Admissibility of challenge to discrimination authority decision requiring mandatory joinder of complainant as passive litisconsort

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.12.2022, sub dosar nr. x/2022, urmare a declinării competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 281/17.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Păuleşti l-a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei anularea hotărârii nr. 240/06.04.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1188 din 8 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti:

- a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Păuleşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Păuleşti, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivare, recurenta arată că soluţia Curţii de Apel, care a respins acţiunea ca inadmisibilă pe motivul lipsei în proces a A., este contrară dispoziţiilor legale aplicabile. Această fundaţie nu are calitate procesuală în litigiul dedus judecăţii şi nici măcar calitatea de a sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în legătură cu fapte pretins discriminatorii săvârşite pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale dintr-un alt judeţ, fără nicio legătură cu sediul său. În acest sens invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 5572 din 5 iunie 2013, care a statuat că autorul sesizării nu poate avea calitatea de persoană interesată pentru reclamarea unei presupuse fapte de discriminare săvârşite pe teritoriul administrativ al altui judeţ decât cel în care domiciliază.

Recurenta susţine că, în mod eronat, instanţa de fond a apreciat că acţiunea este inadmisibilă în lipsa introducerii în proces a fundaţiei respective, întrucât dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. nu justificau această soluţie. Chiar în ipoteza în care instanţa ar fi apreciat că lipsa acestei entităţi face cadrul procesual incomplet, avea la dispoziţie posibilitatea introducerii din oficiu a acesteia în cauză, iar nu respingerea cererii ca inadmisibilă. În aceste condiţii, recurenta consideră că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privind cadrul procesual şi inadmisibilitatea acţiunii, ceea ce atrage incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., pentru ca fondul litigiului să fie judecat în mod efectiv şi cu respectarea cadrului legal aplicabil.

4. Apărările formulate în recurs

Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

5. Suspendarea judecării recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 iulie 2024 a fost suspendată judecarea recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

La data de 28.11.2024, cauza a fost repusă pe rol, urmare a cererii de reluare a judecării procesului formulată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Păuleşti, în temeiul art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

După cum s-a arătat la pct. II.3 din prezenta decizie, recurenta-reclamantă a criticat sentinţa de fond, invocând critici din perspectiva motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la cadrul procesual (art. 78 C. proc. civ.), apreciind în mod eronat că acţiunea este inadmisibilă pentru lipsa introducerii în cauză a A., deşi, în opinia sa, această entitate nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii. De asemenea, recurenta invocă faptul că, în măsura în care instanţa aprecia că lipsa acestei persoane face cadrul procesual incomplet, putea dispune din oficiu introducerea sa în cauză, fără a respinge cererea ca inadmisibilă.

Aceste critici sunt nefondate.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că, în materie contencioasă, judecătorul nu poate introduce din oficiu alte persoane în cauză, decât în cazurile expres prevăzute de lege. Textul legal prevede că, dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea terţului, iar instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea acestuia, cererea se respinge ca inadmisibilă, fără a se intra în cercetarea fondului.

În speţă, instanţa de fond a respectat procedura legală prevăzută de art. 78 alin. (2) C. proc. civ., punând în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a titularului sesizării adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (A.). Deşi reclamanta a fost invitată să se pronunţe asupra acestei chestiuni, a arătat expres că nu doreşte introducerea în cauză a respectivei entităţi, iar pârâtul CNCD nu a formulat nicio poziţie.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat corect că pricina nu putea fi soluţionată fără participarea terţei persoane, întrucât anularea hotărârii CNCD ar fi produs consecinţe directe asupra acesteia, fără ca fundaţia să fi avut posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare. Prin urmare, a fost corect reţinut că lipsa litisconsorţiului pasiv obligatoriu atrage inadmisibilitatea acţiunii, în acord cu jurisprudenţa constantă a instanţei supreme (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Î.C.C.J. nr. 3518/2024, secţia contencios administrativ şi fiscal).

