Forestry management plan validity: normative vs. individual administrative act classification and preemption by existing forest management validity periods

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 septembrie 2021, reclamanţii A., B. prin mandatar A. şi C. prin mandatar A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 423/25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fonului forestier proprietate privată pentru suprafaţa de 1426,9 ha, care a făcut parte din O.S. Borşa (UP VIII Ţibău) şi O.S. Cârlibaba (UP V Ţibăul inferior), constatarea nelegalităţii Avizului CTAS nr. 18/07.05.2009 pentru amenajamentul fondului forestier şi a tuturor operaţiunilor care au stat la baza adoptării amenajamentului silvic, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 307/2023 din 29 mai 2023 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

A admis acţiunea în contencios formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

A constatat nelegalitatea avizului CTAS nr. 18 din 07.05.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi, în consecinţă a anulat Ordinul nr. 423/25.06.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului A. suma de 5.100 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din 3 februarie 2022 şi a sentinţei civile nr. 307/2023 din 29 mai 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca prescrisă/tardivă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Critica pe care înţelege să o aducă sentinţei şi încheierii atacate, care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o reprezintă faptul că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod eronat a admis acţiunea formulată de reclamanţi, constatând nelegalitatea avizului CTAS nr. 18 din 07.05.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi, pe cale de consecinţă, a anulat Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423 din 25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fondului forestier proprietate privată pentru suprafaţa de 1426,90 ha, care a făcut parte din O.S. Borşa (UP VIII Tibău) şi O.S. Cârlibaba (UP V Ţibăul inferior).

În mod eronat instanţa de fond a respins excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune si tardivităţii invocate de Minister, apreciind că, în raport de dispoziţiile din Codul silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008, amenajamentul silvic este un act administrativ cu caracter normativ.

Caracterul normativ reiese din faptul că amenajamentul silvic este opozabil nu numai proprietarului suprafeţelor de fond forestier, ci şi autorităţilor publice competente care emit acte de punere în valoare şi autorizaţii de exploatare, inclusiv operatorilor economici autorizaţi să exploateze masă lemnoasă.

În ceea ce priveşte actul administrativ normativ, acesta cuprinde reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecte de drept sau unei situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite preţuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale, etc.

Totodată, actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voinţă. Caracterul unilateral al actului administrativ constă în emiterea acestuia fără participarea sau consimţământul subiectelor de drept cu privire la care generează efecte juridice.

Actul administrativ unilateral individual, dimpotrivă, se adresează unui anumit destinatar sau unei pluralităţi de destinatari determinaţi expres în cuprinsul său.

Distincţia se regăseşte şi în practica judiciară. S-a decis că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voinţa care generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu,

O hotărâre a Guvernului privind transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului şi din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului în proprietatea privată a unei comune şi în administrarea Consiliului Local cu destinaţie exclusivă pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, întruneşte caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că are dispoziţii concrete atât cu privire la destinaţia unei suprafeţe de teren strict precizată, cât şi cu privire la categoria de persoane beneficiare ale acesteia, aşa cum a reţinut înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 473/25 ianuarie 2007.

Or, având în vedere cele mai sus-menţionate, reiese în mod clar faptul că Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423 din 25.06.2009 pentru aprobarea amenajamentului fondului forestier proprietate privată pentru suprafaţa de 1426,90 ha, care a făcut parte din O.S. Borşa (UP VIII Ţibău) şi O.S. Cârlibaba (UPV Ţibăul inferior) este un act administrativ cu caracter individual, adresându-se unui anumit destinatar determinat expres în cuprinsul său. Conform prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

data expirării termenului prevăzut ta art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Totodată, art. 11 alin. (5) prevede că: "Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere".

Avizul CTAS nr. 18 pentru amenajamentul fondului forestier a fost emis în data de 07.05.2009, iar Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423 în data de 25.06.2009. Or, de la emiterea actelor administrative individuale contestate au trecut aproximativ 13 ani, cu mult peste termenul de prescripţie şi decădere, anterior menţionate.

Pentru elaborarea amenajamentului silvic, în anii 2007-2008 au avut loc şedinţe de analiză (conferinţele I şi a II-a de amenajarea pădurilor) precum şi verificarea şi recepţia lucrărilor de teren cu participarea reprezentanţilor proprietarului, respectiv D. şi A. losif, fiind încheiate următoarele documente:

- procesul-verbal al conferinţei I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007;

- procesul-verbal de verificare şi recepţie a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/0 9.07.2008, pentru fondul forestier situat pe raza judeţului Suceava;

- procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/26.06.2008, pentru fondul forestier situat pe raza judeţului Maramureş

- procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008;

Amenajamentul silvic a fost avizat cu avizul CTAS nr. 18/07.05.2009 şi aprobat cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009.

