Definitive annulment of €681k financial correction upheld; ministry appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 16.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române (în continuare, IGPR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA), anularea deciziei nr. 15/20.12.2021, prin care pârâtul a respins contestaţia împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021 şi, în consecinţă, a notei de constatare anterior arătate. În subsidiar, reclamantul a solicitat instanţei să aprecieze cu privire la posibilitatea reducerii cuantumului corecţiei financiare prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile activităţilor ce ar putea constitui abateri în accepţiunea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

1.2. Prin cererea completatoare depusă la data de 03.11.2022, reclamantul a solicitat restituirea sumelor pe care instituţia le-a înaintat către Ministerul Dezvoltării pentru a pune în executare titlul executoriu, în măsura în care va fi admis capătul principal de cerere privind anularea deciziei nr. 15/20.12.2021 emise de Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021.

De asemenea, în situaţia în care se va proceda la reducerea valorii corecţiilor aplicate, în conformitate cu capătul secundar de cerere, s-a solicitat restituirea diferenţei dintre sumele pe care instituţia le-a înaintat către Ministerul Dezvoltării pentru a pune în executare titlul executoriu şi valoarea stabilită în urma soluţionării litigiului.

2. Soluţia de declinare

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5655/04.11.2022, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.12.2022 sub nr. x/2022.

3. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 136 din 2 februarie 2024, a admis acţiunea, a anulat decizia nr. 15/20.12.2021 de respingere a contestaţiei administrative şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021 şi a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumelor plătite în baza actului administrativ anulat.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

4.1. În mod eronat, instanţa de fond a reţinut drept element de nelegalitate a actului administrativ atacat nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 de către recurent. În opinia sa, instanţa nu a ţinut seama de faptul că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.12.2020, a fost emis un titlu de creanţă pentru suma de 24.962,35 euro, suma respectivă fiind considerată drept neeligibilă. Însă, suma de 681.198,79 euro reprezintă valoarea corecţiei de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017, corecţia fiind aplicată pentru constatarea unei nereguli. Ca atare, instanţa a făcut confuzie între noţiunea de neregulă şi cea de neeligibilitate (cu un alt regim juridic).

Mai mult, intimatul a contestat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.12.2020, demers judiciar care a format obiectul dosarului nr. x/2021 şi care a fost respins definitiv prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 886/24.03.2023.

Prin Nota de constatare nr. x/14.10.2021 s-a stabilit o creanţă bugetară în cuantum de 681.198,89 euro prin aplicarea unei corecţii financiare de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017.

4.2. Recurentul arată faptul că este nelegală concluzia primei instanţe în sensul că ofertantul câştigător a probat îndeplinirea criteriului de calificare privind experienţa similară prin prezentarea contractului nr. x/21.12.2013 şi a contractului nr. x/21.12.2013.

Certificatele de acceptanţă a bunurilor ce au făcut obiectul acestor contracte au fost emise în perioada iunie- iulie 2014, motiv pentru care îndeplinirea obligaţiilor contractuale privind furnizarea (livrarea, instalarea, punerea în funcţiune şi instruirea personalului) echipamentelor nu se încadrează în perioada solicitată de către autoritatea contractantă, respectiv 11.09.2014-10.09.2017.

4.3. Recurentul susţine că sunt lipsite de importanţă argumentele instanţei de fond referitoare la nemodificarea substanţială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018.

În concepţia sa, este relevant faptul că posibilităţile de modificare a contractului de furnizare stabilite de autoritatea contractantă se rezumau la extinderea termenului de implementare cu 25 de zile şi la situaţii extreme care nu ar fi putut fi prevăzute de autoritatea contractantă la momentul încheierii contractului.

