Judicial transfer denied: statutory criteria lack hierarchy, allowing priority to institutional staffing needs over individual seniority and specialization.

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.07.2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, anularea Hotărârii nr. 877 din 14 mai 2024 privind respingerea cererii de transfer de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în subsidiar, anularea Hotărârii nr. 1117 din 21 mai 2024 prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată în etapa a II-a a transferurilor.

În motivarea contestaţiei, arată contestatoarea că a solicitat transferul la Tribunalul Dolj, în principal la secţia de contencios administrativ si Fiscal, având în vedere specializarea sa în materie civilă si experienţa profesională acumulată în cei 15 ani de activitate, precum si faptul că s-a pregătit în vederea susţinerii examenelor de promovare la această materie, iar în subsidiar şi-a exprimat disponibilitatea de a funcţiona si la secţia a II-a civilă sau la secţia conflicte de muncă si asigurări sociale.

La nivelul Tribunalului Dolj erau vacante 24 locuri, din care 6 locuri la secţia de contencios administrativ si fiscal, iar 2 magistraţi de la această secţie au formulat cereri de transfer la Curtea de Apel Craiova în aceeaşi sesiune de transferuri, la Curte existând 2 locuri vacante la secţia de contencios administrativ.

La data analizării cererii de transfer reclamanta avea o vechime de 14 ani si 10 luni în funcţia de judecător, o vechime de 10 ani si 7 luni la Judecătoria Craiova si o vechime de 8 ani si 10 luni în gradul profesional de tribunal, respectiv 3 ani si 3 luni în gradul de curte de apel, precum şi o vechime de 14 ani si 10 luni în materie civilă.

Cererea de transfer formulată în prima etapă a fost respinsă, reţinându-se în motivarea hotărârii ca unic argument avizul negativ al preşedintelui Judecătoriei Craiova.

Însă, secţia pentru judecători a hotărât în aceeaşi şedinţă să admită alte 3 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova, care primiseră tot aviz nefavorabil de la preşedintele instanţei, două dintre ele având aviz negativ si de la Curtea de Apel Craiova, aşa cum rezultă din hotărârile nr. 806 si 809 din 14.05.2024.

De asemenea, s-a reţinut că motivele invocate în cerere nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care provin, respectiv asigurarea resurselor umane necesare si menţinerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcţionare a instanţei, însă aceste argumente nu au mai fost avute în vedere în motivarea hotărârilor de transfer ale judecătorilor ale căror cereri au fost admise, deşi aveau vechimi în magistratură, la instanţă şi în grade profesionale mult mai mici.

În şedinţa din 14.05.2024, secţia pentru judecători a admis 4 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova la alte instanţe, respectiv la Tribunalul Dolj, la Tribunalul Olt, la Judecătoria Sector 6 Bucureşti şi la Judecătoria Sectorului nr. 1 Bucureşti.

De asemenea, deşi secţia a reţinut în motivarea hotărârii contestatoarei că nu poate face o departajare între cererea sa de transfer şi cererea doamnei judecător B. la Tribunalul Dolj în baza criteriului vechimilor în funcţie, a admis doar cererea acesteia, motivând că aceasta are aviz favorabil din partea preşedintelui Judecătoriei Craiova si un complet cu un număr mai mic de dosare decât al meu, însă acest ultim aspect nu reprezintă un criteriu de transfer si este reţinut doar în privinţa reclamantei, nu şi în cazul celorlalte 3 cereri admise de Ia Judecătoria Craiova.

Susţine că numărul de dosare aflate la un moment dat pe rol nu poate constitui un criteriu de acordare a avizului de transfer, cu atât mai mult cu cât numărul mare de dosare de pe completul contestatoarei este cauzat de desfiinţarea celor 13 completuri, aspect la care se face referire chiar în motivarea hotărârii secţiei, şi nu de o activitate deficitară din partea acesteia.

Arată că numărul mic de dosare înregistrate la completul doamnei judecător B. se datorează faptului că este titularul unui complet cu complexitate redusă 50% pentru a putea să îşi exercite atribuţiile de vicepreşedinte al instanţei.

Nu se poate justifica imposibilitatea departajării între cele două cereri de transfer, întrucât reclamanta are o vechime mai mare în magistratură, respectiv 14 ani si 10 luni, faţă de 14 ani si 6 luni în celălalt caz.

În plus, afirmă contestatoarea că vechimea sa în specializarea civilă este de 14 ani si 10 luni, în timp ce în situaţia transferului admis, vechimea în cadrul secţiei civile era de sub 3 ani.

Un ultim criteriu invocat este vechimea mai mare in gradul de curte de apel, respectiv 3 ani si 3 luni faţă de 2 ani în cazul celuilalt judecător transferat.

Consideră că era îndreptăţită la obţinerea transferului datorită experienţei profesionale în materie civilă şi a vechimii mai mari în magistratură şi în gradul de curte de apel.

Mai arată reclamanta că secţia pentru judecători a admis cererea de transfer a doamnei judecător C., deşi aceasta nu a avut aviz pozitiv de la Judecătoria Craiova şi avea o vechime la instanţa mult mai mică decât contestatoarea, respectiv 5 ani si o vechime în grad profesional de doar 4 ani şi 2 luni.

