Judicial salary recalculation: timeliness of claim modification and cumulative 30% cap on professional surcharges under public salary law

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, la data de 15.06.2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând obligarea acesteia să completeze Anexa la Ordinul nr. 76/2 mai 2023 în sensul includerii în indemnizaţia brută lunară a tuturor elementelor componente aflate în structura indemnizaţiei de inspector judiciar aferente lunii decembrie 2017, a sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6) ind. l din Legea nr. 153/2017 (pentru păstrarea tuturor elementelor componente ale salariului avut la 31.12.2017 de inspectorii judiciari, conform hotărârii civile nr. 102/29.03.2023 executorie - spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15%), începând cu data de 08 aprilie 2019, precum şi dreptul câştigat la indemnizaţia de hrană prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform sentinţei civile nr. 102/29.03.2023 a Tribunalului Giurgiu pronunţate în dosarul nr. x/2022, hotărâre definitivă prin neapelare.

Prin sentinţa civilă nr. 1232/LM/2023 din data de 21.12.2023, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta Inspecţia Judiciară şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

La data de 28.12.2023 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal dosarul nr. x/2023.

Reclamanta A. a formulat cerere de modificare/majorare a cuantumului pretenţiilor, înţelegând să precizeze acţiunea în sensul ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nelegalitatea şi netemeinicia Ordinului nr. 76/2 mai 2023 al Inspectorului-şef al Inspecţiei judiciare (act administrativ cu caracter normativ), respectiv împotriva Anexei individuale (act administrativ cu caracter individual) la Ordinul nr. 76/2 mai 2023 al Inspectorului - şef al Inspecţiei Judiciare şi, pe cale de consecinţă:

Revocarea în parte a actelor administrative menţionate şi, astfel, modificarea lor în parte, emiterea unui alt ordin, respectiv anexă individuală la acest ordin, în ceea ce o priveşte, prin care să se dispună:

1. Recunoaşterea şi acordarea drepturilor salariale ce i se cuvin prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON neplafonată, pentru perioada 8 aprilie 2019 - 9 decembrie 2022 inclusiv (începând cu data de 10 decembrie 2022 a fost eliberată din funcţie prin pensionare), drepturi salariale majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, dar şi cu includerea în indemnizaţia brută lunară a tuturor elementelor componente aflate în structura indemnizaţiei de inspector judiciar aferente lunii decembrie 2017, respectiv suma compensatorie prevăzută de art. 38 alin. (6) ind. l din Legea nr. 153/2017, sporul de confidenţialitate de 5%, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de 25% şi sporul pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase de 15%, indemnizaţia de detaşare cuvenită proporţional cu timpul efectiv lucrat, stabilită raportat la cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară recalculată în sensul celor menţionate mai înainte, dar şi indemnizaţia de hrană, având la bază sentinţa civilă nr. 102/29.03.2023 a Tribunalului Giurgiu, hotărâre definitivă prin neapelare, lămurită prin încheierea din 4 decembrie 2023, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2022.

2. Plata diferenţei drepturilor salariate lunare corespunzătoare unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON neplafonată la care s-a aplicat o majorare de 25% şi sporuri de 45%, inclusiv plata diferenţei drepturilor de diurnă cuvenite proporţional cu timpul efectiv realizat, diurnă stabilită raportat la cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară recalculată în sensul celor menţionate mai înainte, corespunzător perioadei 8 aprilie 2019-9 decembrie 2022, dar şi plata diferenţei drepturilor băneşti rezultată din compensarea concediului de odihnă neefectuat, compensare realizată la momentul eliberării din funcţia de procuror şi inspector judiciar, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a diferenţei drepturilor menţionate mai înainte.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 738 din 24 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia tardivităţii cererii adiţionale.

A fost respinsă cererea adiţională din data de 12.01.2024, privind modificarea obiectului acţiunii, ca tardiv formulată.

A fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii formulată de către pârâtă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea introductivă de instanţă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 3 aprilie 2024 şi a hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că încheierea din 3 aprilie 2024 este nelegală, întrucât întâmpinarea pârâtei nu era înregistrată la instanţă, nu fusese depusă la dosarul cauzei, aşa cum rezultă din datele înscrise în dosarul electronic, în sensul că încheierea menţionată a fost încărcată la 03.04.2024, iar întâmpinarea la 09.04.2024, astfel că judecătorul fondului nu ştia ce o să invoce pârâta. Mai mult, instanţa de fond a ţinut cont de menţiunile inserate în cuprinsul întâmpinării depuse ulterior la dosar, referitoare la excepţia tardivităţii modificării acţiunii.

A apreciat recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. La termenul din 3 aprilie 2024, fără a mai pune în discuţie din oficiu excepţia tardivităţii precizării, a luat în pronunţare cauza, dispunând amânarea pronunţării. În mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din C. proc. civ., instanţa de fond a procedat la respingerea cererii precizatoare din 12 ianuarie 2024 ca fiind tardivă.