Termenele şi condiţiile de implementare a contractului privind livrarea, instalarea, punerea în funcţiune şi instruirea personalului operator au fost stabilite clar în documentaţia de atribuire şi menţinute ferm de autoritatea contractantă pe parcursul derulării procedurii de licitaţie. Mai mult, aceasta a cerut în etapa de evaluare a propunerii tehnice confirmarea respectării condiţiilor din caietul de sarcini, acest aspect fiind certificat şi de către operatorul economic căruia i-a fost atribuit contractul de furnizare. Modificarea contractului de furnizare prin acceptarea tacită a realizării instruirii înainte de livrarea, instalarea şi punerea în folosinţă a bunurilor afectează condiţiile iniţiale ale competiţiei care au fost aduse la cunoştinţa tuturor potenţialilor ofertanţi. Inserarea acestei posibilităţi în documentaţia de atribuire ar fi încurajat competiţia, creând un cadru mai larg de participare care ar fi permis selecţia altor candidaţi, ceea ce înseamnă că practic ar fi fost depuse mai multe oferte, sens în care sunt şi prevederile art. 221 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 98/2016.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor de nelegalitate în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, partea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

6.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de faţă, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare:

- decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 15/20.12.2021;

- nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021, ambele emise de

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a anulat actele administrative contestate în cauză, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

6.2.2. Critica prezentată la pct. 4.1 din decizie

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine următoarea situaţie de fapt relevantă în speţă:

La nivelul intimatului Inspectoratul General al Poliţiei Române, în calitate de Partener 2, a fost implementat proiectul A. - Capabilităţi şi interoperabilitate pentru intervenţie româno-bulgară, de specialitate, la eveniment chimic-biologic-radiologic-nuclear-exploziv (cod 15.3.1.051, cod eMS - ROBG-121), alături de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM), în calitate de Lider de proiect, şi Ministerul de Interne din Bulgaria, în calitate de Partener 3, conform B. nr. 121205/23.12.2016.

Bugetul total al proiectului a fost de 6.000.000 de euro, iar bugetul eligibil alocat IGPR a fost de 2.924.200 euro fără TVA, din care cofinanţarea a fost de 15% (13% cofinanţare naţională şi 2% contribuţie proprie).

În cadrul proiectului, intimatul a achiziţionat 4 autospeciale echipate pentru intervenţia la incidentele C., prelevarea de probe şi transportul acestora, precum şi de transfer de expertiză, prin realizarea unui antrenament în comun cu partenerii bulgari, axat pe cooperarea în cazul producerii unui eveniment pe teritoriul României sau Bulgariei.

În vederea derulării procedurii de achiziţie pentru autospecialele prevăzute în cadrul proiectului, a fost încheiat Acordul de Asociere între cele trei părţi implicate: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor, Ministerul de Interne din Bulgaria şi Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Procedura de achiziţie publică s-a finalizat prin încheierea contractului de furnizare nr. x/29.12.2017 între IGPR şi Ministerul de Interne din Bulgaria, pe de-o parte, şi S.C. D. S.R.L., pe de altă parte, cu o valoare totală de 2.234.436 euro, fără TVA, respectiv de 2.647.078,84 euro cu TVA.

Critica recurentului referitoare la aplicarea eronată de către instanţa de primă jurisdicţie a prevederilor art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 este nefondată.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. z)^1) din actul normativ anterior nominalizat, decizia privind neeligibilitatea este un document emis de către autoritatea de certificare prin care aceasta stabileşte nedeclararea/necertificarea/retragerea cu caracter definitiv a unor cheltuieli considerate neeligibile aferente constatărilor cu implicaţii financiare, formulate în rapoartele sale finale de verificare şi nevalorificate în urma investigaţiilor efectuate de către structura de control arătată la art. 20 alin. (2) lit. d).

În temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (20) din reglementarea legală în discuţie, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

Potrivit prevederilor art. 43 alin. (1):

"Constituie titlu executoriu, după caz:

a) procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă."

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă faptul că, în urma constatării unor cheltuieli neeligibile, structura de control emite o decizie care nu constituie titlu de creanţă, potrivit prevederilor art. 21 alin. (20), sau titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 43. Verificarea eligibilităţii cheltuielilor este o etapă care are loc anterior rambursării sumelor de bani ce constituie fonduri europene, structura de control, ca urmare a constatării unui cheltuieli neeligibile, fiind obligată să emită o decizie în baza căreia nu va opera rambursarea privitor strict la acele cheltuieli. Aceasta etapă nu poate avea loc ulterior rambursării, printr-un control.

