Scope of Judicial Inspection: Disciplinary Competence vs. Judicial Review of Civil Proceedings

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei inspectorului-sef nr. 7832/26.05.2022 şi a rezoluţiei de clasare nr. 727/19 aprilie 2022, la sesizarea din lucrarea nr. 22-844 împotriva ilegalităţilor d-nei judecător B. de la Judecătoria Fălticeni, soluţii pe care le consideră ca fiind netemeinice si nelegale, fiind emise cu aplicarea greşită a legii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2121 din 14 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant susţine că hotărârea recurată este nemotivată, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei şi a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. În esenţă, acesta critică sentinţa pentru că, în opinia sa, instanţa de fond nu a analizat în mod concret şi efectiv argumentele şi probele prezentate în susţinerea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor emise de Inspectorul-şef şi de inspectorii judiciari ai Inspecţiei Judiciare. Recurentul susţine că plângerea sa a vizat o serie de abateri grave săvârşite de un magistrat (respectiv doamna judecător B. de la Judecătoria Fălticeni) în cadrul unor dosare civile privind măsuri privitoare la minorul C., în care acesta era parte, şi că aceste abateri nu au fost examinate în mod corespunzător de către Inspecţia Judiciară, fiind ignorate probele depuse, inclusiv transcrierile realizate personal după înregistrările şedinţelor de judecată.

În motivarea recursului, se arată că instanţa de fond a respins plângerea fără a analiza în mod real şi detaliat faptele reclamate, limitându-se la considerente generale privind competenţa Inspecţiei Judiciare şi la concluzii abstracte referitoare la lipsa probelor privind abaterile disciplinare. Recurentul subliniază că instanţa nu a explicat de ce nu au fost avute în vedere înregistrările solicitate oficial de două ori, că nu s-a realizat o comparaţie între acestea şi că nu s-a motivat de ce nu au fost examinate transcrierile depuse în dosar. De asemenea, se indică faptul că instanţa nu a analizat punctual cererile de recuzare, respingerea întrebărilor adresate martorilor, discrepanţele dintre desfăşurarea reală a şedinţelor şi cele consemnate în încheieri, precum şi lipsa unei examinări complete a contextului în care au fost dispuse soluţiile în dosarele menţionate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine că hotărârea recurată nu cuprinde o motivare efectivă, ci doar enunţuri generale care nu răspund concret aspectelor esenţiale ale cauzei, ceea ce echivalează cu o nemotivare. În privinţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, ignorând limitele competenţei Inspecţiei Judiciare în raport cu faptele reclamate şi nereuşind să distingă între controlul disciplinar şi cel judiciar, ceea ce a condus la o soluţie eronată de respingere a plângerii.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea plângerii ca fiind întemeiată şi legală, în considerarea faptului că instanţa de fond nu a realizat o analiză efectivă şi completă a situaţiei de fapt şi de drept, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivelor de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 acelaşi Cod.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând contestaţia formulată împotriva rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C22-831 din data de 26 mai 2022 şi a rezoluţiei de clasare nr. 727/19.04.2022 emisă în lucrarea nr. 22-844 a Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru judecători.

Instanţa de fond a respins ca nefondată contestaţia reclamantului, înlăturând punctual toate argumentele invocate, apreciind, în esenţă, că sunt legale concluziile inspectorului judiciar şi cele ale Inspectorului şef, expuse prin cele două rezoluţii contestate, în sensul neidentificării în cauză a unor indicii în legătură cu săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, în mod corect dispunându-se clasarea sesizării potrivit art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Reclamantul a criticat sentinţa de fond, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Susţinerile recurentului-reclamant subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată ar fi nemotivată, ar conţine motive contradictorii ori străine de natura cauzei, nu pot fi primite.

