Prosecutor support staff salary cap removal under Law 153/2017: judicial rights execution without statutory ceiling pursuant to Constitutional Court decision

Dosar nr. x/2023

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Onişor Mirela, Andruşca Carmen Elena, Ciocoiu Magda, Lebăda Cristina, Bucşa Carmen, Zaharia Ionela Cristina, Pupaza Iulian, Onu Andrei Ovidiu, Solomon Sandu, Pinzarasu Catalin, Verestiuc Claudiu şi Vatavu Vlad, conform tabelului anexat, în calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 2 din 23.02.2023 emise de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, precum şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin procuror general în calitate de emitent al Deciziei nr. 7 din 20.01.2023, solicitând următoarele: anularea Hotărârii nr. 2 din 23.02.2023 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale prin Decizia nr. 7 din 20.01.2023 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi; modificarea în parte a Deciziei nr. 7 din 20.01.2023 şi a anexelor la această decizie, în sensul că: drepturile salariale recunoscute să fie acordate cu înlăturarea plafonării instituite de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pentru toţi reclamanţii vizaţi de decizia în discuţie; obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la emiterea unei noi decizii administrative, pe numele tuturor reclamanţilor, prin care să fie salarizaţi având în vedere VRS 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, pentru viitor, cu înlăturarea plafonării instituite asupra salariului de bază brut lunar/indemnizaţiei brute lunare de încadrare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, unde este cazul; obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, ca pentru diferenţele salariale acordate prin prezenta hotărâre sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei, precum şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data scadentei fiecărei obligaţii şi până la data plăţii efective.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 1291 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiunea formulată de reclamanţi, pentru pretenţiile aferente perioadei 01.08.2016-09.01.2017, respectiv pentru reclamantul Onu Andrei Ovidiu perioada 01.08.2016-06.12.2018 şi a respins acest capăt de cerere formulat de reclamanţi, respectiv de reclamantul Onu Andrei Ovidiu, aferent perioadelor menţionate anterior, ca fiind prescris extinctiv.

A admis excepţia lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind anularea şi emiterea în favoarea reclamanţilor a unei noi decizii prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acestora cu înlăturarea plafonării prevăzute de disp. art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 începând cu data de 07.12.2018 şi a respins cererea având acest obiect ca lipsită de interes.

A respins excepţia inadmisibilităţii (autorităţii lucru judecat), ca neîntemeiată.

A admis în parte cererea în contencios administrativ formulată de reclamanţii Onisor Mirela, Andruşca Carmen Elena, Ciocoiu Magda, Lebăda Cristina, Bucşa Carmen, Zaharia Ionela Cristina, Pupaza Iulian, Onu Andrei Ovidiu, Solomon Sandu, Pinzarasu Cătălin, Verestiuc Claudiu şi Vatavu Vlad în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cauza având ca obiect "anulare act administrativ".

A anulat în parte Hotărârea nr. 2/23.02.2023 şi în parte Decizia nr. 7/20.01.2023 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (prin Colegiul de Conducere, respectiv procurorul general) în privinţa reclamanţilor din prezenta cauză prin referire la dispoziţiile art. 3, prin înlăturarea acestui articol.

A obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi să emită în favoarea reclamanţilor, pentru perioada 10.01.2017-07.12.2018 pentru toţi reclamanţii, cu excepţia reclamantului Onu Andrei Ovidiu, o nouă decizie de încadrare salarială prin care drepturile salariale ale acestora să fie stabilite cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

A obligat pârâtul la calcularea şi plata către reclamanţi, cu excepţia reclamantului Onu Andrei Ovidiu, a diferenţelor salariale existente între drepturile salariale de care au beneficiat în perioada 10.01.2017-07.12.2018 şi drepturile salariale care în aceeaşi perioadă urmează a fi stabilite cu luarea în considerare a VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, acesta din urmă pe perioada aplicării acestei legi, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, începând cu data scadenţei şi până la data plăţii efective.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1291 din 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Motivele de recurs vizează, în primul rând, modul eronat în care instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei. S-a reţinut că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt prin sentinţa civilă nr. 143/25.02.2021 a Tribunalului Neamţ, însă această concluzie este greşită, întrucât respectiva hotărâre privea un litigiu de muncă, iar în prezenta cauză ne aflăm în contencios administrativ, vizând anularea unui act administrativ. În raport cu dispoziţiile art. 2517 C. civ. şi art. 171 Codul muncii, termenul de prescripţie este de 3 ani, iar la data introducerii acţiunii - martie 2023 - acest termen era deja împlinit. Prin urmare, se solicită admiterea excepţiei prescripţiei pentru întreaga perioadă vizată, respectiv 01.08.2016 - 23.03.2020.