Un argument suplimentar în sprijinul acestei interpretări juridice este dat chiar de conţinutul art. 6^2 din acelaşi act normativ care statuează că:

"în situaţia în care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene identifică cheltuieli care nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, în cadrul proiectelor pentru care aceasta sau persoana juridică desemnată ca autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar, iar împotriva actului care stabileşte reţineri de la plată se formulează contestaţie, aceasta va fi soluţionată de către structura de control prevăzută la art. 20 alin. (2) lit. d), soluţia fiind obligatorie pentru autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor şi pentru beneficiar."

Rezultă, aşadar, că neeligibilitatea cheltuielilor constatate va determina o reţinere la plată şi nu aplicarea unei corecţii financiare.

În speţa de faţă, recurentul, cu nerespectarea dispoziţiilor legale anterior arătate, a procedat la emiterea unui titlu de creanţă cu privire la cheltuielile neeligibile constatate, cu toate că art. 2 alin. (1) lit. z)^1) din O.U.G. nr. 66/2011 stabileşte faptul că acestor nereguli li se aplică un alt regim juridic.

În baza prevederilor art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate ca urmare a unei sesizări de nereguli se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Cu privire la proiectul analizat, anterior Notei de constatare a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021, fuseseră deja emise două procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, după cum urmează:

* Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.10.2020, act prin care s-a stabilit faptul că intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române datorează un debit total în valoare de 74.887,02 euro, defalcat astfel: autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene (MLPDA), în calitate de Autoritate de Management (AM) un debit în valoare de 64.953,67 euro; bugetului naţional un debit de 9.933,35 euro.

Este de observat faptul că autoritatea de control a fost constituită în baza sesizării Compartimentului Nereguli şi Recuperare Creanţe nr. 113753/19.08.2020 ce a fost elaborată în urma Scrisorii Curţii de Conturi a României- Autoritatea de Audit nr. 60685/DV/14.08.2020.

Scrisoarea în cauză a vizat reevaluarea recomandărilor formulate în Raportul de audit final emis de Curtea de Conturi a României - Autoritatea de Audit ulterior auditării operaţiunilor pentru Programul Interreg VA România-Bulgaria 2014-2020 nr. 60118/DV/22.01.2020, înregistrat cu nr. x/23.01.2020 la MDLPA.

Prin raportul de audit final, Autoritatea de Audit a recomandat aplicarea unei corecţii financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului pentru următoarele motive:

1. în cadrul procedurii de atribuire, s-a stabilit o cerinţă restrictivă prin impunerea unui termen de realizare a contractului prea scurt;

2. neîndeplinirea de către ofertantul câştigător a criteriului de calificare privind experienţa similară;

3. modificarea substanţială a contractului prin acceptarea instruirii personalului înainte de livrarea echipamentelor;

4. neefectuarea de către furnizor a unor ore de instruire, conform contractului nr. x/29.12.2017.

De asemenea, au fost semnalate unele neconcordanţe în privinţa partenerului bulgar şi suspiciuni de fraudă privind stabilirea valorii estimate a echipamentelor cu privire la care Autoritatea de Audit sesizase DLAF.

Prin Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.10.2020, echipa de control a infirmat sesizările Autorităţii de Audit cu privire la:

- stabilirea unei cerinţe restrictive prin impunerea unui termen de realizare a contractului prea scurt;

- neîndeplinirea de către ofertantul câştigător a criteriului de calificare privind experienţa similară;

- modificarea substanţială a contractului prin acceptarea instruirii personalului înainte de livrarea echipamentelor.

Cu toate acestea, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, structura de control a constatat o neregulă referitoare la numărul de ore de instruire efectuate, sens în care a stabilit în sarcina intimatului I.G.P.R. o creanţă bugetară în cuantum de 74.887,02 euro.

* Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.12.2020, act prin care debitul iniţial stabilit în sarcina Inspectoratului General al Poliţiei Române, în cuantum de 74.887,02 euro, a fost redus la suma de 24.962,36 euro.

Şi în această situaţie, autoritatea de control a fost constituită în baza sesizării Compartimentului Nereguli şi Recuperare Creanţe nr. 113753/19.08.2020 ce a fost elaborată în urma Scrisorii Curţii de Conturi a României- Autoritatea de Audit nr. 60685/DV/14.08.2020.

Contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x, având ca obiect Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.12.2020, a fost respinsă prin Decizia nr. 2/28.01.2021. Cele două acte administrative anterior menţionate au fost deduse controlului de legalitate al instanţei specializate în cadrul acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 7454/26.11.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 886/24.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca neîntemeiată.

Cu toate acestea, prin Nota de constatare a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021, M.D.L.P.A a dispus aplicarea unei corecţii financiare în cuantum de 681.198,79 euro, rezultată din aplicarea unei corecţii financiare de 25% din cheltuielile efectuate în cadrul contractului nr. x/29.12.2017.

Contestaţia administrativă înregistrată sub nr. x/24.11.2021 împotriva acestei Note a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 15/20.12.2021, act împotriva căruia a fost formulată prezenta acţiune în contencios administrativ.

Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/14.10.2021 a fost emisă ca urmare a verificărilor efectuate în baza sesizării Compartimentului Nereguli şi Recuperare Creanţe nr. 107062/22.09.2021, sesizare ce a avut la bază Scrisoarea Curţii de Conturi a României - Autoritatea de Audit, înregistrată cu nr. x/30.08.2021. În cuprinsul Notei a fost menţionat faptul că reluarea verificărilor în acest caz se realizează în temeiul art. 5 lit. c) şi art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care au apărut elemente suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor iniţiale.

Ca urmare a verificărilor administrative efectuate în legătură cu recomandările formulate de către Autoritatea de Audit, structura de control a constatat neregulile ce vor fi prezentate în continuare.

1) Neîndeplinirea de către ofertantul câştigător a criteriului de calificare privind experienţa similară, prin aceea că, din ansamblul celor 4 contracte prezentate de ofertant în cadrul procedurii, nici contractul nr. x/21.12.2013 şi nici contractul nr. x/21.12.2013 nu pot fi considerate ca fiind relevante, întrucât ele nu îndeplinesc condiţia privind încadrarea în intervalul de timp solicitat. În această situaţie, în raport cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, la recomandarea Autorităţii de Audit, au fost aplicate prevederile pct. 14 din Ghidul CE COCOF (Guidelines), document al Comisiei Europene aprobat potrivit Deciziei nr. C (2019) 3452/14.05.2019, fiind stabilite corecţii de 25% din valoarea contractului.

2) Acceptarea de către autoritatea contractantă a instruirii personalului operator înainte de recepţia echipamentelor şi nu după această recepţie, aspect apreciat ca fiind o modificare substanţială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018. În raport cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale pct. 23 din Ghidul CE COCOF (Guidelines), s-au aplicat corecţii de 25% din valoarea contractului.

Autoritatea de control a aplicat valoarea cea mai mare a corecţiei financiare specificate, respectiv 25% din valoarea eligibilă aferentă Achizitorului 1 din contractul de furnizare nr. x/25.01.2018 încheiat de Partenerul de proiect nr. 2 - IGSU RO cu S.C. D. S.R.L. La aceste sume s-au adăugat valorile corespunzătoare ale creanţei raportate la liniile bugetare "Staff costs and Office and administration", conform regulilor programului derulat.

Totodată, structura de control a apreciat că nu se confirmă recomandările formulate de către Autoritatea de Audit cu privire la numărul relevant de ore de training care trebuiau efectuate de către furnizor, ca fiind în total de 140 ore faţă de 188 ore şi, respectiv, cu privire la suspiciunea de neregulă nr. CNRC 61637/18.05.2021.

Înalta Curte reţine faptul că, în urma verificării sesizărilor de nereguli, se emite fie un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare fie o notă de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, în baza art. 27 alin. (4) din acelaşi act normativ, în cazul în care, pentru aceeaşi procedură de achiziţie sau pentru acelaşi contract, se constată mai multe nereguli, ratele de corecţie financiară nu se cumulează, fiind aplicabilă exclusiv rata cea mai mare a corecţiei financiare.