Intimatul-reclamant A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferinţa a II-a de amenajarea pădurilor, desfăşurată în data de 12.08.2008 (procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor nr. 14/12.08.2008).

A. s-a implicat personal foarte activ în gestionarea proprietăţii, cât si în procesul de elaborare a amenajamentului silvic propriu încă din anul 2008.

Astfel, intimatul-reclamant A. "în încercarea de recuperare a pădurilor" a întreprins următoarele acţiuni, după cum urmează:

a participat la lucrări şi a semnat procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008, neavând obiecţiuni cu privire la întocmirea amenajamentului silvic;

a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 iulie 2011;

a încheiat actul adiţional nr. x din 5 mai 2012;

a încheiat contractul de vânzare - cumpărare şi actul de dare în plată nr. x din 30 august 2012 -BNP F. şi Asociaţii;

a încheiat contractul autentificat sub nr. x din 4 septembrie 2015.

a întabulat suprafaţa de 602,0087 ha (extrase CF: x-UAT Cârlibaba), aferentă parcelelor 42-57, 175D, 176D provenite de la Ocolul silvic Cârlibaba;

a întabulat suprafaţa de 676,6600 ha (extras CF x-UAT Borşa), aferentă parcelelor 1-24, provenite de la Ocolul Silvic Borşa;

a înstrăinat suprafaţa de 602,0087 ha, aferentă parcelelor 42-57,175D, 176D, provenite de la Ocolul Silvic Cârlibaba (suprafaţă deţinută în prezent de societatea comercială S.C. G. S.R.L. Bucureşti - vânzător H.);

a înstrăinat 1/2 din suprafaţa de 676,6600 ha aferentă parcelelor 1-24 provenite de la Ocolul Silvic Borşa către persoana fizică H., din Cluj-Napoca (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/04 septembrie 2015, încheiat la Societatea Notarială Profesională I., având licenţa de funcţionare, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca).

Raportat la toate aceste aspecte, este de neînţeles faptul că intimaţii-reclamanţi reclamă faptul că amenajamentul a fost întocmit nelegal după aproximativ 13 ani de la data întocmirii, perioadă în care A., în calitate de reprezentant al proprietarului şi în calitate de proprietar, nu a reclamat prevederile, modul de întocmire şi de aprobare a amenajamentului silvic, încheind în baza acestuia, pe durata de aplicare (2008-2018) numeroase acte privitoare la gestionarea proprietăţii. Mai mult decât atât, intimatul-reclamant s-a ocupat de retrocedarea şi administrarea acestei proprietăţi încă din anul 2004 utilizând în administrarea proprietăţii, de la data retrocedării şi până la data intrării în vigoare a amenajamentului reclamat şi amenajamentul Ocolului Silvic Boşa (procura nr. 1741/28.10.2004 - BNP Oana Mihuţiu/Cluj-Napoca, contractul având încheierea avocaţială nr. 6/08.12.2015 - avocat J.).

Solicită instanţei admiterea recursului, respingerea acţiunii intimaţilor-reclamanţi ca fiind prescrisă, iar în cazul în care instanţa va trece peste această excepţie, solicită admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, decăderea acestuia din dreptul de a promova acţiunea din litigiul dedus judecăţii.

Referitor la criticile instanţei privind fondul cauzei, menţionează că amenajamentul fondului forestier proprietate privată aparţinând domnului E. (proprietar la data întocmirii amenajamentului silvic), suprafaţă situată pe raza judeţelor Maramureş şi Suceava, a fost întocmit în anii 2007-2008 de unitatea de proiectare atestată S.C. K. S.R.L..

Pentru elaborarea amenajamentului silvic, în anii 2007-2008 au avut loc şedinţe de analiză (conferinţele I şi a II-a de amenajarea pădurilor) precum şi verificarea şi recepţia lucrărilor de teren cu participarea reprezentanţilor proprietarului, respectiv D. şi A., fiind încheiate următoarele documente:

procesul-verbal al conferinţei I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007;

procesul-verbal de verificare şi recepţie a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/09.07.2008, pentru fondul forestier situat pe raza judeţului Suceava;

procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de teren - amenajarea pădurilor nr. x/26.06.2008, pentru fondul forestier situat pe raza judeţului Maramureş;

procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor nr. 314/12.08.2008;

Amenajamentul silvic a fost avizat cu avizul CTAS nr. 18/07.05.2009 şi aprobat cu Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009.

Intimatul-reclamant A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferinţa a II-a de amenajarea pădurilor, desfăşurată în data de 12.08.2008 (procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor nr. 14/12.08.2008).