De asemenea, instanţa de fond a motivat în mod corect că principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 C. proc. civ., limitează intervenţia judecătorului asupra cadrului procesual în materie contencioasă. Aşadar, judecătorul nu putea, din oficiu, să modifice componenţa procesuală a litigiului prin introducerea unui terţ, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, ci doar să pună această necesitate în discuţia părţilor - ceea ce s-a realizat în mod efectiv.

În consecinţă, critica vizând aplicarea greşită a art. 78 C. proc. civ. este neîntemeiată, întrucât soluţia instanţei de fond corespunde cadrului legal şi principiilor fundamentale ale procesului civil.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond ar fi interpretat greşit dispoziţiile legale privind inadmisibilitatea acţiunii, întrucât nu se poate reţine lipsa cadrului procesual complet, în condiţiile în care A. nu ar fi avut calitate procesuală şi nici interes legitim în raport de obiectul cauzei.

Critica este, de asemenea, nefondată.

Instanţa de fond a reţinut corect că, raportat la natura actului administrativ contestat - Hotărârea CNCD nr. 240/06.04.2022 - şi la conţinutul acesteia, litigiul privea nu doar relaţia dintre reclamantă şi autoritatea publică emitentă, ci şi efectele juridice directe asupra persoanei care a formulat sesizarea, întrucât aceasta a declanşat procedura administrativă şi ar fi fost afectată de eventuala anulare a hotărârii, care ar fi echivalat, implicit, cu o constatare a nefondării plângerii sale.

Într-o atare situaţie, soluţia de anulare a actului administrativ ar fi produs efecte juridice în sfera de drepturi şi interese legitime a autorului sesizării, motiv pentru care participarea acestuia la proces era necesară pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, consacrate de art. 14 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi de art. 6 din CEDO.

Această interpretare este conformă jurisprudenţei constante a instanţelor naţionale, potrivit căreia în litigiile de contencios administrativ ce au ca obiect acte emise ca urmare a sesizării unui terţ, persoana care a formulat sesizarea are calitate procesuală pasivă obligatorie, fiind direct interesată de menţinerea actului atacat.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a Deciziei Î.C.C.J. nr. 5572/2013, aceasta nu este aplicabilă speţei, întrucât acea jurisprudenţă priveşte calitatea de persoană interesată în sesizarea CNCD, iar nu calitatea procesuală într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect actul emis în urma unei astfel de sesizări. În cauza de faţă, A. nu este parte subiectivă a plângerii adresate CNCD, ci autorul actului declanşator, iar efectele hotărârii CNCD - în ipoteza anulării acesteia - o privesc în mod direct, ceea ce justifică participarea sa la proces.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod legal că lipsa introducerii în cauză a fundaţiei respective face imposibilă judecarea acţiunii, atrăgând inadmisibilitatea acesteia pentru lipsa consorţiului procesual pasiv obligatoriu, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

În fine, recurenta-reclamantă invocă, implicit, o încălcare a dreptului său de acces la justiţie, prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Şi această critică este nefondată.

Instanţa de fond a argumentat corect că limitarea accesului la instanţă, în condiţiile lipsei cadrului procesual complet, este justificată de necesitatea respectării dreptului la apărare al persoanei direct vizate de efectele hotărârii. În speţă, admiterea acţiunii ar fi produs consecinţe juridice asupra A., fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a participa la judecată, ceea ce ar fi contravenit principiului contradictorialităţii.

Prin urmare, măsura respingerii acţiunii ca inadmisibilă nu echivalează cu o restrângere nejustificată a dreptului de acces la justiţie, ci constituie aplicarea corectă a principiului echilibrului între drepturile părţilor implicate.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei UAT Păuleşti sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar hotărârea atacată este legală şi temeinică.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta-recurentă Unitatea Administrativ Teritorială Păuleşti, ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 1188/08.09.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de UAT Păuleşti împotriva sentinţei civile nr. 1188 din data de 8 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.