Prosecutor's transfer challenge rejected; Council's discretionary denial upheld as lawful.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În motivarea cererii formulate, în esenţă, domnul procuror a invocat motive ordin profesional, respectiv faptul a fost numit în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi la data de 26.01.2015, iar la sfârşitul anului 2018 a obţinut gradul profesional parchetului de pe lângă tribunal. De asemenea, şi-a exprimat disponibilitatea de a activa la parchetul la care a solicitat transferul în oricare dintre compartimentele la care cerinţele acestui parchet o impun.

2. Hotărârea atacată

Prin Hotărârea nr. 210 din 23 ianuarie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, cererea de transfer a fost respinsă.

În motivarea hotărârii, au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantului, situaţia de personal şi volumul de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva Hotărârii nr. 210 din 23 ianuarie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, publicată la data de 23 ianuarie 2023, domnul procuror A. a formulat contestaţie, invocând dispoziţiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022.

În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că, pentru ocuparea postului vacant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, alocat pentru ocupare prin transfer în prima etapă a sesiunii de transfer a procurorilor desfăşurată în perioada decembrie- ianuarie 2024, au mai formulat cereri de transfer alţi 2 procurori, colegi cu contestatorul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi: B. şi C..

Atât contestatorul, cât şi ceilalţi 2 procurori menţionaţi, la data formulării cererilor de transfer, ocupau posturi de procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Prin hotărârea contestată, a fost admisă cererea de transfer formulată de către domnul procuror C., fiind respinse celelalte cereri.

Contestatorul a înţeles să conteste hotărârea atacată din perspectiva nelegalităţii aplicării criteriiilor reglementate de dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv aplicarea defectuoasă a criteriului vechimii efective în funcţia de procuror, respectiv a criteriului privind vechimea la parchetul de la care se solicită transferul.

În ceea ce priveşte nelegalitatea aplicării criteriilor la transfer, contestatorul a susţinut că sunt invocate motive care exced procedurii de admitere a transferului, respectiv numărul de dosare aflate în lucru la un moment dat ori existenţa unor situaţii în care nu am făcur dovada unei bune comunicări.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să acorde în procesul de evaluare a activităţii profesionale a procurorului, caracterizarea acestuia de către şefii ierarhici superiori, cu siguranţă că aceasta s-ar fi regăsit printre criterile prevăzute de la art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Pe de altă parte, pe lângă motivul nelegalităţii criteriului invocat, contestatorul apreciază că există şi un viciu de argumentare în motivarea aplicării acestui criteriu, întrucât simpla menţiune a numărului de dosare în lucru, fără corelarea cu numărul de dosare soluţionate, cu sectorizarea suplimentară dispusă în sarcina respectivului procuror într-o perioadă de timp determinată, fără analiza cauzelor care au condus la existenţa respectivului număr de cauze aflate în lucru şi fără o analiză în oglindă a activităţii profesionale pe un sector de lucru comparabil ca volum de activitate, număr de poliţişti aflaţi în supravegehere, specializarea acestora şi experienţa lor profesională, număr de dosare aplate în supravegehere, complexitatea lor şi alte criterii ce ţin de evaluarea activităţii profesionale a procurorului care efectuează conducerea şi supravegherea urmăririi penale într-un anumit număr de cauze penale, concomitent cu soluţionarea altor cauze penale, nu poate constitui un criteriu obiectiv care să facă diferenţa între cererile de transfer.

În ceea ce priveşte încălcarea criteriului vechimii efective în funcţia de procuror, contestatorul a arătat că acest criteriu legal, prevăzut expres de către legiuitor, îi era favorabil, dar a fost ignorat cu ştiinţă de către emitentul hotărârii contestate.

Pentru motivele arătate, consideră că, potrivit criteriilor legale privind vechimea efectivă în funcţia de procuror şi vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul, cererea sa de transfer trebuia admisă cu prioritate faţă de cererea formulată de către colegul procuror C..

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

4. Apărările intimatului şi procedura derulată în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 4 iulie 2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

În esenţă, intimatul a arătat că soluţia dată cererii de transfer este legală, temeinică şi corespunzător motivată, fiind adoptată prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi care necesită o evaluare comparativă şi cumulativă, astfel încât să se asigure un just echilibru între interesul public al bunei funcţionări a parchetului şi interesul legitim privat al persoanei care a solicitat transferul.

În speţă, alături de motivele de ordin profesional invocate în cererea de trensfer, au fost avute în vedere situaţia de personal şi volumul de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin hotărârea supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanţei, secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, formulată de contestator.

Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa constată caracterul nefondat al contestaţiei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispoziţiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:

La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menţine un echilibru rezonabil între interesul public pe care intimatul CSM are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanţele personale şi profesionale invocate.

Este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor anterior citate, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări.

De asemenea, trebuie subliniat că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, în scopul menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a parchetelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest context, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiţie şi a carierei judecătorilor şi procurorilor, fără ca aceasta să conducă la concluzia că puterea discreţionară a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective şi de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanţelor fiecărui caz.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Aplicând aceste considerente de ordin general la situaţia juridică dedusă judecăţii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a hotărârii contestate, aceasta fiind susţinută de o motivare adecvată prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Eventuala existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului.

În speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că, în concursul dintre cererile de transfer pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi formulate de mai mulţi procurori, din analiza concomitentă a acestora, în raport de criteriile personale şi profesionale, urmare unei evaluări comparative şi cumulate a unor atare cereri, nu este oportună admiterea celei formulate de contestator.

Înalta Curte reţine că, în cadrul sesiunii de transferuri desfăşurată în perioada decembrie- ianuarie 2024, pentru postul susceptibil de ocupare prin transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi au formulat cereri 3 procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, respectiv, doamna procuror B. şi domnul procuror C..

În ceea ce priveşte volumul de activitate din cadrul unităţii de parchet de la care se solicita transferul, din evidenţele direcţiei de resort rezulta că, în anul 2023, volumul de activitate la această unitate de parchet se situa peste dublul mediei naţionale. Totodată, volumul de activitate la unitatea de parchet la care se solicită transferul, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi este sub media naţională, media dosarelor de soluţionat/procuror a fost de 177, comparativ cu media naţională de 221.

Cu privire la situaţia de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a reţinut că dintre cele 30 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 27 de posturi de execuţie), erau ocupate posturile de conducere şi doar 23 de posturi de execuţie şi un post pentru care se aprobase ocuparea pe perioadă nedeterminată, fiind vacante 5 posturi de execuţie, la care se adăugau 4 posturi temporar vacante.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele profesionale invocate de petent (din conţinutul cererii de transfer înregistrată în 18.12.2023 - dosarului - nerezultând invocarea unor motive personale), iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum, şi cu avizele emise în cauză şi vechimea efectivă în funcţiile de procuror.

În aceste condiţii, în mod corect, s-a apreciat că, având în vedere gradul scăzut de ocupare a schemei de personal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi şi volumul de muncă situat peste media naţională la această unitate de parchet, că aprobarea solicitării reclamantului ar fi amplificat situaţia cu care se confruntă la acel moment parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În plus, s-a reţinut că ambele unităţi de parchet se confruntă cu lipsa de magistraţi, precum şi că, spre deosebire de contestator, pentru transferul domnului procuror C. fuseseră emise avize, respectiv puncte de vedere favorabile.

Deşi este adevărat că avizul emis în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 are un rol consultativ, conform art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022 motivele cuprinse în avizele consultative motivate sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer.

Contrar celor afirmate de contestator, intimatul CSM a analizat motivele avute în vedere de către emitenţii avizelor negative, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Parchetul de pe lângă Curte de Apel Iaşi, în cuprinsul cărora s-a arătat că formularea acestuia cu privire la cererea depusă de domnul procuror A. a avut în vedere următoarele aspecte:

- La sfârşitul anului 2023 domnul procuror mai avea de soluţionat un stoc mare de dosare, mai precis 419 de cauze;

- Nu a reuşit să facă dovada unei bune comunicări cu organele de conducere de la nivelul parchetelor ierarhic superioare.

În raport de aceste date statistice, în contextul volumului de activitate situat mult peste media naţională coroborat cu situaţia de personal a parchetului, Înalta Curte reţine că vacantarea efectivă a încă unei funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, ca urmare a admiterii şi a cererii de transfer formulate de contestator ar fi fost de natură să afecteze grav activitatea parchetului în cauză, cum în mod corect a arătat şi intimatul, prin creşterea încărcăturii dosarelor pe procuror ca efect al redistribuirii dosarelor, aspect care, totodată, ar fi avut drept consecinţă neefectuarea ritmică de către procurori a actelor de urmărire penală, ceea ce ar fi determinat creşterea timpului de soluţionare a dosarelor.

De asemenea, argumentele pe care contestatorul le evocă, privind efectele pe care detaşarea colegilor săi ar fi produs-o din perspectiva elementului de comparaţie privind stocul de dosare, nu pot fi valorificate în sensul indicat de contestator, câtă vreme existenţa în fapt a unui atare stoc nu a fost combătută, iar chestiunea în discuţie, fiind un argument indicat în justificarea avizului negativ, reprezintă, în temeiul art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022, un element obiectiv de natură a influenţa comparaţia pe care intimatul este chemat să o efectueze între toate cererile de transfer ce vizează aceleaşi posturi vacante şi din perspectiva tuturor elementelor relevante (privite în mod cumulat, iar nu departajate/separate pe categorii sau criterii).

Nici criticile contestatorului privind nevalorificarea de către secţia pentru procurori a vechimii superioare a acestuia, prin comparaţie cu domnul procuror C., nu pot fi primite, atât timp cât legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor legale de transfer, revenind secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Astfel, contrar celor susţinute de contestator, criteriul vechimii nu poate fi absolutizat, acesta trebuind să fie analizat prin raportare la ansamblul criteriilor instituite de lege.

Înalta Curte constată că la soluţionarea cererii de transfer formulate, secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

Astfel, în contextul în care legea conferă procurorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestator nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Faţă de argumentele expuse, contestaţia judiciară formulată potrivit art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 210 din 23 ianuarie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.