Mai mult decât atât, din informaţiile publicate în mass-media locală, reiese că intimatul-reclamant A. a fost implicat activ în retrocedarea şi administrarea acestei proprietăţi. Acesta a încheiat atât anterior retrocedării şi întocmirii amenajamentului silvic, cât şi pe durata de aplicare a amenajamentului silvic, procuri notariale, contracte şi antecontracte având ca obiect retrocedarea, administrarea, vânzarea de masă lemnoasă sau de suprafeţe de fond forestier (de exemplu: contract de vânzare-cumpărare şi act de dare în plată nr. x din 30.08.2012 - BNP F. şi Asociaţii, antecontract de vânzare-cumpărare din 12.07.2011, act adiţional nr. x din 05.05.2012, contractul autentificat sub nr. x din 04.09.2015).

Raportat la toate aceste aspecte, este de neînţeles faptul că intimaţii-reclamanţi au reclamat faptul că amenajamentul a fost întocmit nelegal după aproximativ 13 ani de la data întocmirii, perioadă în care acesta, în calitate de reprezentant al proprietarului şi în calitate de proprietar, nu a reclamat prevederile, modul de întocmire şi de aprobare a amenajamentului silvic, încheind în baza acestuia, pe durata de aplicare (2008-2018) numeroase acte privitoare la gestionarea proprietăţii. Mai mult decât atât, A. s-a ocupat de retrocedarea şi administrarea acestei proprietăţi încă din anul 2004 utilizând în administrarea proprietăţii, de la data retrocedării şi până la data intrării în vigoare a amenajamentului reclamat şi amenajamentul Ocolului Silvic Boşa (procura nr. 1741/28.10.2004 - BNP Oana Mihuţiu/Cluj-Napoca, contractul având încheierea avocaţială nr. 6/08.12.2015-avocat J.).

Astfel, având în vedere aspectele mai sus sesizate, niciuna dintre afirmaţiile intimaţilor-reclamanţi nu poate fi luată în considerare, fiind contrazise chiar de acţiunile întreprinse în perioada 2004-2018.

Referitor criticile instanţei referitoare la tema de proiectare şi desfăşurarea conferinţei I de amenajare:

În procesul de întocmire al unui amenajament silvic, în cadrul şedinţei de analiză denumită generic "conferinţa I de amenajare", este analizată tema de proiectare întocmită de ocolul/ocoalele silvice care administrează fondul forestier sub următoarele aspecte tehnice şi juridice: suprafaţa fondului forestier, amplasarea pădurii, documentele de proprietate, constituirea unităţii de gospodărire (de bază), numerotarea şi pichetarea parcelarului şi subparcelarului silvic, bornelor, baza cartografică, zonarea funcţională a pădurilor, bazele de amenajare, subunităţi de producţie propuse, probleme speciale identificate la acel moment.

Ministerul nu deţine tema de proiectare, întrucât întocmirea temei de proiectare a revenit, conform Normelor tehnice de amenajare a pădurilor, administratorului fondului forestier, iar procesul-verbal al conferinţei I de amenajare a preluat toate datele din tema de proiectare.

Chiar dacă nu s-a identificat tema de proiectare întocmită pentru fondul forestier aparţinând proprietarului E. (cel mai probabil, datorită şi perioadei de timp care a trecut de la momentul întocmirii acesteia de către ocolul/ocoalele silvice, peste 13 ani), din procesul-verbal al conferinţei I de amenajarea pădurilor nr. 517/2007, însuşit de toţi participanţii, rezultă în mod clar şi fără echivoc faptul că:

"Conferinţa avizează tema de proiectare elaborată pentru fondul forestier aparţinând proprietarului E. cu menţiunile de mai sus. Procesul-verbal s-a întocmit în 6 exemplare, câte unul pentru fiecare parte interesată".

Totodată, potrivit Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor (aprobate prin O.M. nr. 1672 din 07.11.2000), Capitolul 15.1. Conţinutul orientativ al amenajamentului silvic, Subcapitolul 11. Diverse: tema de proiectare nu este parte componentă a amenajamentului silvic, proiectantul având obligaţia anexării proceselor-verbale ale şedinţelor de avizare (conferinţelor I şi a II-a de amenajare). întrucât, potrivit normelor tehnice specifice, tema de proiectare a fost întocmită de ocolul silvic care a asigurat paza şi administrarea fondului forestier, obligaţia arhivării documentului intra în sarcina administratorului fondului forestier.

Lucrările de teren, inclusiv inventarierea de masă lemnoasă (reclamată ca neconformă cu realitatea), au fost verificate de gărzile forestiere responsabile (denumite la acea dată Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava şi Cluj) şi recepţionate de reprezentanţii proprietarului. în acest context, a reclama nereguli tocmai după peste 13 ani de la data întocmirii acestui amenajament silvic este cel puţin exagerat.

În procesul-verbal al conferinţei a II-a de amenajare 314/2008, semnat de intimatul-reclamant A., s-a consemnat:

"Amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinţei a II-a de amenajare". Prin urmare, intimatul-reclamant A., care la acea dată avea calitatea de reprezentant al proprietarului E., a cunoscut faptul că "Amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinţei a II-a de amenajare", iar prevederile amenajamentului silvic pot fi aplicate de la acea dată.

