Liability of social media page administrators for third-party discriminatory comments: proactive moderation duty under anti-discrimination law and ECHR standards

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2023 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., să se constate că Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a încălcat prevederile Constituţiei şi ale O.G. nr. 137/2000 prin modul în care a soluţionat petiţia nr. 3438/2022 şi, în consecinţă, să se anuleze Hotărârea nr. 260/2023 a Consiliului Naţional pentru Combaterea, urmând a fi obligat CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererile aşa cum au fost formulate în petiţia nr. 3438/2022; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 8 decembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A..

A anulat în parte Hotărârea nr. 260/24.05.2023 adoptată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2022 cu privire la punctul 2 din această hotărâre cu următorul conţinut:

"în conformitate cu practica instanţelor de judecată, reclamantul nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situaţia în care li se solicită în mod expres ştergerea respectivelor mesaje".

A obligat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca în limitele anulării Hotărârii nr. 260/24.05.2023 şi cu luarea în considerare a considerentelor prezentei hotărâri să procedeze la reanalizarea petiţiei nr. 3438/16.05.2022 formulată de petenta A. şi să dispună măsurile corespunzătoare.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

A obligat în solidar pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 196,16 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Pârâtul B. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, Pârâtul B. a arătat că fapta imputată constând în postarea de comentarii injurioase nu a fost săvârşită de B., postările respective fiind publicate pe paginile proprii de C. ale persoanelor autoare a comentariilor, acestea fiind vizibile pe pagina de C. a recurentei în calitate de comentarii, dar nu au fost publicate pe pagina web a recurentei-pârâte.

Cel mult, aceasta putea doar să blocheze accesul persoanelor respective la pagina sa de C., comentariile rămânând însă pe paginile private ale autorilor.

Arată că instanţa a confundat modul de operare a paginii C. cu cel de operare al paginii de internet, argumentele judecătorului fondului fiind contradictorii din această perspectivă. În acest sens, susţine recurenta că nu putea identifica eventualele persoane care ar putea posta comentarii injurioase şi astfel să seteze accesul acestora la pagina proprie de C..

B. nu a instigat, încurajat sau acceptat comentariile injurioase pe pagina sa de C., aspect probat prin atenţionările privind postările de comentarii de acest gen.

Instanţa a reproşat, în esenţă, comiterea unei fapte imposibile, respectiv ştergerea comentariilor făcute de terţe persoane pe paginile proprii de C., recurenta subliniind că postările persoanelor efectuate direct pe pagina de proprie de C. au fost şterse, dar nu putea face dovada unui fapt negativ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.2. Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări şi excepţia nulităţii recursului declarat de B.; în privinţa recursului formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, în subsidiar ca netemeinic.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

II.1. Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia de insuficientă timbrare şi excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât B., invocate de intimatul-reclamant A., instanţa de control judiciar constă că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele argumente.

Referitor la excepţia insuficientei timbrări, se susţine în întâmpinare că recurentul-pârât B. trebuia să achite o taxă judiciară de timbru de 200 RON, aferentă cererii de recurs, din care a plătit doar 100 RON, astfel că solicită anularea recursului, în situaţia neachitării diferenţei de taxă de timbru.

Înalta Curte reţine că excepţia invocată este nefondată, recurentul-pârât B. completând taxa judiciară de timbru de 100 RON prin OP nr. x/07.03.2024, conform dovezii aflate la dosar recurs.

În ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recurentul-pârât B. a formulat critici ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că va respinge excepţia invocată, ca nefondată.

II.2. Examinând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, Înalta Curte constată că acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită.

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 100 RON recursul pentru cererile neevaluabile în bani, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin adresa emisă la data de 29 februarie 2024 şi comunicată la data de 6 martie 2024, s-a adus la cunoştinţa recurentului-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, deşi a avut cunoştinţă de existenţa obligaţiei.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II.3. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât Pârâtul B. este nefondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

II.3.1. În cauză, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte că nemotivarea ori contradictorialitatea considerentelor hotărârii judecătoreşti sunt sancţionate de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în sarcina instanţei judecătoreşti, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Analizând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

În cauză, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, prima instanţă a explicitat contradictorialitatea constatărilor Consiliului, referitoare la comentariile terţelor persoane faţă de postarea reurentului-pârât, subliniind că, deşi autoritatea recurentă CNCD a apreciat că acestea "s-au referit la maghiarii din România, într-un mod care este de natură să atingă demnitatea", în final, a concluzionat că, în conformitate cu practica instanţelor de judecată, acesta nu răspunde pentru comentariile altor persoane decât în situaţia în care li se solicită în mod expres ştergerea respectivelor mesaje.

