Interim suspension of administrative audit claim: loss of interest after first-instance dismissal

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea inregistrata sub nr. x/2023 la 18 octombrie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generala Programul Operaţional Competitivitate, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului convergenta privind proiectul Platforma Inovativa A., cod SMIS 142466, nr. 153454 din 15.09.2023, emis de pârât, prin care s-a stabilit în sarcina societăţii o creanţă bugetară în cuantum de 3.274.422,12 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 7 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

A dispus restituirea cauţiunii in cuantum de 50.000 de RON constituita de către reclamanta, conform recipisei de consemnare nr. x emisa de B. - Sucursala Victoria.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 7 din 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În esenţă, a susţinut că respingând motivele invocate prin acţiune, instanţa de fond a procedat la o analiză superficială a acestora, apreciind că ar necesita o cercetare amănunţită, incompatibilă cu procedura sumară a suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, contrar jurisprudenţei ICCJ şi CJUE referitoare la modul de apreciere a cazului bine justificat.

Arată că existenţa cazului bine justificat nu este condiţionată de intervenirea unei vădite nelegalităţi, cum a reţinut în mod eronat prima instanţă.

Îndoielile serioase asupra Procesului-verbal nr. x din 15.09.2023 derivă din calificarea incorectă a recurentei-reclamante în categoria de întreprindere mijlocie, încadrare efectuată de către intimată în categoria de IMM ulterior semnării contractului de finanţare.

Or, potrivit art. 36 şi 37 din Regulamentul nr. 1303/2013, încălcarea nu constituie neregulă dacă omisiunea sau acţiunea care a determinat încălcarea aparţine autorităţii.

Mai susţine că cererea de finanţare şi celelalte documente privind încadrarea societăţii în categoria întreprinderilor mici au fost evaluate de AMPOC/OIPSI, deci culpa încadrării recurentei revine autorităţii, ceea ce exclude existenţa unei nereguli.

La momentul la care intimatul-pârât a analizat declaraţia A. din 30.06.2021 privind încadrarea ca întreprindere mică, a avut la dispoziţie inclusiv situaţiile financiare aferente anului 2020, apreciind că recurenta se încadrează ca întreprindere mică.

Reevaluarea în anul 2022 pe baza aceloraşi situaţii şi date financiare şi reducerea valorii nerambursabile a proiectului încalcă principiile accelerării gradului de absorbţie a fondurilor şi al proporţionalităţii, prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, aspect ce constituie o dovadă a existenţei cazului bine justificat

Prin reevaluarea încadrării recurentului la un an după încheierea contractului de finanţare, pe baza aceloraşi date financiare disponibile la momentul încheierii contractului, a fost încălcat principiul protecţiei încrederii legitime şi principiul previzibilităţii.

Societatea recurentă A. se încadra în categoria întreprindere mică la momentul semnării contractului de finanţare: nu este întreprindere mijlocie, deoarece nu îndeplineşte criteriul numărului de angajaţi, numărul acestora situându-se sub 50.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia privind paguba iminentă, ce constă nu doar în obligaţia de plată a sumei de peste 3 milioane RON, ci şi faţă de faptul că suma este disproporţionată faţă de capacitatea financiară a recurentei, fiind pusă în pericol însăşi existenţa sa.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programul Operaţional Competitivitate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va constata lipsa de interes a reclamantului cu privire la calea de atac exercitată, care face inutilă cercetarea altor aspecte.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Direcţia Generala Programul Operaţional Competitivitate, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului convergenta privind proiectul Platforma Inovativa A., cod SMIS 142466, nr. 153454 din 15.09.2023.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a respins cererea ca neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar reţine că reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ menţionat până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a acestuia.

Din datele furnizate de portalul instanţelor de judecată reiese că acţiunea în anularea Procesului-verbal nr. x din 15.09.2023, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă, a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice.

Prin sentinţa nr. 93 din 14 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucuresti a respins acţiunea formulată de societatea reclamantă.

Prin urmare, faptul că acţiunea în anularea actului administrativ a fost soluţionată de instanţa de fond nu conduce la rămânerea fără obiect a căii de atac exercitate, însă acest fapt pune problema subzistenţei interesului în susţinerea recursului exercitat în cauză.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (…)".

Dispoziţiilor art. 15 alin. (4) "În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Aşadar, potrivit textelor de lege enunţate, suspendarea actului administrativ, solicitată în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune doar până la pronunţarea instanţei de fond, măsura prelungindu-se de drept până la rămânerea definitivă a soluţiei numai în situaţia în care, în primă instanţă, este admisă acţiunea de fond.

Având în vedere faptul că, în speţă, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii acţiunii, prezentul demers judiciar, întemeiat pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu mai are nicio finalitate practică, lipsind interesul în susţinerea recursului.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Aşa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei interesului formulării recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 7 din 23 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.