Totodată, precizează faptul că prin procesul-verbal de predare-primire nr. x/2008, proiectantul S.C. K. S.R.L. Timişoara a predat reprezentantului proprietarului - D., toată documentaţia cuprinsă în amenajamentul silvic (faza de redactare în concept). Acest amenajament silvic a fost ulterior avizat tehnic (avizul CTAS nr. 18/07.05.2009). Prin urmare, reprezentanţii proprietarului au intrat în posesia datelor tehnice şi au cunoscut în detaliu conţinutul amenajamentului silvic (propuneri de lucrări, suprafeţe, volume de masă lemnoasă,) pe care la acea dată nu l-au contestat.

Prin procesul-verbal de predare-primire a amenajamentului silvic nr. x/2009, proiectantul a predat reprezentantului proprietarului 2 exemplare ale amenajamentului silvic. Precizăm faptul că, prin acest proces-verbal de predare-primire s-a predat efectiv reprezentantului proprietarului amenajamentul silvic avizat de Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură în şedinţa CTAS din 07.05.2009.

Afirmaţia martorului D. conform căreia nu a văzut tema de proiectare, Conferinţa I de amenajare a pădurilor nr. 517-29.11.2007 neavând loc în mod efectiv, nefiind invitat de către proiectant nu trebuia să fie luată în considerare de instanţa de fond, aceasta nefiind dovedită de probe, D. semnând procesul-verbal al conferinţei I de amenajarea pădurilor nr. 517/29.11.2007. Mai mult decât atât, afirmaţia acestuia este contrazisă si de declaraţia martorului L., aflată la dosarul cauzei, din reiese faptul că şedinţa Conferinţei I de amenajare s-a desfăşurat în anul 2007 în Bucureşti, la sediul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Referitor la reţinerile instanţei privind obligativitatea evaluării de mediu, menţionează că la momentul elaborării amenajamentului silvic, autoritatea publică centrală cu atribuţii specifice în domeniu era Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Amenajamentul silvic a fost aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 423/25.06.2009, în temeiul art. 2, 19, 20 şi 22 din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură nr. 18/2009, propus prin referatul de aprobare nr. 251886/2009 şi în baza prevederilor art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Introducerea avizului de mediu în procedura de aprobare a amenajamentelor silvice prin ordin de ministru a început în anul 2010, după reorganizarea Ministerului Mediului şi preluarea de către acesta a Departamentului Păduri de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale {reorganizarea Ministerului Mediului în Ministerului Mediului şi Pădurilor prin H.6. nr. 1635 din 29 decembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor).

Pe de altă parte, în ipoteza aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, parcurgerea procedurii de evaluare de mediu şi obţinerea actului administrativ privind evaluarea de mediu a amenajamentului silvic era obligaţia proprietarului (titularului amenajamentului silvic), în speţa de faţă responsabili de obţinerea şi transmiterea avizului de mediu fiind proprietarul/reprezentanţii acestuia.

De asemenea, obţinerea avizului Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului intra tot în obligaţiile proprietarului, ori a reprezentanţilor acestuia.

Conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul silvic "Amenajamentele silvice şi modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura".

Potrivit art. 27 alin. (3) din Codul silvic "Amenajamentele silvice întocmite şi aprobate, în condiţiile legii, pentru fondul forestier inclus în ariile naturale protejate de interes naţional sunt parte a planului de management, iar modificarea lor se aprobă potrivit art. 22 alin. (1)".

La momentul întocmirii amenajamentului silvic (2007-2008), Parcul Natural Munţii Maramureşului nu aveau un Plan de management, acesta fiind declarat prin lege în anul 2005, iar primul plan de management fiind aprobat în anul 2016. Prin urmare, la momentul întocmirii amenajamentului silvic nu putea fi parte a planului de management, întrucât acel plan de management nu exista.

Cu toate acestea, atât în procesul-verbal al Conferinţei a II-a de amenajare (însuşit de reclamant), dar şi în amenajamentul silvic (predat de către proiectant către mandatarul proprietarului cu proces-verbal de predare-primire), s-au consemnat toate prevederile de la acea dată privind Parcul Natural Munţii Maramureşului la punctul/capitolul privind Zonarea funcţională:

Parcuri naturale (Parcul Natural Munţii Maramureşului) - 144,9 ha;

Rezervaţii naturale - 5,9 ha;

Păduri constituite în zone de protecţie a rezervaţiilor din parcurile naţionale şi a altor rezervaţii - zona tampon - 116,0 ha.

Prin urmare, amenajamentul silvic a respectat prevederile existente la acea dată privind Parcul Natural Munţii Maramureşului.

