Proportionality of Penitentiary Transfer: Balancing Security Interests Against Proximity to Domicile Under Law 254/2013

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2023 din data de 03.03.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestaţie împotriva Deciziei directorului general al ANP nr. 40481/09.01.2023, prin care a fost aprobat transferul la Penitenciarul Giurgiu, deşi nu a solicitat niciodată transferul la alt penitenciar decât la Penitenciarul Giurgiu, deoarece domiciliul său se află în judeţul Prahova.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 193 din data de 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Penitenciarului Mărgineni.

A respins acţiunea formulată împotriva Penitenciarului Mărgineni ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

A admis cererea formulată de petentul A., cu domiciliul în judeţ Prahova, în prezent deţinut Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa în contradictoriu cu intimaţii Penitenciarul Mărgineni, cu sediul în localitatea I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu sediul în Bucureşti.

A anulat Decizia nr. 40481 din data de 09.01.2023 emisă de Administraţia Naţonală a Penitenciarelor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta susţine că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material care reglementează modalitatea de transfer a deţinuţilor şi prerogativele legale ale ANP în realizarea transferului, respectiv art. 11 alin. (5), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, art. 108 alin. (1) şi (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013.

Arată că la data de 20.12.2022, comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni, în baza art. 54 alin. (2) lit. a)2 din Hotărârea nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, a hotărât schimbarea regimului de executare din regim închis în regim de maximă siguranţă, hotărâre executorie prin încheierea judecătorului de supraveghere nr. 704 din data de 29.12.2022, definitivă prin sentinţa penală nr. 85 din data de 31.01.2023.

La data de 05.01.2023, administraţia Penitenciarului Mărgineni, în baza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, coroborat cu prevederile art. 108 alin. (1) lit. e) din H.G nr. 157/2016, a formulat o propunere de transfer a reclamantului la un alt penitenciar.

Astfel, din motive operative, în vederea prevenirii producerii unor evenimente negative, s-a luat măsura transferării reclamantului de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu, în vederea executării pedepsei, conform dispoziţiei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 40481 din data de 09.01.2023.

La analizarea situaţiei, arată în continuare recurenta-pârâtă, s-a produs pe fondul săvârşirii unei abateri disciplinare foarte grave de către reclamant si care, prin conduita adoptată, afecta în mod grav desfăşurarea normală a activităţilor în locul de deţinere ori siguranţa acestuia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul reclamantul A. a contestat legalitatea Deciziei Directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 40481/09.01.2023, prin care s-a dispus transferul reclamantului A. de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu în vederea executării pedepsei.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis cererea reclamantului, apreciind că în speţă au fost dovedite motivele de nelegalitate de fond invocate prin acţiune.

Declarând recurs împotriva sentinţei primei instanţe, recurenta-pârâtă ANP a susţinut incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Casarea unei hotărâri se poate cere: (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", apreciind că hotărârea este dată cu greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 11 alin. (5), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, art. 108 alin. (1) şi (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013.

Înalta Curte, examinând criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, le constată a fi nefondate, prima instanţă făcând o corectă aplicare a normelor legale incidente în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, "Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.", iar art. 45 alin. (2) din acelaşi act normativ dispune că "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.".

Potrivit art. 108 alin. (1) - (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013:

"(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în următoarele situaţii:

a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situaţia în care acesta nu se încadrează în profilul unităţii;

b) depăşirea capacităţii de cazare a penitenciarului;

c) înscrierea deţinuţilor la cursuri de formare profesională ori de instruire şcolară;

d) folosirea deţinuţilor la muncă, la activităţi de educaţie şi de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;

e) în cazul deţinuţilor pentru care măsurile de siguranţă, de asigurare a ordinii şi disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare;

f) pentru încheierea căsătoriei;

g) alte motive temeinic justificate.

(2) Deţinuţii pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, acestea se remit administraţiei penitenciarului, în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizaţii nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însuşite de către deţinuţi.

(4) Transferarea deţinuţilor la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la art. 45 alin. (1) din Lege, şi va ţine cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora."

