Inadmissibility of appeal against final judicial inspection resolutions under Law 305/2022

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei dispuse de Inspecţia Judiciară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 123 din 31 ianuarie 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată. A respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 123 din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a solicitat respingerii căii de atac.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de recurs

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

În speţă, reclamantul A. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. C23-188 din data de 24.02.2023 emisă de Inspecţia Judiciară, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă.

Prin hotărârea nr. 123 din data de 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, constatând că rezoluţia contestată este temeinică şi legală.

Prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 30.03.2023, stabilesc că hotărârile pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început.

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii legale reiese, fără dubiu, faptul că, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în această materie este inadmisibil, hotărârile pronunţate fiind definitive, prin raportare la prevederile art. 46 alin. (6) din actul normativ antereferit.

Înalta Curte reţine că exercitarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

O atare concluzie nu prejudiciază drepturile părţilor, ci dimpotrivă, acestea au posibilitatea de a-şi adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii, ceea ce răspunde rigorilor unei proceduri echitabile.

Pentru considerentele expuse, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 31 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.