De asemenea, citând expresiile concludente postate de terţe persoane faţă de mesajul recurentului-pârât, instanţa de fond a subliniat caracterul esenţial discriminatoriu al acestora, având un caracter ostil, degradant, ofensator, naţionalist şovin, mergând până la ură naţională, promovând explicit excluderea populaţiei de etnie maghiară, încadrându-se aşadar în sfera art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Judecătorul fondului a amintit, raportat la responsabilitatea recurentului-pârât pentru comentariile postate, jurisprudenţa CEDO în cauza Delfi vs. Estonia, cauză în care, fiind învestită cu o acţiune vizând încălcarea articolului 10 din Convenţie de către o societate sancţionată de instanţele estone pentru comentariile postate de terţi anonimi pe pagina de internet a reclamantei, Curtea a reţinut ca relevante Hotărârile pronunţate de CJUE în interpretarea Directivelor 2000/31 şi 98/34, apreciind că există o bază în dreptul intern pentru a se justifica ingerinţa în dreptul petentei la liberă exprimare.

Considerentele primei instanţe nu sunt contradictorii, în sensul susţinerilor recurentului-pârât, aspectele reţinute de prima instanţă privind neefectuarea setărilor necesare de natură să limiteze accesul la postările sale, acordând practic în această modalitate publicului posibilitatea să adauge comentarii, la rândul lor publice, au condus la concluzia că recurentul-pârât a creat cadrul pentru exprimarea unor opinii care depăşesc limitele libertăţii de exprimare, intrând sub incidenţa O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de control judiciar apreciază că, în realitate, recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de considerentele sentinţei atacate şi de soluţia dată, neputând fi apreciate ca veritabile critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecinţă, în raport de toate considerentele anterioare expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de recurs analizat.

II.3.2. Recurentul-pârât B. a supus controlului de legalitate sentinţa nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. şi a fost obligat Consiliul Naţional al Discriminării să procedeze la reanalizarea petiţiei reclamantului şi să dispună măsurile corespunzătoare.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de petenta A. cu privire la fapte considerate discriminatorii faţă de comunitatea maghiară, petiţie ce a vizat două aspecte: postarea din data de 5 mai 2022 a B. al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, pe contul său de pe reţeaua de socializare C. şi, pe de altă parte, comentariile adăugate de terţe persoane la această postare.

În esenţă, intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut prin hotărârea contestată faptul că în prezenta cauză afirmaţiile pârâtului nu depăşesc limitele libertăţii de exprimare conform art. 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului, iar în concordanţă cu jurisprudenţa consacrată, partea reclamată nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situaţia în care i se solicită în mod expres ştergerea respectivelor mesaje.

Curtea de apel a analizat detaliat situaţia de fapt relevată, împărtăşind soluţia CNCD de a constata, în privinţa postării propriu-zise, neîndeplinirea condiţiilor pentru existenţa unei fapte de discriminare. Însă, în privinţa comentariilor adăugate de terţe persoane faţă de postarea intimatului-pârât, judecătorul fondului a apreciat că respectivele comentarii postate de terţe persoane au un profund caracter discriminatoriu, dispunând reanalizarea petiţiei.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind însuşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării.

Prin recursul exercitat, în esenţă, recurentul susţine că soluţia pronunţată de prima instanţă este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta altuia, postările respective fiind publicate pe paginile proprii de C. ale terţelor persoane, dar nu şi pe pagina web a recurentei-pârâte.

Susţinerile pârâtului în sensul că nu ar răspunde şi pentru faptele comentatorilor săi la articolele postate în reţeaua C. sunt găsite neîntemeiate de Înalta Curte, în considerarea faptului că, o conduită conformă principiului nediscriminării presupune o diligenţă sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor umilitoare, ofensatoare, care incită la ură şi violenţă sau exprimă o atitudine care vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, diligenţă ce presupune nu numai abţinerea de la propria faptă de discriminare dar şi luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea comentariilor ce pot conduce la proliferarea urii faţă de alte etnii.

