Transfer order upheld; detainee's moral damages claim quashed for lack of tort liability

Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi a solicitat daune morale şi materiale în cuantum de 30.000 RON, pentru suferinţa creată în urma transferului dar şi a faptului că fiind prea departe de domiciliu nu a putut discuta cu mătuşa sa B. pentru a putea face succesiunea, urmare a decesului tatălui său. Pentru nerespectarea Legii nr. 254/2013 art. 11 alin. (5) şi încălcarea art. 3 din CEDO reclamantul a solicitat suma de 30.000 RON.

Reclamantul precizează că acţiunea este una în contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 1 alin. (1) şi alin. (2), art. 7 alin. (1) şi (3) şi art. 8 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 şi a art. 3 din CEDO.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1595 din data de 3 noiembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect "pretenţii" şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5000 RON, cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Administraţia Naţională a Penitenciarelor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat de ANP - aparat central, casarea hotărârii recurate şi în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv săvârşirea unei fapte cu caracter ilicit, existenţa prejudiciului, vinovăţia autorului, precum şi legătura de cauzalitate între vinovăţie şi prejudiciu.

Susţine recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu a ţinut cont de situaţia medicală, socială sau familială a deţinutului transferat şi a făcut abstracţie de cadrul normativ existent, mai exact de Ordinul ministrului justiţiei nr. 4858/0/3363/2022 din 24 octombrie 2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 1133 din 24 noiembrie 2022 privind activitatea de acordare a asistentei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

În acest ordin se specifică expres faptul că anterior plecării în transfer situaţia medicală a deţinuţilor este analizată pentru a se stabili aptitudinea/capacitatea lor de a face fată acelui transport.

În ceea ce priveşte viaţa socială şi familială, conform datelor comunicate de Primăria oraşului Buhuşi (nr. 3598/18.04.2023) părinţii săi au divorţat pe fondul unei stări conflictuale, tatăl său a decedat, mama sa ar locui în judeţul Neamţ. Prin urmare nu se putea susţine afectarea unei situaţii care deja putea fi considerată ca problematică a deţinutului în relaţia cu familia care nu a menţinut relaţii cu cel în cauză.

Deşi instanţa de fond a reţinut că la nivelul ANP, nu au fost analizate cumulativ toate criteriile prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 în realitatea acestea au fost făcute şi tocmai analiza acestor criterii coroborat cu indicele de supraaglomerare au generat transferul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin.

Evoluţia indicelui de supraaglomerare a fost evident în defavoarea transferării în Penitenciarul Bucureşti Jilava, acesta fiind motivul respingerii cererii de transfer.

Susţine recurenta că practica CEDO, invocată în analiza fondului problematic dedus judecăţii (îndeosebi cauza Vitman c Ucrainei, Khodorovskiy şi Lebedev împotriva Rusiei), nu sunt nici măcar similare cu contextul problematic ce a făcut obiectul analizei instanţei. Distanta între Drobeta Turnu Severin şi Bucureşti este de aproximativ 300 km, (nu 700 km sau mii de km ca în cauzele CEDO precitate) şi reclamantul a fost transferat o perioadă de 2 luni (nefiind vorba despre imposibilitatea vizitării pe o perioadă de 10 ani ca în cazul Vintman c. Ucrainei).

La data de 11.05.2023, când a fost transferat de la Penitenciarul Jilava spre Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, persoana privată de libertate se afla în evidenţă cu următoarele afecţiuni cronice: "Cevicoalgie algoparestezică bilaterală asociată cu parestezii la nivelul membrelor superioare bilateral"; "lnfarct miocardic acut (septembrie 2021) cu angioplastie coronariană (2 stenturi)"; ('Hipertensiune arterială esenţială grad l"; Insuficienţă cardiacă clasa NYHA II".