În aceste condiţii, cererea acesteia a fost admisă pentru Tribunalul Olt, deşi instanţa menţionată avea un număr mult mai mic de locuri vacante decât Tribunalul Dolj (13 locuri la Tribunalul Olt, faţă de 24 locuri la Tribunalul Dolj).

Se mai susţine că în cazul celorlalte 2 cereri de transfer admise de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Sector 6 Bucureşti şi Sector 1 Bucureşti, instanţe cu un număr mult mai mic de locuri vacante judecătorii transferaţi aveau vechimi incomparabil mai mici faţă de a reclamantei la Judecătoria Craiova (2 ani si 11 luni, respectiv 1 an si 11 luni); totodată, în cazul lor nu s-a ţinut cont de avizul negativ al Judecătoriei Craiova si nici de numărul mare de dosare aflate pe completuri.

Menţionează şi că, în alt caz de transfer admis, al doamnei judecător D. de la Judecătoria Slatina la Tribunalul Dolj, se poate constata că aceasta avea cea mai mică vechime în magistratură, la instanţa si în grad profesional dintre toţi magistraţii care au făcut cerere de transfer pentru Tribunalul Dolj (12 ani si 11 luni în magistratură, 9 ani si 3 luni la Judecătoria Slatina, 6 ani si 3 luni în gradul profesional de tribunal si 2 ani în gradul profesional de curte de apel).

Aşadar, este grav prejudiciată prin respingerea cererii doar prin prisma avizului negativ al preşedintelui Judecătoriei Craiova, întrucât, pe de o parte, locul vizat la secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost ocupat, iar pe de altă parte în toamnă se declanşează procedura de promovare efectivă unde există şanse extrem de mari ca toate locurile vacante la secţia/secţiile vizate de reclamantă să fie ocupate de colegi cu o vechime de 7 ani, care au posibilitatea de a-si alege secţia dorită, fără a susţine un examen la materia respectivă, aşa cum s-a întâmplat în cazul său, având drept consecinţă afectarea carierii sale profesionale.

Consideră că prin modul de soluţionare a cererii nu au fost respectate dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar în raport de criteriile prevăzute de lege, cererea de transfer se califica pentru a fi admisă, la momentul formulării cererii situaţia Judecătoriei Craiova fiind cea mai bună din ultima perioadă (doar 6 locuri vacante), iar situaţia Tribunalului Dolj cea mai gravă din ultima perioadă, având 24 locuri vacante, dintre care 6 locuri la secţia vizată.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârile contestate sunt legale şi temeinice, fiind emise cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că măsurile dispuse prin hotărâri au fost în mod exhaustiv şi adecvat motivate, respectând limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere în condiţiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situaţia reclamantei nu reprezenta o situaţie excepţională care să ducă la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private.

De asemenea, secţia pentru judecători, cu respectarea limitelor competenţei sale şi prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat că nu era oportun să admită la acel moment transferul reclamantei în condiţiile în care Judecătoria Craiova se confrunta cu o situaţie dificilă sub aspectul numărului de judecători care îşi desfăşurau activitatea, astfel că din cele 10 cereri de transfer formulate la nivelul acestei instanţe au fost admise doar 4 cereri, în vederea respectării asigurării funcţionării instanţei, precum şi a interesului legitim privat al persoanelor care au formulat cereri de transfer.

În alegerea soluţiei menţionate, secţia a avut în vedere şi că în cadrul aceleiaşi sesiuni se impunea admiterea cererilor de transfer a 3 judecători de la alte instanţe la Judecătoria Craiova.

În consecinţă, apreciind că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea nr. 2774 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Dolj, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Tribunalul Dolj.

Prin Hotărârea nr. 877/14.05.2024, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele Hotărârii menţionate fiind expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menţionate în avizele conducătorilor instanţelor, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.

În urma examinării cererilor de transfer, operaţiune efectuată în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia instanţelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer, s-a arătat că, dintre cele 4 cereri admise, numai în cazul uneia dintre acestea instanţele implicate în procedura transferului erau comune cu cele vizate de cererea reclamantei A., respectiv solicitarea de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj.