Contrar principiului contradictorialităţii, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii precizatoare, a cererii de probatorii formulate de pârâtă şi încuviinţată potrivit încheierii din 3 aprilie 2024 şi a procedat la soluţionarea cauzei.

Având în vedere că precizarea a fost formulată tocmai la solicitarea instanţei de fond, cu respectarea termenului stabilit, a apreciat recurenta că în mod nelegal s-a constatat că este tardivă, prin preluarea argumentelor pârâtei din cuprinsul întâmpinării depuse peste termenul stabilit de instanţă.

A mai susţinut recurenta că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa a interpretat greşit sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele art. 435 din C. proc. civ.. Instanţa de fond nu a analizat probatoriul anexat cererii de chemare în judecată şi, prin ignorarea art. 435 din C. proc. civ., a preluat apărarea pârâtei, apărare ce nu are suport probator.

Având în vedere menţiunea din preambulul ordinului atacat, în sensul că a fost emis având în vedere hotărârea civilă nr. 102/29.03.2024, nu se poate concluziona că ordinul nu a fost dat pentru punerea în executare a acesteia, dat fiind faptul că, în realitate, printr-un simplu calcul matematic se poate observa că prin acest ordin nu a fost acordat doar VRS 605, ci şi coeficientul 21 la care se raporta indemnizaţia de încadrare a unui inspector judiciar la 31.12.2023, conform sentinţei menţionate. Potrivit considerentelor acesteia, instanţa a avut în vedere la admiterea acţiunii elementele componente aflate în structura indemnizaţiilor fiecăruia dintre reclamanţi şi intervenienţi prevăzute de art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Instanţa de fond nu a analizat susţinerile recurentei şi înscrisurile depuse la dosar, limitându-se la a analiza plafonarea sporurilor prevăzută de Legea nr. 153/2017, în contextul în care, prin sentinţa civilă nr. 102/29.03.2023, lămurită prin încheierea din 4.12.2023 s-a dispus că stabilirea salariului să fie realizată cu luare în considerare a elementelor componente, fără să fie afectate de apariţia Legii nr. 153/2017, situaţie în care nu s-a realizat decât o încălcare a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile menţionate.

Deşi a solicitat şi argumentat că se impune ca pârâta să fie obligată să emită o nouă anexă prin care drepturile să-i fie stabilite începând cu 8.04.2019, cu respectarea dispozitivului sentinţei nr. 102/29.03.2023, lămurită prin încheierea din 04.12.2023, a arătat recurenta că instanţa a argumentat că a solicitat aceste drepturi începând cu 01.01.2018.

În concluzie, a solicitat recurenta admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte apreciază că, faţă de criticile de nelegalitate formulate de recurentă, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât, potrivit acestuia, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Recurenta a invocat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât, la termenul din 3 aprilie 2024, fără a mai pune în discuţie din oficiu excepţia tardivităţii precizării, instanţa de fond a luat în pronunţare cauza, dispunând amânarea pronunţării; în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din C. proc. civ., instanţa de fond a procedat la respingerea cererii precizatoare din 12 ianuarie 2024, ca fiind tardivă.

A mai susţinut recurenta că, nerespectând principiul contradictorialităţii, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii precizatoare, a cererii de probatorii formulate de pârâtă şi încuviinţată potrivit încheierii din 3 aprilie 2024 şi a procedat la soluţionarea cauzei.

Având în vedere că precizarea a fost formulată tocmai la solicitarea instanţei de fond, cu respectarea termenului stabilit, a apreciat recurenta că în mod nelegal s-a constatat că este tardivă, prin preluarea argumentelor pârâtei din cuprinsul întâmpinării depuse peste termenul stabilit de instanţă.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar reţine că a fost în mod corect admisă de instanţa de fond.

Potrivit dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că primul termen de judecată la care reclamanta a fost legal citată, respectiv termenul până la care aceasta îşi putea modifica cererea de chemare în judecată este 12.12.2023; prin urmare, cererea adiţională din 12.01.2024 a fost formulată tardiv.

A mai susţinut recurenta că încheierea din 3 aprilie 2024 este nelegală, întrucât întâmpinarea pârâtei nu era înregistrată la instanţă şi nici nu fusese depusă la dosarul cauzei, aşa cum rezultă din datele înscrise în dosarul electronic; astfel, încheierea menţionată a fost încărcată la 03.04.2024, iar întâmpinarea la 09.04.2024, astfel că judecătorul fondului nu ştia ce o să invoce pârâta în cuprinsul acesteia; totodată, instanţa de fond a ţinut cont de menţiunile inserate în cuprinsul întâmpinării depuse ulterior la dosar, referitoare la excepţia tardivităţii modificării acţiunii.

