Challenge to Property Attestation Certificate: Prescription of Action Against Third Parties and Non-Exemption from Prealable Complaint

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2019 din data 16.12.2019, reclamanţii Primarul Municipiului Oradea, Municipiul Oradea .

au chemat în judecată pe pârâţii S.C. A. S.A., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Borş, solicitând instanţei ca prin hotărâre ce se va pronunţa:

- să se constate că pârâta S.C. A. S.A. a dobândit în mod nelegal dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 52871 mp teren înscris în CF nr. x Sântion cu nr. topo x respectiv 1309/66,

- să constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x 07 nr. 2258/1998 cu privire la suprafaţa de teren de 52871 mp,

- să constate nulitatea absolută a adeverinţei nr. x din 05.02.1999 emisă de Primăria Comunei Borş şi drept consecinţă să dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni de carte funciară, în sensul diminuării corespunzătoare a suprafeţei de teren proprietatea pârâtei A. S.A..

Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 316 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamanţii Primarul Municipiului Oradea şi Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Unitatea Administrativ Teritorială-Comuna Borş, şi cu intervenientele B. şi C.; a respins cererea de intervenţie accesorie, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Primarul Municipiului Oradea, în calitate de Preşedinte al Comisiei Municipale de Aplicare a Legii nr. 18/1991, şi Municipiul Oradea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 161 din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenţii-reclamantul Primarul Municipiului Oradea în calitate de Preşedinte al Comisiei Municipale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Municipiul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 316 din data de 15 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 1120 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

A respins ca fiind introdusă tardiv cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Municipiul Oradea, Primarul Municipiului Oradea in calitate de preşedinte al Comisiei municipale de aplicare a legii 18/1991, în contradictoriu cu pârâţii A. S.A. prin lichidator judiciar D., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Unitatea Administrativ Teritoriala - Comuna Borş şi intervenienţii accesorii B., E. şi F..

A respins ca neîntemeiată cerere de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantelor B..

A anulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de C., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

A admis cerere de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii accesorii E. şi F. în interesul pârâţilor.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii Primarul Municipiului Oradea, în calitate de preşedinte al Comisiei Municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Municipiul Oradea şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciază că sunt aplicabile speţei pendinte prevederile art. 7 coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia . . . . . . . . . ."

Aliniatul 5 al aceluiaşi articol (art. 7) stipulează că " în cazul acţiunilor introduse de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice (cazul în speţă), precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Ca atare, apreciază că incidenţa în cauză a dispoziţiilor textului de lege sus citat este evidentă, actul a cărui nulitate se solicită, intrand în circuitul civil şi fiind înatabulat ca atare la cartea funciară, producand astfel efecte juridice.

Or, în atare situaţie plangerea prealabilă nefiind obligatorie apreciază că nu se mai poate pune în discuţie excepţia tardivităţii, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

Prin urmare textul art. 11 din actul normativ menţionat marchează momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an, şi anume data comunicării actului pentru persoanele direct vizate de actul administrativ cu caracter individual, iar pentru persoanele cărora nu le este adresat actul, de la data cunoaşterii efective de către acestea a conţinutului actului administrativ.

Un act administrativ individual de natura celui în discuţie, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, este de notorietate, că se comunică doar beneficiarului său, terţii putand lua la cunoştiinţă de existenţa unui act administratriv vătămător cu prilejul publicităţii, prin mijloacele obişnuite de publicitate, drepturile lor putand fi astfel vătămate.

Astfel, în mod cu totul eronat, instanţa de judecată reţine că, termenul de introducere al acţiunii în cazul dedus judecăţii ar fi data de 12.03.1999, ori data introducerii acţiunii în dosar nr. x/2015, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4748/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 347/2019.

Arătă recurenţii că abia în considerentele sentinţei civile nr. 4748/2018, instanţa comparand cele două titluri, respectiv, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria x nr. x/1998 şi Titlul de proprietate nr. x/2009 a ajuns la concluzia că titlul emis în favoarea A. S.A. este mai bine caracterizat dand eficienţă acestuia. Ori sentinţa civilă nr. 4748/2018 rămanand definitivă prin decizia civilă nr. 347/2019, apreciază că un eventual termen în care putea fi atacat Certificatul de atestare nu putea fi altul decat cel al rămanerii definitive a hotărarii judecătoreşti pronunţată în dosarul sus menţionat, respectiv cel de 17 04 2019.