Cu privire la creanţa bugetară stabilită la Secţiunea 8 lit. d).1 din Procesul-verbal nr. x/07.12.2020, nu s-a putut aplica recomandarea Autorităţii de Audit, întrucât aceasta făcea obiectul dosarului nr. x/2021 Cu toate acestea, prin Nota nr. x/14.10.2021 s-a intervenit asupra constatărilor de la lit. b) şi c) din aceeaşi secţiune, deşi modificarea acestora duce la aplicarea simultană a unei creanţe bugetare de 24.030,22 euro şi a unei corecţii financiare de 681.198,79 euro, contrar dispoziţiilor art. 27 alin. (4) din acelaşi act normativ, conform cărora constatarea mai multor nereguli pentru aceeaşi procedură de achiziţie sau pentru acelaşi contract ar trebui să ducă la aplicarea ratei celei mai mari a corecţiei financiare.

Astfel, prin aplicarea recomandărilor Autorităţii de Audit anterior soluţionării litigiului privind procesul-verbal nr. x/07.12.2020 recurentul a obligat în mod nelegal pe intimatul I.G.P.R. la plata atât a unei creanţe bugetare cât şi a unei corecţii financiare.

În atare situaţie, prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că recurentul a încălcat regula de a se aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare sau a reducerii procentuale din moment ce, pentru acelaşi dosar de achiziţie publică, s-a constatat existenţa mai multor abateri privind regimul achiziţiilor publice în cadrul unor proceduri de control distincte.

6.2.3. Critica prezentată la pct. 4.2 din decizie

Recurentul susţine faptul că este nelegală concluzia primei instanţe în sensul că ofertantul câştigător a probat îndeplinirea criteriului de calificare privind experienţa similară prin prezentarea contractului nr. x/21.12.2013 şi a contractului nr. x/21.12.2013.

Critica recurentului este nefondată.

Ceea ce s-a imputat autorităţii intimate este faptul că cele două contracte nu ar fi trebuit să fie acceptate, întrucât, deşi acestea au fost finalizate în anul 2014, în interiorul perioadei de referinţă, livrarea produselor s-a făcut în afara perioadei de 3 ani stabilită prin documentaţia de atribuire.

În legătură cu îndeplinirea condiţiei privind experienţa similară, în mod corect instanţa de prima jurisdicţie a raţionat în sensul că interpretarea recurentului "se raportează la Instrucţiunea ANAP nr. 2/2017 care priveşte situaţia particulară dată de dovedirea capacităţii unui operator economic prin contracte ce nu au ajuns încă în faza de finalizare, dar în cursul cărora operatorul economic şi-a îndeplinit obligaţia contractuală relevantă pentru procedura de achiziţie aflată în derulare, dar nu includ nicio referire la situaţia în care dovedirea capacităţii operatorului economic rezidă în contracte care au fost finalizate în perioada de referinţă."

Într-adevăr, Instrucţiunea are valoarea unui act de îndrumare, iar competenţa interpretării şi aplicării normelor de drept aparţine autorităţii publice care emite actul administrativ şi, respectiv, instanţei specializate care îi verifică legalitatea.

Or, autoritatea contractantă a precizat clar în documentaţia de atribuire că la evaluarea cerinţei privind capacitate profesională va lua în considerare contractele executate în ultimii trei ani, dovedirea experienţei similare putându-se realiza atât prin contracte aflate în derulare cât şi prin contracte finalizate în interiorul celor 3 ani de referinţă. Atât timp cât experienţa similară este dovedită la datele de 20.06.2014 şi 04.07.2014 (conform certificatului de acceptanţă şi a protocolului de instalare şi training emise în executarea contractului nr. x/21.13.2013), cu atât mai mult aceasta este dovedită şi la data de 11.09.2014 (începutul intervalului de referinţă).

Pe acelaşi considerent, atât timp cât experienţa similară este dovedită la datele de 20.06.2014 şi 02.07.2014 (conform certificatelor de acceptanţă şi a protocolului de instalare şi training emise în executarea contractului nr. x/21.12.2013), cu atât mai mult aceasta este dovedită şi la data de 11.09.2014 (începutul intervalului de referinţă).

În fine, pe aspectul analizat, este relevantă şi împrejurarea că plata finală aferentele contractelor analizate s-a realizat la data de 13.10.2014, respectiv la data de 12.09.2014, ceea ce confirmă îndeplinirea tuturor obligaţiilor contractuale în interiorul intervalului de referinţă.