Pe fond, recurenţii arată că obiectul principal al cauzei este anularea Hotărârii nr. 2/23.02.2023 a Colegiului de conducere al PCA Iaşi, în legătură cu salarizarea personalului începând cu 01.01.2023 şi cu aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Totuşi, între timp, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a emis, la 26.04.2023, deciziile nr. 34/26.04.2023 - pentru personalul auxiliar, decizia nr. 35/26.04.2023 - pentru personalul conex, decizia nr. 36/26.04.2023 - pentru specialişti IT, din circumscripţia acestei unităţi de parchet, cu înlăturarea plafonării începând cu data de 7.12.2018.

Recurentul apreciază că se impunea respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât data de 01.01.2023 din decizia nr. 8/20.01.2023 este cuprinsă în perioada începând cu data de 7.12.2018 pentru toate categoriile profesionale menţionate.

În plus, nici sentinţa nr. 143/25.02.2021 nu a dispus înlăturarea plafonării pentru întreaga perioadă, ci a stabilit drepturi doar de la 10.01.2017, fără a extinde efectele asupra altor intervale.

În privinţa actualizării sumelor cu indicele de inflaţie şi a acordării dobânzii legale penalizatoare, se menţin apărările formulate în faţa primei instanţe.

În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată.

Apărările formulate în cauză

Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte reţine că recursul declarat este nefondat.

Cu privire la excepţia prescripţiei extinctive, recurentul a criticat soluţia primei instanţe, susţinând că termenul de 3 ani pentru acţiune fusese deja împlinit la data sesizării instanţei. Totuşi, reclamanţii au obţinut anterior, prin sentinţa civilă nr. 143/25.02.2021 a Tribunalului Neamţ, recunoaşterea dreptului la salariu calculat prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu 10.01.2017, astfel că, în ceea ce priveşte cuantumul VRS şi data acordării, în mod corect prima instanţă a luat act că aceste aspecte au fost tranşate definitiv într-un litigiu anterior.

Cu privire la plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, Înalta Curte constată că, potrivit paragrafelor 93 şi 124 din Decizia nr. 43/2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti trebuie acordate fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6). Astfel, soluţia primei instanţe, care a dispus plata drepturilor salariale prin raportare la VRS 605,225 RON fără plafonare, este legală.

Este adevărat că instanţa de fond a dispus neaplicarea plafonării începând cu 10.01.2017, deşi cadrul legal prevede aplicarea plafonului începând cu 01.01.2018. În condiţiile în care recursul nu a vizat acest aspect, instanţa nu poate examina sau modifica soluţia privind perioada anterioară aplicării legale a plafonului. Totodată, având în vedere că plafonarea legală se aplică în mod expres din 01.01.2018, orice creştere salarială ulterioară trebuie calculată şi aplicată pentru perioada ce urmează acestei date. Prin urmare, soluţia stabilită de instanţa de fond va fi respectată şi aplicată la executarea hotărârii, în conformitate cu dispoziţiile legale.

Cu privire la celelalte critici formulate de recurent, respectiv susţinerea privind lipsa de interes şi caracterul nefondat al acţiunii, instanţa de recurs constată că acestea nu pot fi primite. Analiza instanţei de fond a fost corectă şi temeinică, aceasta procedând la o delimitare clară între perioadele pentru care drepturile salariale au fost deja recunoscute prin acte administrative ulterioare şi intervalele pentru care stabilirea acestor drepturi s-a impus pe cale judiciară.

Astfel, pentru perioadele anterior recunoaşterii drepturilor prin acte administrative, instanţa a verificat existenţa pretenţiilor, aplicabilitatea termenului de prescripţie extinctivă şi cuantumul sumelor datorate, constatând corect că excepţia prescripţiei nu se poate extinde asupra perioadelor deja reglementate prin hotărâri judecătoreşti anterioare, care beneficiază de autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte actualizarea sumelor, instanţa de fond a aplicat corect indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 1535 C. civ., care prevăd că obligaţiile băneşti pot fi actualizate în funcţie de evoluţia preţurilor şi că debitorul răspunde pentru întârziere, astfel încât reclamantul să fie efectiv compensat pentru întârzierea plăţii.

Prin urmare, soluţia primei instanţe este temeinică atât în ceea ce priveşte constatarea interesului reclamantului, cât şi în privinţa fondului cauzei şi a modului de calcul al sumelor datorate. Criticile recurentului nu aduc elemente noi care să conducă la modificarea acestei soluţii, astfel că ele nu pot fi primite în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar criticile formulate prin recurs sunt nefondate. În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1291 din 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 27 noiembrie 2024.