Susţine recurenta că reclamantul se foloseşte de o patologie pre-existentă pentru a realiza un demers de captatio benevolentiae a instanţei, în contextul în care starea sa de sănătate era una stabilă şi a făcut obiectul unor examinări medicale, aşa cum s-a menţionat anterior, chiar anterior transferului (sens în care ataşază extras din registru de transfer 11.05.2023 în care sunt consemnate diagnosticele şi menţiunea FIJVC - fără urme de violenţe corporale). Nu a existat niciun impediment din punct de vedere al stării de sănătate a reclamantului de natură a afecta transferul, aspect confirmat de examinarea medicală în cauză, anterior acestui moment.

În ceea ce priveşte evoluţia situaţiei sale sociale, dată fiind concluzia instanţei că reclamantul a fost în imposibilitate de a păstra legăturile cu familia extinsă arată că, în fapt, situaţia se prezintă cu totul altfel decât ce a reţinut prima instanţă.

În perioada 06.02.2008 - 18.12.2023, (pe un interval de 15 ani) deţinutul a fost vizitat doar de 3 ori de către persoane civile, după cum urmează: 27.01.2009, 08.06.2009, 29.12.2015- anterior datei de 11.05.2023 când a fost transferat în cadrul Penitenciarului Drobeta Turnu Severin. Ulterior datei de 29.12.2015, persoana privată de libertate nu a mai fost vizitată.

Totodată, verificările efectuate au rezultat faptul că reclamantul nu a beneficiat de comunicări on-line (de tip skype), astfel că nu se poate aprecia că transferul timp de două luni la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin ar fi fost de natură să afecteze contactul reclamantului cu mediul de suport.

Arată recurenta că tocmai analiza criteriilor prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 coroborat cu indicele de supraaglomerare au generat transferul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. Supraaglomerarea este unul din elementelor care afectează nivelul de siguranţă a unui penitenciar (supra-aglomerarea generează imposibilitatea unei supravegheri eficace, este un factor care antrenează riscul unor evenimente negative introducerea unor obiecte interzise, trafic de substanţe etc.).

Penitenciarele supraaglomerate reprezintă riscuri atât pentru deţinuţi cât şi pentru angajaţi. Or, este evident că în urma analizei per ansamblu a situaţiei (care a avut în vedere inclusiv starea medicală, nivelul legăturilor cu mediul de suport etc) s-a luat decizia ca pe fondul supraaglomerării existente în Penitenciarul Bucureşti Jilava să se transfere reclamantul la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin. Ulterior s-a ajuns la creşterea cifrelor de deţinuţi şi în acest penitenciar.

De asemenea, având în vedere art. 108 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 "Transferarea deţinuţilor la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prevăzută la ah. 45 alin. (1) din Lege, şi va tine cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora."

Art. 3. alin. (5) din Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 360/2020 privind profilarea locurilor de deţinere prevede că:

"În vederea echilibrării efectivelor de persoane private de libertate, pentru reducerea gradului de aglomerare din unele unităţi penitenciare, dar şi din alte motive întemeiate, conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune transferul persoanelor private de libertate în alte locuri de deţinere profilate pe custodiarea aceleiaşi categorii şi a persoanelor private de libertate cu domiciliile în alte judeţe."

Recurenta susţine posibilitatea dispunerii acestei măsuri de transfer avându-se în vedere strict criteriul supra-aglomerării, potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) şi art. art. 48 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prevede faptul că "În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depăşită, directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate".

Întrucât în decursul lunii aprilie, Penitenciarul Bucureşti-Jilava avea capacitatea de cazare depăşită, în temeiul art. 48 alim (8) din Legea nr. x, coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de aprobare a Legii nr. 245/2013 aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, în data de 26.04.2023, administraţia penitenciarului a solicitat Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor transferarea pentru mai multe persoane private de libertate, printre care şi a numitului A., în vederea reducerii gradului de aglomerare la regimul semideschis.