Intimatul-reclamant A. a participat la şedinţa Conferinţei a II-a de amenajare - şedinţă tehnică, la care, în procesul-verbal de şedinţă încheiat şi însuşit de acesta, s-a consemnat la Punctul 7 - Zonarea funcţională:

"...Parcuri naturale (Parcul Natural Munţii Maramureşului -144,9 ha)"; Rezervaţii naturale - 5,9 ha; Păduri constituite în zone de protecţie a rezervaţiilor din parcurile naţionale şi a altor rezervaţii - zona tampon - 116,0 ha. Astfel, A. a cunoscut încă de la data Conferinţei a II-a de amenajarea pădurilor (12.08.2008) faptul că o parte din păduri erau cuprinse în Parcul Natural Munţii Maramureşului.

Cu toate acestea intimatul-reclamant A. a afirmat printr-o adresă depusă la dosarul cauzei faptul că "subsemnaţii am luat la cunoştinţă de faptul că o parte din suprafaţa inclusă în amenajamentul silvic era inclusă în Parcul Natural Munţii Maramureşului doar în anul 2018, cu ocazia cercetărilor efectuate în cadrul dosarelor penale aflate pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie". Contradicţia între afirmaţia intimatului-reclamant şi realitate este evidentă.

Cu privire la prevederile O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, reţinute de echipa de control în raport, dar citate şi de reclamant ca "argumente", învederăm că echipa de control a indicat ca persoană responsabilă chiar pe proprietarul E. (pct. 5.3.5. "...Persoane responsabile: proprietar E....").

Din nota de constatare încheiată de delegaţii Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în data de 16.03.2022 (având număr de înregistrare 465, respectiv 4175 din 04.01.2022) cităm faptul că "în anul 2007 s-a înfiinţat Ocolul Silvic Siva Borşa, la care proprietarul E., prin mandatarul său A. losif, este cofondator.

La data de 04.06.2008, Ocolul Silvic Borşa predă către Ocolul Silvic "M." Borşa suprafaţa de 676,66 ha (diferenţa dintre suprafaţa totală de 822,76 ha din titlul de proprietate a domnului E. şi cea de 146,1 ha, trupul format din unităţile amenajistice 90-93, care include şi suprafaţa din contractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr. x/02.07.2007), în urma unei inspecţii de fond si a unui proces-verbal de predare-primire, la care a participat si mandatarul proprietarului".

Astfel, de la data Conferinţei a II-a de amenajare, 12.08.2008, A. losif cunoscând cele două situaţii (1. păduri cuprinse în Parcul Natural Munţii Maramureşului; 2. amenajamentul intră în vigoare începând cu data Conferinţei a II-a de amenajare, 12.08.2008), s-a folosit în interes propriu de amenajamentul silvic, iniţial ca mandatar al proprietarului, iar ulterior ca proprietar, încheind numeroase tranzacţii/vânzări de masă lemnoasă, iar ulterior, vânzarea suprafeţelor cuprinse în amenajamentul silvic.

Referitor la Nota de constatare nr. x/04.04.2022 întocmită de Regia Naţională a Pădurilor -Romsilva, subsecvent Raportului Direcţiei Corp Control, Integritate şi Anticorupţie din cadrul Ministerului nr. 778/24.06.2021, nu cuprinde constatări cu privire la presupusele nereguli din procedura de întocmire a amenajamentului silvic pentru suprafaţa reconstituită în favoarea lui E., aceasta neavând atribuţii în întocmirea acestui amenajament.

Proprietarul E. a amenajat fondul forestier pentru întreaga suprafaţă de 1426,9 ha pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, respectiv 822,8 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. x/01.11.2006, şi 604,1 ha înscrise în Titlul de proprietate nr. x/02.10.2006. Elaborarea amenajamentului s-a făcu de către S.C. K. S.R.L., toate lucrările de teren şi de birou fiind verificate şi recepţionate de către S.C. Ocolul Silvic "M." (ocol silvic de regim care nu este în structura RNP-Romsilva, după cum reiese din procesele-verbale întocmite după conferinţele de amenajare şi procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor de amanjare. Totodată, reiteează faptul că procesele-verbale menţionate mai sus au fost însuşite de către reprezentanţii proprietarului.

Solicită admiterea recursului ministerului formulat împotriva sentinţei civile nr. 307/29.05.2023 şi a încheierii din data de 03.02.2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, casarea sentinţei şi a încheierii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca prescrisă/tardivă şi în subsidiar ca neîntemeiată

În drept îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile C. proc. civ., C. civ. şi oricare alt act normativ cu incidenţă în cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 254 din C. proc. civ., solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi B., C. şi A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate,a apărărilor expuse în întâmpinări, precum şi a cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, Înalta Curte apreciază că recursul promovat este nefondat, pentru cele ce succed:

Prealabil analizei în concret a argumentelor expuse prin memoriul de recurs, Înalta Curte subliniază faptul că recursul este o cale de atac extraordinară, prin intermediul căreia instanţa de control judiciar verifică exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile în cauzei, după cum se arată în cuprinsul dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent-reclamantă în susţinerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate şi nu de netemeinicie ale hotărârii judecătoreşti.

