Termination of lease for rent arrears: Bad faith requirement under O.U.G. 40/1999

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3776 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Alexandria a fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de Administrația Activităților Comerciale Protecție Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Alexandria împotriva pârâtului L.A.S.I., având ca obiect obligarea la plata chiriei restante și rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtului din imobilul situat în Alexandria, aceste din urmă capete de cerere fiind respinse ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pârâtul a făcut dovada plății chiriei restante cu chitanța din data de 27 noiembrie 2003, astfel că cererea a rămas fără obiect, iar celelalte solicitări sunt neîntemeiate.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 429 din 5 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

S-a avut în vedere că prin solicitarea de obligare a chiriașului la plata chiriei restante, urmată de îndeplinirea acestei obligații, finalitatea demersului judiciar a fost atinsă, astfel că nu se mai impune și desființarea contractului de locațiune, cu consecința evacuării locatarului.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de față, susținând că la data introducerii acțiunii, pârâtul nu plătise chiria pe 3 luni, astfel că erau îndeplinite condițiile pentru admiterea cererilor vizând rezilierea contractului de închiriere și evacuare.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.

De observat în primul rând că recursul nu este motivat în drept atât cu privire la dispozițiile procedurale în temeiul cărora a fost încadrat, cât și în ceea ce privește prevederile de drept material care au fost nesocotite sau aplicate greșit. Dar, această lacună poate fi acoperită, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recursul de față poate fi întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul căruia modificarea unei hotărî se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Art. 35 din O.U.G. nr. 40/1999 prevede posibilitatea în anumite situații de a se dispune rezilierea contractului de închiriere, precum și evacuarea locatarilor, atunci când chiriașul, cu rea credință, nu a achitat chiria, cel puțin 3 luni consecutive.

Se prevede deci posibilitatea rezilierii contractului pentru neplata chiriei numai cu condiția dovedirii relei credințe a chiriașului, reglementare diferită de cea cuprinsă în Legea nr. 114/1996.

Prevederile redate pot fi aplicate și în speță, în situația în care chiriașul a fost chemat în judecată pentru neplata chiriei pe o perioadă de 3 luni.

Cum în cauză, este de necontestat că până la soluționarea cauzei, pârâtul a achitat chiria restantă, și a dovedit cu acte noi depuse în recurs că a plătit chiria la zi, rezultă că nu subzistă cerințele textului redat pentru rezilierea contractului. Se are în vedere și că cel în cauză a justificat plata cu întârziere a chiriei, prin lipsa oricărei surse de venit.

Așa fiind, rezultă că instanțele care s-au pronunțat în cauză au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale redate, astfel că soluția adoptată este legală și temeinică.

În consecință, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Alexandria împotriva deciziei nr. 429 din 5 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2005.