Astfel, în vederea asigurării spaţiului de cazare şi a drepturilor conform regimului de executare, Penitenciarul Bucureşti- Jilava a înaintat în data de 26.04.2023, 14 propuneri de transfer, printre care şi a deţinutului A., căruia i s-a aprobat transferul de la Penitenciarul Bucureşti-Jilava la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, în vederea executării pedepsei, conform dispoziţiei A.N.P nr. 51628 din data de 05.05.2023.

Potrivit situaţiei privind capacitatea de cazare a unităţilor şi a efectivelor acestora pe regimuri din data de 05.05.2023, Penitenciarul Bucureşti-Jilava avea un indice de ocupare la regimul semideschis - bărbaţi de 145,16%, Penitenciarul Ploieşti de 166,32%, Penitenciarul Mioveni de 141,42%, Penitenciarul Craiova - Pelendava de 129,67%, Penitenciarul Târgu-Jiu de 130,48 %, comparativ cu Penitenciarul Drobeta Turnu Severin care avea un indice de ocupare de 101, 83%.

Aşadar, din locurile de deţinere profilate pe custodiarea regimului semideschis, aflate cel mai aproape de domiciliul deţinutului A., Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin a avut, la momentul transferului, cel mai mic indice de ocupare.

Având în vedere situaţia privind capacitatea de cazare a unităţilor şi a efectivelor acestora pe regimuri la data de 07.06.2023 s-a aprobat cererea de transfer la Penitenciarul Bucureşti-Jilava, în vederea executării pedepsei, conform dispoziţiei Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor înregistrată cu nr. x din data de 09.06.2023.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, consideră că instanţa de fond le-a acordat fără să fie îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. În cauză reclamantul invocă o traumă pe care nu o probează, şi nici legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral invocat şi împrejurarea că a fost transferat la altă unitate decât cea aflată în proximitatea localităţii de domiciliu.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimatul-reclamant a susţinut, în esenţă, că recurenta a aplicat măsura transferului de la Penitenciarul Jilava la Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, fără să fie consultat sau avertizat, motivul real al acestui transfer nefiind supraaglomerarea ci faptul că a câştigat două procese împotriva recurentei-pârâte pentru nerespectarea drepturilor deţinuţilor.

Susţine intimatul-reclamant că la momentul transferului său la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, în camera E 6.27 unde era cazat, mai era un loc liber, camera având 4m2 .

Arată că recurenta-pârâtă nu a respectat art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 şi art. 3 din CEDO.

La întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că este fondat, pentru următoarele considerente:

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea legii, în mod greşit, curtea de apel reţinând că Administraţia Naţională a Penitenciarelor nu a ţinut cont de situaţia medicală, socială sau familială a deţinutului transferat şi a făcut abstracţie de cadrul normativ existent, mai exact de Ordinul ministrului justiţiei nr. 4858/0/3363/2022 din 24 octombrie 2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 1133 din 24 noiembrie 2022 privind activitatea de acordare a asistentei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Înalta Curte reţine că instanţă de fond a apreciat pretenţiile reclamantului ca derivând dintr-un refuz nejustificat al pârâtei pentru a-l transfera pe reclamant de la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin la Penitenciarul Bucureşti Jilava, de unde fusese transferat fără acordul său.

Instanţă de fond a reţinut reaua credinţă a pârâtei din faptul că nu au fost analizate cumulative toate cerinţele prevăzute de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013.

Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: "Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabileşte de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ţinându-se seama şi de regimul de executare, măsurile de siguranţă ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex şi vârstă".

Repartizarea deţinuţilor în unităţile penitenciare este un proces care implică analiza mai multor elemente, nu doar domiciliul persoanei condamnate.

Potrivit art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate în cursul procesului penal: "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."