Aşadar, criticile de netemeinicie a hotărârii, respectiv, cele care vizează situaţia de fapt, nu pot face obiectul recursului, după cum s-a reţinut în cele de mai sus.

Cel de-al optulea motiv de recurs presupune faptul că, fie instanţa de fond nu a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie a recurs la aceste texte, însă le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, ori le-a aplicat greşit. în toate cazurile, pentru a constitui un motiv de recurs încălcarea sau aplicarea greşită a normei de drept material trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar recurentul neputând justifica o vătămare de natură a impune casare deciziei.

Reglementând această cale de atac într-o manieră restrictivă, specifică de altfel căilor de atac extraordinare, legiuitorul a limitat, pe de o parte, sfera criticilor ce pot fi deduse controlului instanţelor de recurs, declarându-le admisibile numai pe cele ce pot fi subsumate motivelor de casare expres prevăzute prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dar totodată a instituit, în sarcina autorilor acestei căi de atac, sub sancţiunea nulităţii cererii, obligaţia de motivare a recursului.

Recurenta -reclamantă a invocat, din perspectiva gresitei aplicări a normelor de drept material, în primul rând, modalitatea în care prima instanţă a soluţionat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia tardivităţii.

Reţine Înalta Curte din actele dosarului că prin Ordinul nr. 423 din 25.06.2009 emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării rurale s-a aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate privată a domnului E., cu obligaţia respectării Avizului Comisiei Tehnice de Avizare pentru Silvicultură (în continuare avizul CTAS) nr. 18 din 07.05.2009 pentru amenajamentul fondului forestier menţionat şi a tuturor operaţiunilor care au stat la baza adoptării amenajamentului silvic.

Aşa cum rezultă din Avizul CTAS nr. 18/07.05.2009, perioada de valabilitate a amenajamentului silvic a fost 12.08.2008 - 11.08.2018.

Intimaţii-reclamanţi au solicitat prin prezentul demers judiciar anularea Ordinului nr. 423/2009, iar în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constatarea nelegalităţii avizului CTAS nr. 18/07.05.2009.

În mod corect prima instanţă a respins excepţiile prescripţiei şi tardivităţii, motivat de împrejurarea că actul contestat este un act administrativ cu caracter normativ.

Recurentul susţine caracterul individual al actului deoarece se adresează unui destinatar determinat expres în cuprinsul său.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că ordinul contestat are caracterde act administrativ normativ.

Potrivit definiţiei din Anexa la Codul silvic, "amenajamentul silvic este documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conţinut tehnico-organizatoric şi economic, fundamentat ecologic";

Potrivit art. 19 alin. (1), "Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamente silvice", iar conform art. 20 alin. (1):

"Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unităţi de producţie şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare".

Conform art. 25 alin. (2):

"Modul de gestionare a pădurilor din fiecare grupă se diferenţiază în raport cu intensitatea şi natura funcţiilor atribuite, stabilite prin amenajamentele silvice".

Rezultă că prin caracterul reglementar şi stabilirea cantităţilor maxime de masă lemnoasă ce pot fi exploatate şi a tipurilor de tăieri ce se vor realiza, amenajementul silvic este opozabil nu numai proprietarului suprafeţelor de fond forestier ci şi autorităţilor publice competente care emit acte de punere în valoare şi autorizaţii de exploatare, inclusiv operatorilor economici autorizaţi să exploateze masă lemnoasă.

În realitate, în situaţia unui amenajament silvic aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, nu prezintă importanţă întinderea suprafeţei de teren vizate, nici apartenenţa acestuia unui anumit proprietar determinat, dar nici iniţiatorul emiterii amenajamentului; esenţială este aptitudinea ordinului ministrului de resort de a produce efecte atât în prezent, cât şi în viitor, faţă de orice persoană care s-ar angaja, potenţial sau teoretic, în orice raport juridic bazat pe reglementările amenajamentului silvic în cauză, indiferent de natura proprietăţii sau de potenţialii subiecţi de drept public sau privat ori de faptul că amenajamentul respectiv este finanţat de o persoană privată .

Aşa fiind, în raport de natura juridică de act administrativ cu caracter normativ al Ordinului nr. 423 din 25.06.2009, atacat în prezenta cauză, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul critică soluţia la care s-a oprit instanţa de fond, susţinând că a trecut o perioadă mare de timp, 13 ani, în care intimaţii-reclamanţi au stat în pasivitate.

