Compensation commission's appeal fails; partial annulment of award upheld, new decision for 36,115 points ordered, costs granted.

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii şi evoluţia procesuală

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi - sectia Contencios Adminstrativ Fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea acesteia la modificarea deciziilor nr. 41943/2021 si 41938/2021 in sensul efectuării unei evaluări reale a imobilelor; "conac" din comuna Cernaianu judeţul Mehedinţi şi "moara" din oraşul Isaccea judeţul Tulcea.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 75/2023 din 12 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta, A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

A anulat decizia de compensare nr. 41938/01.10.2021 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă decizie de compensare pentru un număr de 36.115 de puncte cu privire la imobilul moară de măcinat porumb şi grâu în suprafaţă de 120 de m.p., din Oraşul Isaccea, punct Acic-Tepe.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat la fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 75/2023 din 12 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă.

În susţinerea cererii de recurs, pârâta a prezentat următoarele critici:

Recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Întrucât litigiul are ca obiect anularea deciziilor de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), competenţa de soluţionare aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv.

Dispoziţiile art. 33-35 din aceeaşi lege stabilesc în mod expres că deciziile de compensare pot fi atacate la tribunal, secţia civilă, nu la curţile de apel; instanţa competentă se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea măsurilor reparatorii; hotărârile astfel pronunţate sunt supuse numai apelului, nu recursului.

Prin urmare recurenta-pârâtă apreciază că Curtea de Apel Galaţi a soluţionat în mod nelegal cauza în primă instanţă, deşi competenţa materială aparţinea Tribunalului Tulcea, secţia Civilă, întrucât imobilul în cauză se află pe raza judeţului Tulcea (oraşul Isaccea, punctul Acic-Tepe).

Această încălcare atrage nulitatea hotărârii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte acordarea nejustificată a cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a dispus în mod neîntemeiat obligarea recurentei la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), fără a analiza temeinicia şi proporţionalitatea acestora.

Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanţa poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, ţinând seama de complexitatea cauzei şi de activitatea efectiv desfăşurată. Această prerogativă nu aduce atingere contractului de asistenţă juridică dintre avocat şi client, ci vizează doar opozabilitatea sumei faţă de partea adversă.

În cauză, instanţa nu a motivat necesitatea obligării la întregul onorariu solicitat, deşi cuantumul acestuia este vădit disproporţionat raportat la obiectul şi complexitatea litigiului, fiind vorba despre o acţiune administrativă de anulare a unei decizii CNCI.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus în apărare întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 26.11.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor şi susţinerilor formulate prin întâmpinarea intimatei-reclamante depusă la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs a fost invocat motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. recurenta-pârâtă afirmând pretinsa necompetenţă materială a instanţei de fond.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ar fi soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă materială, invocând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv, potrivit cărora cererile împotriva deciziilor de compensare ar fi de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor.

Înalta Curte apreciază că o asemenea critică nu poate fi primită, întrucât excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată de către vreuna din părţi în faţa instanţei de fond. Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin întâmpinarea depusă în faţa Curţii de Apel Galaţi, pârâta s-a limitat la a solicita, pe cale de excepţie, conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, iar pe fond a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Aşadar, în primă instanţă pârâta nu a invocat necompetenţa materială a instanţei sesizate, iar instanţa nu a fost chemată să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii.

Or, potrivit principiului disponibilităţii şi al rolului activ limitat al instanţei (art. 9 şi art. 22 C. proc. civ.), instanţa de recurs nu poate analiza pentru prima dată o chestiune care nu a fost pusă în discuţia şi dezbaterea părţilor în faţa primei instanţe, întrucât aceasta ar echivala cu extinderea obiectului litigiului în calea de atac, contrar art. 477 raportat la art. 494 C. proc. civ.

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale relative trebuie invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, sub sancţiunea decăderii. Odată trecut acest moment procesual, instanţa devine competentă prin prorogare legală, iar părţile nu mai pot contesta competenţa materială în căile de atac.

În speţă, pârâta, prin conduita sa procesuală, a recunoscut competenţa Curţii de Apel Galaţi, formulând întâmpinare şi apărări de fond, fără a ridica vreo obiecţie referitoare la competenţă. În aceste condiţii, critica privitoare la necompetenţa materială a instanţei de fond formulată abia în recurs apare ca fiind nefondată, întrucât excede limitelor devoluţiunii recursului, care, potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii, nu chestiuni noi de fapt sau de drept neanalizate anterior.

În ceea ce priveşte criticile sentinţei din perspectiva modului de stabilire a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte subliniază că potrivit Deciziei nr. 3/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul RIL, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Având în vedere că decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că argumentele propuse în critica sentinţei din perspectiva proporţionalităţii onorariului avocaţial, au un caracter inadmisibil şi nu poate fi analizate de către instanţa de recurs în lipsa încadrării lor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 75/2023 din 12 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Având în vedere soluţia de respingere a cererii de recurs ca nefondată, în ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă prin întâmpinare şi dovezilor privitoare la cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 75/2023 din 12 mai 2023 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să plătească către intimata-reclamantă A. suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.