Transferul unui deţinut de la un penitenciar la altul nu reprezintă un drept pentru acesta ci o posibilitate, şi se dispune de către conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor aparat central şi comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate constituită la nivelul unităţii penitenciare conform art. 32 din Legea nr. 254/2013, în urma analizării tuturor criteriilor prevăzute de lege. Astfel, simpla cerere depusă de o persoană privată de libertate nu este de natură a conferi acesteia dreptul de a fi transferat la altă unitate penitenciară. Nu există, practic, o obligaţie legiferată în sarcina sistemului penitenciar de a soluţiona favorabil o cerere de transfer.

Criteriul apropierii de domiciliu a unităţii penitenciare nu este singurul legiferat. Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 sunt enumerate următoarele criterii care trebuie analizate cumulativ.

De asemenea, art. 71 din OMJ nr. 2188/2022 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind evidenţa nominală şi statistică a persoanelor private de libertate determinată de primirea, punerea în executare a pedepselor şi măsurilor privative de libertate, stabilirea şi schimbarea regimului de executare, punerea în libertate şi comunicarea actelor de procedură, prevede faptul că, la analizarea propunerilor transmise Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor de către comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate constituită la nivelul unităţii penitenciare se are în vedere următoarele:

a) decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind profilarea locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

b) capacitatea de cazare a locurilor de deţinere;

c) sexul, vârsta, situaţia juridică, regimul de executare, domiciliul persoanelor private de libertate;

d) echilibrarea efectivelor de persoane private de libertate;

e) motivele transferurilor anterioare;

f) alte date relevante.

Se poate observa astfel că, domiciliul persoanei condamnate, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, nu reprezintă un criteriu proritar, ci este analizat împreună cu toate celelalte criterii prevăzute de dispoziţiile legale.

Regulile europene recomandă repartizarea deţinuţilor, pe cât posibil, în penitenciare din apropierea domiciliilor lor, însă nu impun o obligaţie în acest sens statelor membre.

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante (CPT) a recomandat autorităţilor române să se asigure că toate persoanele aflate în penitenciare sunt deţinute în condiţii decente şi că acelea care locuiesc în celule cu ocupare multiplă li se oferă un spaţiu de locuit de minim 4 m2 fiecare.

Înalta Curte reţine că Administraţia Naţională a Penitenciarelor a luat măsuri de transferare a persoanelor private de libertate între unităţile subordonate, în funcţie de capacitatea de cazare. Această măsură a fost necesară întrucât existau diferente mari ale indicelui de ocupare între unităţile subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, fiind întâmpinate dificultăţi cu privire la asigurarea drepturilor conform regimului de executare.

Potrivit art. 3 alin. (5) din Decizia Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 360/2020 privind profilarea locurilor de deţinere: "în vederea echilibrării efectivelor de persoane private de libertate, pentru reducerea gradului de aglomerare din unele unităţi penitenciare, dar şi din alte motive întemeiate, conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate dispune transferul persoanelor private de libertate în alte locuri de deţinere profilate pe custodierea aceleiaşi categorii şi a persoanelor private de libertate cu domiciliile în alte judeţe."

Dispoziţia de transferare a reclamantului la Penitenciarul Drobeta-Tumu Severin a fost fundamentată de motive obiective, respectiv supra-aglomerarea Penitenciarului Jilava.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte nu poate reţine existenţa culpei recurentei - pârâte, dat fiind că măsura transferului a fost luată pe o perioadă scurtă de timp, respectiv de 2 luni, ce-a de-a doua cerere a reclamantului de a fi transferat înapoi la Penitenciarul Jilava fiind aprobată.

De asemenea, dat fiind situaţia familială a reclamantului şi a faptului că acesta, în decurs de 15 ani a prinit 3 vizite, 4 pachete şi de 6 ori depuneri de bani, nu se poate reţine că, în cele 2 luni de transfer la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin i-a fost îngradit dreptul de a avea contac cu familia extinsă.

Având în vedere cele arătate, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind incidente dispoziţiile art. 1349 şi urm. C. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 1595 din 3 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 1595 din 3 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 noiembrie 2024.