Reţine Înalta Curte că pentru suprafaţa de fond forestier pentru care s-a emis titlul de proprietate de către Comisia Judeţeană Suceava, situată în Cârlibaba, exista un amenajament întocmit de Ocolul Silvic Cârlibaba, cu durata de valabilitate până în anul 2016. Totodată, pentru restul suprafeţei de fond forestier exista un amenajament întocmit de Ocolul Silvic de Stat Borşa, cu o valabilitate de 10 ani începând cu anul 2000.

În mod corect a statuat prima instanţă în sensul că Ordinul nr. 423/2009 a fost emis cu încălcarea normelor silvice în materia elaborării şi adoptării amenajamentelor silvice întrucât, potrivit art. 20 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, forma în vigoare la data întocmirii amenajamentului silvic aprobat prin ordinul atacat, perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepţia amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 ani sau de 10 ani, iar pe perioada de valabilitate a unui amenajament silvic este interzisă elaborarea altui amenajament silvic pentru pădurea respectivă sau pentru o parte din aceasta, cu excepţia cazurilor prevăzute în normele tehnice".

Excepţiile în temeiul cărora se putea deroga de la regula potrivit căreia este interzisă elaborarea unui amenajament silvic pe perioada de valabilitate a altui amenajament silvic erau cuprinse în Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor nr. 5 din "Capitolul 13. Controlul şi revizuirea amenajamentelor", aprobate prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1672 din 7.11.2000, norme care prevedeau că "amenajamentele se revizuiesc de regulă din 10 în 10 ani, iar în cazuri excepţionale (calamităţi, depăşiri mari ale posibilităţii) şi mai devreme".

Nelegalitatea adoptării amenajamentului silvic prin Ordinul nr. 423/2009 a fost constatată şi prin Raportul Direcţiei Corp Control, Integritate şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 778/DCCIA/24.06.2021, în care s-a constatat că având în vedere că suprafaţa forestieră care se afla în momentul anului 2000 în proprietatea numitului E. era inclusă în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Borşa, valabil până în anul 2010, aceasta nu mai putea fi inclusă şi în amenajamentul întocmit de către S.C. K. S.R.L., neîncadrându-se în excepţiile expres prevăzute în Normele tehnice aprobate prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1672/2000 .

Prin urmare, prin Ordinul nr. 423/2009 a fost aprobat un amenajament silvic unic pentru întreaga suprafaţă de 1426,9 ha, cu nerespectarea perioadei de valabilitate a amenajamentelor silvice preexistente.

Apărarea intimatului pârât, reluată ulterior ca motiv de recurs - potrivit căreia reclamantul A. s-a implicat în procesul de elaborare a amenajamentului silvic participând încă din anul 2008, în calitate de reprezentant al proprietarului E., la conferinţa a II-a de amenajarea pădurilor, desfăşurată în data de 12.08.2008 şi mai mult decât atât, din informaţiile publicate în mass-media locală, reiese că a fost implicat activ în retrocedarea şi administrarea acestei proprietăţi, astfel încât niciuna dintre afirmaţiile reclamantului nu poate fi luată în considerare, fiind contrazise chiar de acţiunile întreprinse în perioada 2004-2018 - nu poate fi primită de către Curte.

Astfel, împrejurarea că intimatul-reclamantul nu a avut obiecţiuni cu privire la întocmirea amenajamentului silvic nu este de natură să asaneze cauza de nelegalitate câtă vreme art. 21 alin. (2) din Codul silvic, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului atacat, prevedea în mod clar că "Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură".

În mod judicios a concluzionat prima instanţă că aceeaşi nelegalitate afectează şi Avizul CTAS nr. 18 din 07.05.2009, având în vedere că acesta a fost emis anterior expirării perioadei de valabilitate a amenajamentelor silvice preexistente, inclusiv asupra celorlalte operaţiuni care au stat la baza ordinului atacat, cum sunt etapele de elaborare a amenajamentului silvic.

În acest sens, prima etapă în elaborarea amenajamentului silvic o constituia întocmirea temei de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor şi şedinţa de preavizare a temei de proiectare (Conferinţa I de amenajare).

Potrivit Normelor tehnice în vigoare la data elaborării amenajamentului silvic, aprobate prin Ordinul nr. 1672/2000:

"Tema de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor se analizează şi se avizează la sediul direcţiei silvice sau al ocolului silvic respectiv. La şedinţa de avizare vor participa reprezentantul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, directorul tehnic al direcţiei silvice, delegaţi ai unităţii care va executa lucrările de amenajare a pădurilor, şeful ocolului silvic, proprietarii/administratorii pădurilor private ori reprezentanţii acestora, precum şi delegaţi şi invitaţi din alte unităţi interesate".

Ulterior avizării temei de proiectare, are loc recepţia lucrărilor de teren şi şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice, respectiv Conferinţa a II-a de amenajare.

Din analiza actelor dosarului rezultă că nu a fost prezentată în cadrul Conferinţei I de amenajare tema de proiectare, această etapă fiind în mod esenţial viciată.

