Cemetery public domain registration: appeal allowed and action dismissed as late-filed

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, ulterior declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Traian a solicitat:

- anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local nr. 29 adoptată de Consiliul Local al localităţii Griviţa, din data de 26.04.2001, cu completările şi modificările ulterioare, şi Hotărârea Consiliului Local Traian cu completările şi modificările ulterioare prin care s-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localităţii Traian în sensul în care să se elimine poziţiile prin care s-a introdus în domeniul public al localităţii, terenul cu destinaţie de cimitir;

- anularea parţială a hotărârii de Guvern nr. 1353/2001, anexa nr. 34, în ceea ce priveşte poziţia cimitir, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205bis, partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al Unităţii Administrativ Teritoriale Griviţa a cimitirului Parohiei Traian.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii, lipsei interesului, rămânerii fără obiect a cererii.

Totodată, a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia Traian, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Traian prin Primar, Consiliul Local al Comunei Traian, Unitatea Administrativ Teritorială Griviţa prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Griviţa.

A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Griviţa nr. 29/26.04.2001 privind actualizarea şi însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Griviţa în ceea ce priveşte pct. 30 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Griviţa, judeţul Ialomiţa.

A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Traian nr. 58/27.09.2018, în ceea ce priveşte pct. 82 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Traian (judeţul Ialomiţa) la data de 30.07.2018.

A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Comunei Traian nr. 127/29.12.2022, în ceea ce priveşte pct. 76 din Anexa - Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Traian (judeţul Ialomiţa).

A anulat în parte Hotărârea Guvernului nr. 1353/2001, numai în ceea ce priveşte pct. 30 din Anexa nr. 34 la aceasta.

A respins ca nefondată cererea reconvenţională.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a respins neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, întrucât reclamanta nu s-a adresat cu plângere prealabilă şi Guvernului României, în calitatea sa de emitent al H.G. nr. 1353/2001 pentru a solicita revocarea actului administrativ.

Hotărârea de consiliu local de însuşire a inventarului bunurilor aparţinând domeniului public nu are natura unui act administrativ, fiind doar o operaţiune administrativă premergătoare.

Hotărârea de Guvern de atestare a apartenenţei bunurilor la domeniul public, emisă pe baza hotărârii consiliului local, este act administrativ individual.

Susţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului referitor la petitul cererii privind anularea unei hotărâri emise de un organ de specialitate al administraţiei publice locale a fost respinsă eronat. Poziţia procesuală a Guvernului României se justifică numai în cazul în care a emis sau urmează să adopte acte administrative constând în hotărâri şi ordonanţe.

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, precizează că H.G. nr. 1353/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 205/26.03.2002, realizându-se astfel comunicarea către persoanele interesate. Acţiunea a fost introdusă cu depăşirea termenului de 6 luni de la comunicare sau de un an de la emiterea actului administrativ, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată că anularea parţială a H.G. nr. 1353/2001 a fost dată cu aplicarea greşită a legii, actul administrativ având doar rolul de atestare a apartenenţei bunurilor la domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Actul de atestare a bunurilor la domeniul public local nu creează drepturi noi şi nu modifică regimul juridic al bunurilor, deci nu vatămă vreun drept, ci constată apartenenţa acestor bunuri

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 102/2014 privind cimitirele şi Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, autorităţile publice locale au obligaţia de a înfiinţa şi a avea în proprietate cimitire în fiecare localitate, acestea neputând fi administrate de către parohiile locale, ci de operatori economici, conform art. 25 din Legea nr. 102/2014.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

În ce priveşte motivele de recurs, a menţionat că excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României a fost corect respinsă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul actelor administrative care nu mai pot fi revocate nu este obligatorie procedura prealabilă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost în mod legal respinsă, intimata pârâtă având un interes legitim în formularea unei acţiuni pentru restabilirea ordinii de drept încălcate prin emiterea actelor administrative cu caracter individual. Totodată, susţine că motivul de casare privind excepţia tardivităţii acţiunii este neîntemeiat, recurentul-pârât nefăcând dovada comunicării actului administrativ, iar publicarea H.G. nr. 1353/2001 nu echivala cu luarea la cunoştinţă.

De asemenea, arată că H.G. nr. 1353/2001 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 3 şi 6 din Legea nr. 213/1998.

A solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Alte aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului şi a inadmisibilităţii acestuia au fost respinse la termenul din 11 decembrie 2024, pentru motivele regăsite în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente respectiv a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/204 şi a dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, atât în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor invocate de această parte, cât şi în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii pronunţată cu privire la fondul cauzei.

Înalta Curte constată că argumentele privind excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia tardivităţii acţiunii, respinse de către instanţa de fond, sunt subsumabile motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva acestor dispoziţii legale.

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii respinsă prin sentinţa atacată se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care acţiunea a fost introdusă la data de 31.01.2023 cu depăşirea termenelor de 6 luni sau 1 an de la data publicării/aducerii la cunoştinţă publică - respectiv 26 martie 2002, inclusiv anexele hotărârii de guvern.

Excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost respinsă de prima instanţă, reţinând că art. 11 alin. (1) lit. d)1 din Legea nr. 554/2004 face vorbire nu despre publicarea actului, ci despre luarea la cunoştinţă a actului, moment care se determină prin aprecierea situaţiei de fapt de la caz la caz.

Astfel, în cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoştinţa generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate, interpretare impusă de respectarea principiului liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituţia României şi în art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Fiind contestată în calitate de terţ, termenul de 1 an a început să curgă de la data luării la cunoştinţă a H.G. nr. 1353/2001 - respectiv a anexelor cuprinse vizând termenul în litigiu, iar această dată nu este data publicării în Monitorul României respectiv data de 26.03.2002.

Referitor la momentul luării la cunoştinţă, a constatat prima instanţă că anexa nr. 34 la H.G. nr. 1353/2001 în care la poziţia nr. 30 se regăseşte cimitirul Traian a fost comunicată pentru prima dată instanţei în cursul litigiului, la data de 9 ianuarie 2024, pârâtul Guvernul României nefăcând dovada faptului că a comunicat reclamantului, anterior declanşării litigiului, respectiva anexă şi H.G. menţionată şi nici nu a probat că reclamantul a luat cunoştinţă cu privire la anexa nr. 34 la H.G. nr. 1353/2001 pe altă cale, anterior litigiului.

Reţinând corect temeiul legal al calculării termenului de introducere a acţiunii, instanţa de fond a apreciat însă eronat asupra momentului luării la cunoştinţă de cuprinsul actului administrativ de către reclamantă.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte nu poate primi această constatare a judecătorului fondului, observând că la dosarul de fond, vol. I se află adresa nr. x/22.08.2008 emisă de Primăria Comunei Traian privind confirmarea înregistrării cererii preotului paroh A. al Parohiei "Sf. Dumitru" din comuna Traian, precum şi răspunsul autorităţii pârâte înregistrat sub nr. x/08.09.2008, prin care se comunică în copie H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomita, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomita, conţinând şi precizarea că în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Griviţa se regăseşte la poziţia 30 cimitirul Traian.

Aşadar, intimata-reclamantă a luat la cunoştinţă de conţinutul actului administrativ atacat la data comunicării adresei nr. x/08.09.2008, aspect care, faţă de momentul formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 31.01.2023, impune cu forţa certitudinii concluzia împlinirii termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că Înalta Curte, faţă de constatarea incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României în sensul admiterii excepţiei invocate.

Înalta Curte nu va mai analiza al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea primului motiv de casare făcând superfluă cercetarea criticilor subsumate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 131 din 30 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 131 din 30 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.

Respinge acţiunea, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.