Din înscrisurile administrate în cauza de faţă rezultă că din motive operative, în vederea prevenirii producerii unor evenimente negative, s-a luat măsura transferării reclamantului A. de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu, în vederea executării pedepsei, conform dispoziţiei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 40481 din data de 09.01.2023.

Astfel cum s-a arătat anterior, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la stabilirea penitenciarului se are în vedere dinstanţa faţă de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă.

Aşadar, apropierea de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate reprezintă unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea de către A.N.P. a penitenciarului în care persoană condamnată execută pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă acest criteriu nu are valoare absolută.

Totodată, Înalta Curte constată că asigurarea siguranţei locului de deţinere reprezintă un scop legitim, de ordine publică, însă metodele şi modalităţile de asigurare a atingerii acestui obiectiv trebuie să fie adoptate în deplină concordanţă cu legea din moment C. proc. civ. atingeri sau restrângeri ale drepturilor şi intereselor legitime ale deţinuţilor, printre care şi cele invocate de reclamant. Cu alte cuvinte, proporţionalitatea măsurii transferului de la un penitenciar la altul se raportează la necesitatea echilibrării intereselor individuale ale acestuia legate de apropierea penitenciarului de domiciliu şi respectiv interesele publice concurente, reprezentate de necesitatea asigurării siguranţei locului de deţinere.

În acest context, Înalta Curte constată că, deşi autoritatea publică pârâtă beneficiază, cu privire la analizarea cererilor de transfer, din oficiu sau la cererea persoanei vizate, de o marjă largă de apreciere, totuşi aceasta urmează a fi exercitată prin raportare la drepturile fundamentale ale persoanei.

Din această perspectivă, invocarea datelor statistice rezultate din situaţiile prezentate instanţei de judecată nu reflectă realizarea unei analize efective, în sensul ca, la luarea deciziei administrative, criteriile prevăzute de normele aplicabile, evocate anterior, să fie verificate şi aplicate în concret, în condiţiile în care legea nu acordă o prioritate unui anumit criteriu şi, în acelaşi timp, impune analizarea coroborată a acestora, în special pentru evitarea, pe cât posibil, a selecţionării în vederea transferului din oficiu a persoanelor private de libertate care au domiciliul în proximitatea locului de deţinere (situaţia reclamantului), a celor care menţin legătura cu familia, a celor cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deţinere respectiv, a celor care participă la cursuri de formare profesională (cum este şi cazul reclamantului) sau de instruire şcolară ori a persoanelor care urmează un tratament medical sau desfăşoară activităţi lucrative.

În speţă, reclamantul a arătat în ce fel şi sub ce aspect au fost lezate interesele sale legitime care să conducă la anularea actului administrativ emis de pârâtă, respectiv faptul că transferul într-un penitenciar mai îndepărtat duce la îngreunarea vizitelor membrilor familiei sale, mai ales în condiţiile în care părinţii săi sunt înaintaţi în vârstă, precum şi la imposibilitatea acestuia de a participa la cursurile de formare profesională la care s-a înscris.

În acest context, Înalta Curte constată că iniţiativa transferului reclamantului de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giugiu, au avut la bază realizarea unui scop just, respectiv cel al siguranţei locului de deţinere, astfel cum s-a impus penitenciarului prin măsurile luate, însă din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei nu rezultă cum, dincolo de acest scop, s-a avut în vedere la emiterea deciziei de transfer contestate şi interesul privat al reclamantului.

Nu în ultimul rând, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, asigurarea în vederea prevenirii unor evenimente negative, motivul care a stat la baza transferului, s-a asigurat prin schimbarea regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate, respectiv din închis în maximă siguranţă, regim ce se poate executa în Penitenciarul Mărgineni.

Toate aceste împrejurări confirmă nelegalitatea deciziei atacate, raportat la dispoziţiile normative aplicabile şi la situaţia personală a reclamantului, conducând la concluzia că aceasta a fost emisă cu exces de putere şi cu încălcarea drepturilor reclamantului. Prin urmare, sentinţa primei instanţe este pronunţată în acord cu normele de drept material incidente cauzei, iar criticile recurentei-pârâte nu sunt apte să conducă la reformarea soluţiei atacate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 193 din data de 5 octombrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.