Material error vs. legal interpretation in Romanian administrative tax appeals

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 1127 din 2 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nul recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 183 din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale).

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 1 a formulat contestaţie în anulare recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei nr. 1127 din 2 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, rejudecarea recursului formulat de reclamanta ANAF împotriva sentinţei civile nr. 183/13.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea acţiunii.

În motivarea cererii, contestatoarea susţine că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa de recurs a constatat în mod greşit nulitatea recursului, apreciind că acesta nu conţine critici veritabile şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta argumentează că recursul formulat a fost motivat în fapt şi în drept, vizând nelegalitatea hotărârii instanţei de fond prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material. Se susţine că, deşi nu au fost indicate expres textele de lege încălcate, din conţinutul recursului rezultă fără echivoc normele juridice relevante şi modul în care instanţa de fond le-a interpretat eronat. În acest sens, contestatoarea arată că a formulat critici detaliate privind neaplicarea legislaţiei incidente, astfel încât recursul nu poate fi considerat nemotivat.

În concluzie, se solicită constatarea caracterului eronat al deciziei de nulitate, anularea acesteia şi rejudecarea recursului, cu consecinţa casării hotărârii instanţei de fond şi admiterii acţiunii formulate de ANAF.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Autoritatea pentru Digitalizarea României (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale) a depus întâmpinare faţă de contestaţia în anulare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat drept temei al contestaţiei în anulare:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Cu referire la acest motiv de contestaţie în anulare, în doctrină s-a reţinut că textul de lege se referă la noţiunea de eroare materială "în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greşit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluţionarea recursului în absenţa motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanţa a cărei hotărâre se atacă, menţiuni greşite referitoare la incidentele procedurale, pronunţarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale".

Aşadar, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, trebuie să fie greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale şi care să fie determinante pentru soluţia din recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici asupra modului în care instanţa de recurs a înţeles să aplice dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Contestatoarea solicită, practic, a se da o altă interpretare dispoziţiilor legale, invocând, astfel, aplicarea greşită a acestora, şi nu o "eroare materială", astfel cum este reglementată această noţiune de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Ca atare, motivul contestaţiei în anulare în sensul că dezlegarea dată de instanţa de recurs, prin decizia nr. 1127 din 2 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este rezultatul unei erori materiale nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1127 din 2 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.