Or, legea sancţionează nu doar comportamentul activ discriminatoriu, ci şi comportamentul pasiv, potrivit art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 ("Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale"), iar atitudinea permisivă faţă de conţinutul comentariilor poate favoriza comportamentul terţelor persoane în exprimarea unor comentarii de genul celor reţinute de prima instanţă.

Comentariile enunţate în considerentele sentinţei, reprezentând un comportament manifestat în public, sunt de natură să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare pe criteriul originii etnice, circumscrise ipotezei norme juridice prevăzute la art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Sub acest aspect, recurentul putea si trebuia să cenzureze, să elimine cu celeritate asemenea comentarii.

Din această perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât privind ştergerea comentariilor postate de terţe persoane pe pagina proprie de C., raportat la afirmaţia referitoare la lipsa de manifestare a intenţiei de a suprima comentariile de către intimata-reclamantă.

B. avea obligaţia să verifice conţinutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, astfel încât publicarea acestora să fie permisă/menţinută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării şi să procedeze la blocarea/ştergerea comentariilor necorespunzătoare, fără să aştepte o solicitare în acest sens.

Or, prin decizia de a permite/menţine publicarea/postarea respectivelor comentarii, pârâta, în calitate de deţinător si administrator al acestei pagini online proprii, şi-a însuşit pe cale implicită sensul defăimător, ofensator si degradant pe criteriul etnic.

Pârâta deţine obligaţia controlului în privinţa verificării comentariilor cu caracter discriminatoriu, cărora le creează sub asumare proprie posibilitatea tehnică de postare/publicare, pentru prevenirea atingerii drepturilor si libertăţii persoanelor.

În apărarea intereselor societăţii si persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de publicare online si chiar de exprimare prin intermediul unor astfel de pagini online, este interzisă publicarea si difuzarea prin spaţiul virtual a materialelor de orice natură: opinii analitice, informaţionale, comentarii ale vizitatorilor, cititorilor etc, cu caracter discriminatoriu.

În acest sens, Înalta Curte reţine jurisprudenţa CEDO în această problematică, exprimate prin considerentele expuse de instanţa europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menţionează că, o publicaţie online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicaţiei online pot şi trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativităţii că utilizatorii să se înregistreze şi doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicaţiei să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate).

Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului au calitatea de izvor de drept, deoarece potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale privind drepturile si libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. Iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care normele dreptului intern sunt mai favorabile. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Constituţie, tratatele internaţionale la care România este parte constituie drept intern.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind instanţa supranaţională care garantează respectarea drepturilor omului de către organele jurisdicţionale aparţinând statelor parte la Convenţia Europeană în materie, pronunţă hotărâri obligatorii pentru instanţele si autorităţile naţionale.

Din probele administrate în faţa Consiliului, prima instanţă a constatat că recurenta-pârâtă nu a intervenit rapid pentru eliminarea respectivele comentarii, aceasta nefăcând dovada afişării modalităţii de ştergere la cerere a mesajelor considerate ofensatoare, sau a unui mecanism simplu de raportare şi eliminare a acestora, prin care orice persoană să poată sesiza un comentariu nepotrivit prin simpla apăsare a unui buton virtual dedicat.

Totodată, nu se verifică aserţiunea recurentei-pârâte cu privire la pretinsa imputare a unei fapte imposibile din punct de vedere tehnic de a şterge comentariile făcute pe paginile proprii de C. ale terţelor persoane.

În realitate, instanţa de fond a sancţionat permisiunea acordată terţilor pentru a posta comentarii pe site, coroborată cu omisiunea de a şterge comentarii vădit discriminatorii pentru comunitatea maghiară, aspect ce nu echivalează, în mod cert, cu susţinerile pârâtului.

De asemenea, în consens cu constatarea judecătorului fondului, instanţa de control judiciar reţine că practica şi precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, astfel că o atare menţiune în Hotărârea nr. 260/24.05.2023 a CNCD pentru justificarea măsurii dispuse a fost în mod legal eliminată.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind pronunţată cu interpretarea corectă a normelor cuprinse în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, criticile recurentei - pârâte nefiind apte să conducă la reformare acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată. Totodată, va anula recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge excepţia de insuficientă timbrare şi excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât B., invocate de intimatul-reclamant A., ca nefondate.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.