menţionează intenţia de continuare a supravegherii prin aceeaşi sursă, inclusiv în contextul deplasării acesteia în Belgia, ceea ce probează implicarea activă a recurentului în mecanismul de supraveghere.

Prin urmare, critica privind lipsa implicării directe nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a arătat că acestea impun existenţa unor probe indubitabile care să demonstreze suprimarea sau îngrădirea drepturilor fundamentale, iar nota semnată de acesta nu ar fi aptă să producă asemenea consecinţe.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a aplicat corect norma, constatând îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: calitatea de ofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989 şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

În speţă, recurentul a avut gradul de căpitan în cadrul Direcţiei a II-a, Serviciul 3, iar activitatea sa a constat în obţinerea şi transmiterea de informaţii cu caracter personal, fără consimţământul persoanei vizate şi pentru motive politice, ceea ce constituie o ingerinţă în viaţa privată şi se circumscrie noţiunii de "lucrător al Securităţii" în sensul legii.

Recurentul a invocat, de asemenea, art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, susţinând că activitatea sa nu a condus la atingerea vieţii private.

Înalta Curte constată că simpla obţinere de informaţii cu caracter personal, fără consimţământul persoanei vizate şi pentru motive politice, constituie o violare a dreptului la viaţă privată, nejustificată de apărarea securităţii naţionale.

Instanţa de fond a reţinut corect că măsurile dispuse au vizat depistarea intenţiilor de a părăsi ţara şi atitudinile ostile faţă de regimul comunist, ceea ce probează caracterul intruziv şi represiv al activităţii desfăşurate.

Critica referitoare la lipsa semnăturii sau aprobării notei de constatare este, de asemenea, lipsită de temei.

Procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 nu impune existenţa unei adeverinţe de aprobare în ipoteza constatării calităţii de lucrător al Securităţii.

Nota de constatare a fost întocmită de un consilier din cadrul Direcţiei Investigaţii şi vizată de şef serviciu, conform atribuţiilor legale, iar adeverinţa se emite doar în cazul în care nu există date privind calitatea de lucrător sau colaborator, ceea ce nu este cazul în speţă.

În fine, susţinerea recurentului privind ignorarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 672/2012, nu poate fi primită.

În cauză, constatarea calităţii de lucrător al Securităţii nu s-a realizat exclusiv pe baza relatărilor verbale, ci pe baza înscrisurilor arhivistice, respectiv nota informativă semnată de recurent şi documentele din dosarul nr. x, coroborate cu nota de constatare întocmită de CNSAS.

Prin urmare, nu se poate susţine că instanţa de fond ar fi ignorat considerentele obligatorii ale Curţii Constituţionale.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod corect îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege: calitatea de ofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989 şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 909 din 22 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.