În ceea ce priveşte aceste susţineri, instanţa de control judiciar reţine că sunt neîntemeiate, întrucât la dosarul Curţii de Apel este ataşată întâmpinarea transmisă de pârâta Inspecţia Judiciară prin e-mail, la 2 aprilie 2024, fiind înregistrată la 3 aprilie 2024, ora 08:20, potrivit vizei Serviciului Registratură.

Recurenta a mai susţinut că, nerespectând principiul contradictorialităţii, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii cererii precizatoare şi cererea de probe formulate de pârâtă şi încuviinţată potrivit încheierii din 3 aprilie 2024, procedând la soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte termenul de judecată din 3 aprilie 2024, Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar părţile au lipsit, context în care judecătorul fondului a lăsat cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părţilor să se prezinte; întrucât părţile nu s-au prezentat nici la a doua strigare, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a rămas în pronunţare.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a procedat în mod legal, întrucât aceasta, în lipsa părţilor, cu procedura de citare legal îndeplinită, avea posibilitatea de a se pronunţa asupra probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Împrejurarea că partea reclamantă nu a fost prezentă la termenul de judecată la care instanţa s-a pronunţat asupra unor cereri şi a reţinut cauza spre soluţionare nu se circumscrie dispoziţiilor legale invocate, întrucât lipsa părţilor nu împiedică judecata cauzei, în condiţiile în care cel puţin una dintre părţi a cerut, în scris, judecata cauzei în lipsă (art. 223 din C. proc. civ.:

"(1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.").

Totodată, se reţine că s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 3 aprilie 2024 faptul că instanţa de fond a rămas în pronunţare, având în vedere şi menţiunile din întâmpinarea la cererea precizatoare-modificatoare şi, pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea.

De asemenea, având în vedere faptul că judecata s-a desfăşurat în lipsa ambelor părţi legal citate, rezultă cu evidenţă că, la acel termen de judecată, instanţa nu putea proceda la o cercetare judecătorească în condiţii de oralitate, respectiv nu putea da cuvântul părţilor asupra aspectelor invocate de recurenta-reclamantă.

În consecinţă, nu se poate reţine că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Reclamanta a contestat sentinţa de fond şi a formulat critici şi din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară să completeze Anexa la Ordinul nr. 76/2 mai 2023 în sensul includerii în indemnizaţia brută lunară a tuturor elementelor componente aflate în structura indemnizaţiei de inspector judiciar aferente lunii decembrie 2017, a sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6) ind. l din Legea nr. 153/2017 (pentru păstrarea tuturor elementelor componente ale salariului avut la 31.12.2017 de inspectorii judiciari, conform hotărârii civile nr. 102/29.03.2023 executorie - spor pentru condiţii vătămătoare în cuantum de 15%), începând cu data de 08 aprilie 2019, precum şi dreptul câştigat la indemnizaţia de hrană prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform sentinţei civile nr. 102/29.03.2023 a Tribunalului Giurgiu pronunţate în dosarul nr. x/2022, hotărâre definitivă prin neapelare.

Înalta Curte reţine că Ordinul Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. 76/2023 a fost emis pentru recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente acesteia, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că, chiar dacă, printre altele, ordinul contestat a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 102/296.03.2023 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în cauza nr. 140/122/2022 şi elementele componentele existente în structura indemnizaţiilor la acea dată, actul administrativ contestat nu a fost emis pentru punerea în executare a acestei sentinţe civile, ci a fost emis pentru recalcularea indemnizaţiilor de încadrare stabilite la nivelul Inspecţiei Judiciare, raportat la VRS, conform dispozitivului acestuia.

Cu privire la criticile referitoare la cuantumul şi structura sporurilor, Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 25 şi art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi ale art. 4 şi 5 din Anexa V Cap. VIII la Lege.

Astfel, potrivit art. 25, care reglementează cu titlu de principiu general limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, legiuitorul a prevăzut că:

"(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

Aşadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăşi plafonul de 30% raportat la suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Recurentei-reclamante îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 - VIII", dar şi cu prevederile art. 4 şi 5 din Anexa V, Cap. VII.

Astfel, potrivit art. 24 şi 25 din Anexa V, cap. VIII:

"ART. 4 - (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. ART. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".

Astfel, din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.

Prin urmare, recurentei nu îi este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor 3 tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%); interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite; pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, acordarea acestuia este condiţionată de aprobarea lui de ordonatorul principal de credite, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

Cu privire la acest aspect, se are în vedere Decizia nr. 3/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 şi 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăşi plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din acelaşi act normativ."

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinţei de fond nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecinţa menţinerii sentinţei de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2024 şi a sentinţei nr. 738 din 24 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2024 şi a sentinţei nr. 738 din 24 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.