Contrar acestor afirmaţii, instanţa de fond a expus o motivare clară, logică şi suficientă, din care rezultă raţionamentul juridic care a fundamentat soluţia de respingere a acţiunii. Curtea de apel a analizat în mod expres limitele competenţei Inspecţiei Judiciare, temeiurile de drept incidente, respectiv dispoziţiile art. 45 - 46 din Legea nr. 317/2004 şi art. 99 din Legea nr. 303/2004, precum şi raportul dintre acestea şi faptele reclamate de petent.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că rezoluţiile de clasare contestate cuprind o analiză completă a faptelor semnalate, în limitele sesizării disciplinare, că verificările efectuate de inspectorul judiciar au fost efectuate potrivit legii, iar reclamantul nu a indicat elemente concrete care să justifice continuarea cercetărilor ori să evidenţieze o nelegalitate a actelor administrative contestate.

Totodată, Curtea de apel a arătat în mod explicit că aspectele invocate de reclamant referitoare la modul de soluţionare a cauzelor civile în care acesta era parte excedează competenţei Inspecţiei Judiciare şi, implicit, limitelor controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ. Instanţa a făcut distincţia între răspunderea disciplinară a magistratului şi legalitatea soluţiilor pronunţate în dosarele respective, motivând că aceste chestiuni pot fi analizate doar în căile de atac prevăzute de lege.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că hotărârea recurată ar fi lipsită de motivare. Existenţa unei nemulţumiri subiective faţă de conţinutul motivării nu echivalează cu absenţa acesteia. Motivarea instanţei de fond este concisă, dar suficientă pentru a permite părţilor şi instanţei de recurs să înţeleagă considerentele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia.

Prin urmare, critica întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondată.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant argumentează că instanţa de fond ar fi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente, întrucât ar fi confundat atribuţiile Inspecţiei Judiciare cu cele specifice controlului judiciar exercitat asupra hotărârilor judecătoreşti.

Această critică nu poate fi primită.

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente, reţinând că, potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, competenţa Inspecţiei Judiciare este limitată la verificarea indiciilor privind săvârşirea abaterilor disciplinare de către magistraţi, astfel cum acestea sunt strict şi limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Curtea de apel a arătat, în mod corect, că Inspecţia Judiciară nu are atribuţii de cenzurare a legalităţii sau temeiniciei actelor judiciare, iar controlul său se limitează la aspectele ce pot constitui abateri disciplinare. Faptele invocate de reclamant - privitoare la modul de desfăşurare a şedinţelor de judecată, la respingerea unor cereri de probatorii sau la soluţiile dispuse în dosarele civile - reprezintă chestiuni ce ţin de activitatea de judecată propriu-zisă şi pot fi supuse doar căilor de atac judiciare, nu controlului disciplinar.

Totodată, instanţa de fond a realizat o analiză detaliată a criteriilor ce conturează elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, sub aspectul laturii obiective şi subiective, conchizând în mod legal că nu există indicii privind exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Această concluzie este conformă jurisprudenţei constante a instanţei supreme, potrivit căreia pentru reţinerea unei abateri disciplinare este necesară existenţa unei încălcări flagrante, neîndoielnice şi nescuzabile a normelor de drept, săvârşită cu intenţie sau gravă neglijenţă.

De asemenea, instanţa de fond a observat că unele dintre faptele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată nu au făcut obiectul sesizării disciplinare iniţiale, fiind astfel corect reţinut caracterul inadmisibil al extinderii cadrului procesual în această etapă.

Aşadar, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale de către instanţa de fond sunt conforme cu cadrul normativ şi cu jurisprudenţa relevantă, neputând fi reţinute elemente de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, şi acest motiv de recurs este nefondat.

Cât priveşte celelalte susţineri ale recurentului-reclamant, reluate în recurs, referitoare la lipsa unei analize detaliate a fiecărei probe depuse, Înalta Curte reţine că acestea nu reprezintă motive de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., ci vizează, eventual, temeinicia hotărârii, aspect care excede competenţei instanţei de recurs. În această fază procesuală, controlul exercitat de instanţa de recurs este unul de legalitate, iar nu de oportunitate sau de apreciere a probelor.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, motivarea acesteia este completă şi coerentă, iar interpretarea normelor de drept material şi procedural a fost corectă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2121 din data de 14 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.