Judicial dismissal of appeal challenging refusal to refer unconstitutionality of judicial status provisions for lack of direct nexus to case outcome

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 06.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea în parte a Hotărârii secţiei pentru Judecători nr. 1552/18.12.2020, cu privire la soluţia de validare şi promovare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Arad a domnului judecător B., întrucât nu au fost respectate prevederile art. 30 şi art. 32 alin. (5) coroborat cu art. 7 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru Judecători nr. 1348/2019, precum şi ale art. 463 coroborat cu art. 46 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările ulterioare.

1.2. Prin sentinţa nr. 171 din 3 iulie 2023, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi terţul B., având ca obiect anularea în parte a Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1552/18.12.2020, cu privire la soluţia de validare şi promovare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Arad a domnului judecător B.; a respins excepţia de nelegalitate a Hotărârilor CSM, secţia pentru judecători nr. 1551/18.12.2020 şi nr. 1552/18.12.2020 şi, totodată, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 317/2004.

1.3. Împotriva sentinţei nr. 171 din 3 iulie 2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a încheierilor prin care s-au respins cererile de recuzare a formulat recurs reclamanta A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

1.4. În cursul soluţionării recursului, recurenta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, arătând că acestea încalcă prevederile art. 21, art. 52 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României deoarece nu sunt predictibile, iar respectarea Constituţiei a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea din 21 iunie 2024, pronunţată în dosarul asociat x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, formulată de recurenta-reclamantă A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 21.06.2024 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs petenta A., care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Recurenta îşi întemeiază calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., invocând, în esenţă, trei categorii de critici.

În primul rând, aceasta arată că instanţa de fond a încălcat normele de procedură privind soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în sensul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la calea de atac şi termenul de judecată. Se susţine că instanţa nu a verificat şi motivat punctual îndeplinirea condiţiei legăturii dintre excepţia invocată şi soluţionarea cauzei, respingerea cererii fiind făcută într-o manieră formală, cu încălcarea garanţiilor procesuale fundamentale, respectiv dreptul la apărare, contradictorialitatea şi dreptul la un proces echitabil.

În al doilea rând, se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinându-se că încheierea atacată nu este motivată corespunzător. Recurenta arată că hotărârea nu cuprinde considerente proprii, ci reproduce pasaje din alte cauze, respectiv dintr-o decizie pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, fără individualizarea situaţiei prezente. O asemenea motivare, străină de obiectul litigiului, ar fi contradictorie şi insuficientă, atrăgând nulitatea hotărârii.

În al treilea rând, se arată că instanţa a aplicat greşit normele de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta susţine că judecătorii au ignorat jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 558/2017 şi nr. 454/2020) şi au refuzat în mod nejustificat sesizarea Curţii, deşi excepţia ridicată îndeplinea condiţiile de admisibilitate. Totodată, se critică modul de calificare a naturii juridice a secţiei pentru judecători a CSM, tratată ca autoritate publică, fără a se analiza efectele juridice persistente ale actelor individuale contestate şi vătămarea concretă produsă prin acestea.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu trimitere expresă la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8, precum şi ale art. 497-502 C. proc. civ.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând motivele de recurs invocate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, recursul fiind nefondat în considerarea celor ce urmează:

Cu privire la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se reţine că instanţa de fond a respectat cadrul legal incident în materia verificării admisibilităţii unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale.

În mod corect, prima instanţă a constatat neîndeplinirea condiţiei legăturii dintre dispoziţiile criticate şi soluţia ce ar putea fi pronunţată în cauză, condiţie esenţială prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Aşadar, contrar celor susţinute de recurentă, nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare sau a garanţiilor procesuale, ci o aplicare a dispoziţiilor legale care conferă instanţei de judecată atât competenţa, cât şi obligaţia de a cenzura admisibilitatea excepţiei, înainte de a sesiza jurisdicţia constituţională.

În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că încheierea atacată este motivată în fapt şi în drept. Instanţa de fond a arătat explicit raţiunile pentru care cererea apare ca inadmisibilă, subliniind că argumentele petentei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează interpretarea şi aplicarea legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Faptul că prima instanţă a făcut referiri la jurisprudenţa anterioară nu echivalează cu o lipsă de motivare sau cu existenţa unor considerente străine cauzei, ci reflectă integrarea raţionamentului său în cadrul legal şi jurisprudenţial relevant.

Referitor la susţinerile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea nu pot fi primite, întrucât nu se poate reţine aplicarea greşită a normelor de drept material.

Dimpotrivă, instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, subliniind că sesizarea Curţii Constituţionale nu poate fi transformată într-un mecanism prin care se solicită, pe cale indirectă, interpretarea textului de lege de către jurisdicţia constituţională.

Or, Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care este sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Astfel, instanaţa de recurs în acord cu opinia primei instanţe apreciază că aspectele invocate de recurentă nu constituie critici de constituţionalitate, ci probleme de aplicare a legii, care rămân în competenţa instanţei de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 21 iunie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.