Prin urmare, termenul în care putea fi atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate întemeiat pe dispoziţiile H.G. nr. 834/1991 este cel al rămanerii definitive a hotărarii judecătoreşti pronunţată în dosar nr. x/2018, respectiv 17.04.2019, iar nu cel apreciat de instanţa de fond ca fiind data de 12.03.1999, reprezentand data intabulării dreptului de proprietate la cartea funciară pe seama S.C. A. S.A., sau data formulării acţiunii din dos nr. x/2015*, apreciind astfel că hotărarea instanţei ca nelegală, motiv pentru care solicită admiterea prezentului recurs ca fondat, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării fondului, şi în consecinţă respingerea excepţiei tardivităţii şi admiterea cererii introductive de instanţă.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi A. S.A. prin lichidator judiciar D. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prin sentinţa civilă nr. 1120/2023, Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă ca tardiv formulată acţiunea introdusă de recurenţi Primarul Municipiului Oradea în calitate de preşedinte a Comisiei Municipale de Aplicare a Legii 18/1991 şi Municipiul Oradea prin care aceştia au solicitat a se constata nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/1998.

Pentru a decide astfel, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că, pentru reclamante - terţe persoane faţă de actul administrativ atacat - termenul de sesizare a instanţei este de 1 an şi a început să curgă de la data luării la cunoştinţă de către acestea a Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. în acelaşi scop, instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că, faţă de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară - forma în vigoare la data de 12.03.1999 - reclamantele au luat cunoştinţă de conţinutul Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 la data de 12.03.1999, dată la care acesta a fost înscris în Cartea Funciară şi la care dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil erga om nes.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că acţiunea iniţială a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 16.12.2019, cu depăşirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, prima instanţă a reţinut tardivitatea cererii de chemare în judecată şi prin prisma luării la cunoştinţă de către reclamante de conţinutul certificatului în cauză cel puţin din anul 2015, respectiv cu ocazia soluţionării dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. x/2015*, în care acestea au avut calitatea de pârâte şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4748/11.09.2018 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 347/17.04.2019 a Tribunalului Bihor.

În acelaşi sens, instanţa de fond şi-a motivat hotărârea şi prin faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantele menţionează procesul-verbal de delimitare din data de 07.05.1999, semnat de primarul Municipiului Oradea şi reprezentaţii OCPI Bihor şi G., care se află în legătură directă cu conţinutul Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, astfel încât de la data de 07.05.1999 reclamantele aveau cunoştinţă de conţinutul actului administrativ contestat în prezentul litigiu.

Recursul formulat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care reglementează ca şi motiv de nelegalitate situaţia pronunţării hotărârii atacate cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentele-reclamante înţeleg să invoce în primul rând aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că în situaţia Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998, care a intrat în circuitul civil, fiind înscris în Cartea Funciară, conform art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ plângerea prealabilă nu mai era obligatorie şi deci nu se mai putea pune în discuţie excepţia tardivităţii.

În cauza de faţă motivul de casare invocat nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că:

"(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Analizând efectele juridice pe care le produce Certificatul Seria x nr. x/17.12.1998 emis de pârâta Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, curtea de apel, în mod corect, a reţinut că acesta are natura juridică unui act administrativ unilateral cu caracter individual, constitutiv de drepturi, potrivit art. 2 alin 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar acţiunea în anularea a acestui act administrativ este prescriptibilă în termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În consecinţă, soluţia instanţei de fond apare ca fiind corectă, relevanţă în speţa de faţă prezentând data la care recurentele-reclamante au luat cunoştinţă de actul atacat şi nu obligativitatea sau nu a parcurgerii procedurii prealabile, în considerarea acestei date cererea de chemare în judecată fiind în mod corect respinsă ca tardiv introdusă.

În ceea ce priveşte referirea recurentelor-reclamante la o altă dată de la care ar curge termenul de introducere a acţiunii ce formează obiectul prezentului dosar, respectiv data de 17.04.2019, dată la care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 4748/11.09.2018 pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x/2015, motivarea instanţei de fond este corectă şi sub acest aspect, neputînd fi ignorat faptul că, în conţinutul cererii de chemare în judecată care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, în care recurentele-reclamante au fost parte, A. S.A. s-a prevalat de faptul că este beneficiara Certificatului Seria x nr. x/17.12.1998, astfel încât cel mai târziu din anul 2015 recurentele-reclamante au avut cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat în prezentul litigiu.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Primarul Municipiului Oradea, în calitate de preşedinte al Comisiei Municipale de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Municipiul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 1120 din 20 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.