6.2.4. Critica prezentată la pct. 4.3 din decizie

Recurentul susţine că sunt lipsite de substanţă argumentele instanţei de fond referitoare la nemodificarea substanţială a contractului de furnizare nr. x/25.01.2018.

Critica recurentului este nefondată.

În contractul analizat este prevăzută o singură activitate condiţionată de termen, respectiv furnizarea de produse în termen de 4 luni de la data semnării acestuia, activitate care presupune o serie de operaţiuni cum ar fi: livrare, instalare, punere în funcţiune echipamente şi efectuarea instruirii de operare pe de o parte, iar din cealaltă parte efectuarea recepţiilor şi participarea la instructaj de operare.

Activitatea de instruire implică demonstrarea efectivă de către vânzător a modalităţii de oprire/pornire a unui echipament, de setare a parametrilor de lucru, a modalităţii de înlocuire corecte a subcomponentelor consumabile etc, fiind necesar ca atât vânzătorul cât şi cumpărătorul să fie în faţa echipamentului respectiv, iar operaţiunile în cauză să fie realizate.

Ca atare, aceasta nu reprezintă o activitate adiţională furnizării, ci serveşte acesteia, vânzătorul prezentând cumpărătorului modalitatea în care trebuie folosit şi întreţinut produsul pentru a funcţiona la parametrii operaţionali şi în condiţii de siguranţă.

La art. 17.2 din contract se prevede posibilitatea de a modifica data de livrare, de montaj, de introducere în exploatare şi de instruire a personalului operaţional cu un termen de 25 de zile de la data iniţială, cu condiţia consemnării acestei modificări a datei de furnizare printr-un act adiţional. Această condiţie a fost prevăzută în procedura de atribuire a achiziţiei publice, fiind reglementată în mod clar posibilitatea ca, în cazul în care furnizorul nu a putut respecta termenul contractului din motive care nu au depins de acesta, să poată solicita în mod justificat, cu 15 zile înainte de termenul limită, modificarea datelor de executare a contractului.

Contrar susţinerilor recurentului, extinderea termenului a vizat furnizarea completă a produsului, incluzând şi operaţiunile aferente acesteia (livrare, instalare, punere în funcţiune echipamente, efectuarea instruirii de operare, efectuarea recepţiilor), iar nu doar a termenului operaţiunii de instruire. Pe cale de consecinţă, nu mai prezintă relevanţă inversarea cronologiei operaţiunilor aferente furnizării produsului atât timp cât executarea operaţiunilor esenţiale s-a efectuat cu respectarea cerinţelor de fond din documentaţia de atribuire, respectiv prin realizarea practică a instructajului de utilizare cu operatorii prezenţi în faţa echipamentului.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, furnizorul a solicitat beneficiarilor prelungirea, prin act adiţional, a termenului contractual pentru furnizarea integrală a echipamentului cu un număr de 16 zile, în condiţiile în care clauzele contractuale îi permiteau prelungirea cu până la 25 zile.

Graficul de furnizare ce constituie Anexa 4 a Contractului de furnizare nr. x/29.12.2017 nu conţine termene distincte pentru realizarea operaţiunilor subsecvente furnizării, fiind statuat doar termenul limită până la care activitatea de furnizare în întregul operaţiunilor pe care le implică şi care se regăsesc identificate în nota de subsol a documentului trebuia finalizată.

Aşa cum s-a precizat de către intimat în întâmpinarea depusă la dosar, rearanjarea operaţiunilor secvenţiale ale activităţii de furnizare au fost în favoarea beneficiarilor, furnizorul nealterând perioada planificată iniţial pentru instruire. Ceea ce s-a acceptat de către beneficiari a fost modificarea termenul contractual de finalizare a furnizării, de la 26.05.2018 la 11.06.2018, dată până la care furnizorul trebuia să livreze, să instaleze, să pună în funcţiune echipamentele la sediul beneficiarilor şi să prezinte practic instrucţiunile de utilizare a echipamentelor.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că este nefondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 136 din 2 februarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi 13 februarie 2025, prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.