Astfel, nici pârâtul, nici Garda Forestieră Suceava, nici S.C. K. S.R.L., în calitate de proiectant şi nici ocoalele silvice care administrau/asigurau serviciile silvice la momentul respectiv (Ocolul Silvic Borşa şi Ocolul Silvic Cârlibaba), respectiv Direcţia Silvică Maramureş nu au putut comunica tema de proiectare.

De asemenea, caracterul nelegal al ordinului atacat pentru suprafaţa de 1426,9 ha reiese şi din eludarea dispoziţiilor legale specifice zonării şi amenajării ariilor naturale protejate.

O parte dintre terenurile forestiere regăsite în amenajament sunt situate în Parcul Naţional Munţii Maramureşului, respectiv în situl Natura 2000, aspect necontestat în cauză.

Or, în cazul amenajamentului silvic pentru suprafaţa de teren aflată iniţial în proprietatea numitului E., dată fiind încadrarea unei părţi din această suprafaţă în aria naturală protejată, se impunea urmarea procedurii de evaluare de mediu prevăzută de H.G. nr. 1076/2004, având ca finalitate obţinerea ca act final a avizului de mediu.

Conform art. 1 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 1076/2004:

"Prezenta hotărâre stabileşte procedura de realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii avizului de mediu necesar adoptării planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul autorităţii competente pentru protecţia mediului, cerinţele de consultare a factorilor interesaţi şi de participare a publicului.

Evaluarea de mediu este parte integrantă din procedura de adoptare a planurilor şi programelor"

Conform art. 5 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 1076/2004:

"Se supun evaluării de mediu toate planurile şi programele care se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultura, energie, industrie (...)".

Din punct de vedere al conţinutului său, amenajamentul silvic este un plan în sensul H.G. nr. 1076/2004, fiind necesară evaluarea de mediu.

Elaborarea amenajamentului silvic în anul 2008 s-a făcut cu nerespectarea art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, forma în vigoare la data întocmirii amenajamentului, în raport cu care "Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului".

În cazul amenajamentului întocmit de S.C. K. S.R.L. Timişoara nu s-a obţinut nici avizul administraţiei Parcului Natural, aşa cum prevede art. 28 alin. (10) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a florei şi faunei sălbatice:

"În procedura de emitere a actelor de reglementare pentru planuri, proiecte şi/sau activităţi care pot afecta semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, autorităţile competente pentru protecţia mediului solicită şi ţin seama de avizul administratorilor, respectiv al custozilor ariilor naturale protejate".

Nelegalitatea adoptării amenajamentului silvic prin Ordinul nr. 423/2009 reiese şi din Raportul Direcţiei Corp Control, Integritate şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 778/DCCIA/24.06.2021, în care s-a constatat că nu au fost identificate documente din care să rezulte avizul favorabil emis de Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului RA, fiind încălcate dispoziţiile art. 22 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor natural, a florei şi faunei sălbatice.

De asemenea, din Raportul Direcţiei Corp Control, Integritate şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor din data de 2.06.2021 rezultă referitor la amenajamentul silvic întocmit pentru suprafaţa de 146,1 ha că nu a fost pus la dispoziţie avizul de mediu emis de autoritatea de mediu competentă şi nici avizul emis de Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului RA, în calitate de custode al ariilor naturale protejate de interes comunitar ROSCI0124 Munţii Maramureşului şi ROSPA0131 Munţii Maramureşului, fiind încălcate dispoziţiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 şi art. art. 28 alin. (10) din O.U.G. nr. 57/2007.

Apărarea recurentului-pârât reluată apoi ca motiv de recurs potrivit căreia nu subzistă motivul de nelegalitate întrucât reclamantul A. a participat la şedinţa Conferinţei a II-a de amenajare, a înfiinţat în anul 2007 Ocolul Silvic "M." Borşa care a preluat administrarea pădurilor din anul 2008 şi a dispus de această proprietate din anul 2007 până în prezent nu poate fi primit, în primul rând, în considerarea răspunderii distincte a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, conform art. art. 21 alin. (2) din Codul silvic, anterior citat, iar, pe de altă parte, ţinând cont de natura de ordine publică de protecţie a dispoziţiilor legale în materie de mediu.

În consecinţă, sentinţa pronunţată este dată cu respectarea normelor de drept material aplicabile cauzei. De altfel, recurentul nu a indicat care norme de drept material ar fi fost încălcate de prima instanţă, memoriul de recurs fiind conceput ca un răspuns considerentelor instanţei.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

Având în vedere că este în culpa procesuala, în temeiul art. 453 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8748,47 RON reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport în favoarea intimaţilor-reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva încheierii de şedinţă din 3 februarie 2022 şi a sentinţei civile nr. 307/2023 din 29 mai 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.748,47 RON reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport, către intimaţii-reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.