Secţia a apreciat că se impunea transferul doamnei judecător B. la Tribunalul Dolj, având în vedere incidenţa criteriului privind motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cel al vechimilor la instanţă şi în gradul aferent instanţei la care se solicita transferul, având în vedere şi faptul că, spre deosebire de situaţia reclamantei care a primit aviz nefavorabil transferului de la instanţa de provenienţă, Judecătoria Craiova a exprimat un aviz favorabil transferului doamnei judecător B., aceasta având şi un număr de cauze instrumentate de aceasta semnificativ mai mic (109 cauze) decât al celorlalţi judecători din cadrul instanţei (700-800 cauze), iar transferul nu ar fi avut un impact de natură să perturbe desfăşurarea normală a activităţii instanţei.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. în cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informaţiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condiţiile alin. (1). Dispoziţiile referitoare la conţinutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de secţia pentru judecători, respectiv de secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 877/14.05.2024 evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Susţinerile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători ar fi pronunţat hotărârea cu aplicarea arbitrară şi discriminatorie a criteriilor de transfer prevăzute de lege în demersul de analiză a cererii, în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 şi acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul altor judecători cărora li s-au admis cererile, cu precădere în cazul magistratului B., fără a fi avute în vedere şi analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin profesional prezentate de contestatoare în susţinerea cererii, sunt apreciate de instanţă ca fiind nefondate.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, aşadar, secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. Or, tocmai neinstituirea de către legiuitor a unei priorităţi în aplicarea criteriilor legale avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer nu reprezintă altceva decât recunoaşterea atribuţiei legale a Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, atribuţie a cărei îndeplinire implică din partea subscrisului o analiză de la caz la caz pentru a se putea realiza ocuparea posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer.

În urma analizării conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secţia pentru Judecători a soluţionat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menţinerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura de transfer, şi interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer, reţinând ca fiind determinante situaţia posturilor vacante şi volumul de activitate la instanţa de la care se solicită transferul, precum şi avizul negativ emis de Judecătoria Craiova.

Arhitectura argumentaţiei reclamantei a vizat, în principal, paralelismul dintre cererea sa de transfer şi cea a magistratului B., admisă de către intimată.

Înalta Curte reţine că, din examinarea comparativă a celor 10 cereri concurente de transfer formulate de la Judecătoria Craiova, intimata a apreciat că erau prioritare cererile formulate de magistraţii B., C., E. şi F., alegerea acestora impunându-se prin motivele indicate în avizele instanţelor implicate în procedura transferului, analizate prin coroborare şi cu alte criterii legale relevante, respectiv situaţia schemei de personal din cadrul Judecătoriei Craiova, vechimea la instanţă, respectiv în funcţie ale solicitanţilor şi motivele personale invocate de aceştia.

Criticile privind nerespectarea egalităţii de tratament, îndeosebi referitoare la solicitarea de transfer a magistratului B. de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj nu sunt justificate, secţia considerând eligibil transferul menţionat în raport de incidenţa criteriului privind motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, precum şi cel al vechimilor la instanţă şi în gradul aferent instanţei la care se solicita transferul.

Înalta Curte reţine că cele două situaţii nu sunt comparabile, întrucât reclamanta a primit aviz nefavorabil transferului de la instanţa de provenienţă, în timp ce Judecătoria Craiova a exprimat un aviz favorabil transferului doamnei judecător B., iar un alt aspect care a contat în opţiunea secţiei fiind şi numărul de cauze instrumentate de aceasta semnificativ redus faţă de ceilalţi judecători din cadrul instanţei, astfel că, în aceste condiţii, transferul magistratului nu ar fi perturbat desfăşurarea normală a activităţii instanţei.

În privinţa nevalorificării vechimii ori invocarea criteriului specializării judecătorului, Înalta Curte reţine că în mod corect a considerat intimata, referitor la vechime, că nu se putea realiza o departajare reală din perspectiva acestui criteriu, diferenţele între vechimi fiind nesemnificative, iar în privinţa celuilalt criteriu, ambele solicitante erau încadrate la secţia I Civilă a Judecătoriei Craiova, având aşadar aceeaşi specializare, astfel cum rezultă din datele autorităţii pârâte.

Nici susţinerile vizând situaţiile celorlalte 2 cereri de transfer formulate de magistraţii E. şi F., evocate în cuprinsul contestaţiei nu sunt justificate, intimata pârâtă având în vedere motivele personale în raport de care era necesară prezenţa acestora în municipiul Bucureşti.

În egală măsură, nici invocarea admiterii cererii de transfer a doamnei judecător C., care a solicitat transferul la Tribunalul Olt sau la Tribunalul Dolj, nu constituie un argument în susţinerea nelegalităţii Hotărârii litigioase, intimata motivând decizia adoptată din perspectiva situaţiei dificile a Tribunalului Olt, invocând, totodată, şi avizul favorabil emis de această instanţă.

Trebuie subliniat că fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia instanţelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocaţie la transfer, şi nu un drept.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare, în condiţiile în care motivele invocate de aceasta în susţinerea cererii au vizat, prin excelenţă, analiza comparativă cu cererile de transfer admise, şi mai puţin din perspectiva propriilor argumente, în raport de care primează necesitatea de funcţionare corespunzătoare a instanţelor implicate în respectiva procedură de transfer.

În concluzie, Înalta Curte apreciază, aşadar, că hotărârea analizată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, în considerarea contextului expus anterior expus.

Cu privire la Hotărârea nr. 1117 din 21 mai 2024 prin care a fost respinsă cererea de transfer a reclamantei formulată în etapa a II-a a transferurilor, Înalta Curte constată că reclamanta nu a formulat critici asupra unor eventuale nelegalităţi ale acesteia, astfel că nu va analiza acest capăt de cerere.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluţia adoptată de secţia pentru judecători şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanţă fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

Faţă de acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 877 din 14 mai 2024, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.