Pension restitution claim annulled for non-payment of stamp duty due to accessory nature of secondary petition

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2025

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 februarie 2023, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să-i restituie sumele reprezentând drepturi de pensie, rezultate din diferenţa dintre pensia cuvenită conform Legii nr. 223/2015 în forma de bază nemodificată a acestei legi şi pensia plătită ca urmare a modificării Legii nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor de mai sus, rezultate din indexări şi actualizări ale pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma de bază a acesteia.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 773 din 08 iunie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 237 din 02 octombrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

1.4. Prin decizia civilă nr. 4939 din 31 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.5. După pronunţarea regulatorului de competenţă, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 27 noiembrie 2023, sub nr. x/2023*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 95 din 11 martie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, ca netimbrată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 95 din 11 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit a fost anulată în tot cererea de chemare în judecată ca netimbrată, câtă vreme taxa judiciară de timbru neachitată a fost stabilită doar pentru petitul 1, formulat împotriva pârâtului Guvernul României, iar nu şi pentru petitul 2, formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, pentru petitul 2 nefiind stabilită vreo taxă de timbru. În consecinţă, apreciază recurentul-reclamant, continuarea judecăţii pentru petitul 2 este necesară şi legală, instanţa de fond reţinând greşit că nu au fost formulate precizări pentru petitul 1 şi nu s-a achitat taxa de timbru pentru ambele petituri.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi recursul declarat de reclamant, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., textul de lege pe care recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursului, "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;(...)".

Or, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile expuse în recurs nu se subsumează acestui motiv de casare/nelegalitate, nefiind invocată nici nemotivarea sentinţei recurate şi nici prezenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura pricinii.

Recurentul-reclamant a pretins nelegalitatea soluţiei de anulare ca netimbrată a întregii acţiuni, susţinând că, cel puţin în privinţa celui de-al doilea petit al acţiunii, nu i-a fost stabilită taxă judiciară de timbru şi, astfel, nu se poate reţine neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru pentru această pretenţie. Astfel fiind, se constată că motivele recursului declarat de recurentul-reclamant se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia "Casarea unor hotărâri se poate cere (...): (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;(...)", urmând a fi analizat din această perspectivă.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Constanţa a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reţinând că, prin rezoluţia din data de 29 noiembrie 2023, s-a dispus citarea reclamantului cu menţiunea de a preciza cuantumul pretenţiilor ce fac obiectul capătului 1 de cerere şi a achita taxa de timbru conform art. 16 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 în cuantum de 300 RON, obligaţie ce nu a fost îndeplinită de către reclamant, iar cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, înregistrată sub nr. de dosar x/2023, a fost respinsă prin încheierea din 19 februarie 2024.

În recurs, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu i-ar fi stabilit taxa judiciară de timbru şi pentru cel de-al doilea petit al acţiunii, apreciind, în esenţă, că soluţia de anulare trebuia să privească doar primul petit al cererii, pentru care nu s-a achitat taxa, urmând a fi continuată judecata pentru pretenţia rămasă, pentru care instanţa nu a stabilit o astfel de obligaţie.

Înalta Curte constată că sunt eronate susţinerile recurentului-reclamant privitoare la pârâţii în raport de care a fost formulat fiecare dintre cele două petite ale cererii de chemare în judecată.

Astfel, din cuprinsul acţiunii rezultă că primul capăt de cerere nu a fost formulat în contradictoriu cu Guvernul României, cum greşit se arată în calea de atac, ci în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitându-se obligarea acestei pârâte la restituirea sumelor reprezentând drepturi de pensie, rezultate din diferenţa dintre pensia cuvenită conform Legii nr. 223/2015 în forma de bază nemodificată a acestei legi şi pensia plătită ca urmare a modificării Legii nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Cel de-al doilea capăt de cerere a fost formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, reclamantul solicitând obligarea acestui pârât, expres indicat, la asigurarea fondurilor necesare pentru restituirea sumelor indicate la primul petit al acţiunii, rezultate din indexări şi actualizări ale pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma de bază a acesteia.

În consecinţă, având în vedere pretenţiile formulate în raport cu fiecare dintre pârâţi, Înalta Curte constată că primul capăt de cerere are caracter principal, solicitându-se restituirea unor sume, pe când cel de-al doilea are caracter accesoriu, solicitându-se asigurarea fondurilor necesare pentru restituirea sumelor de la primul petit, vizând, aşadar, o pretenţie care nu poate fi îndeplinită decât în măsura admiterii capătului principal de cerere.

În ceea ce priveşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru aferente acestor capete de cerere, se observă că, potrivit rezoluţiei primei instanţe şi citativului întocmit pentru termenul de judecată din 12 februarie 2024, reclamantului A. i-a fost pus în vedere să precizeze în scris care este cuantumul despăgubirilor solicitate şi să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru corespunzătoare petitului nr. 1, în cuantum de 300 de RON, stabilită conform art. 16 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deşi instanţa de fond nu a stabilit o obligaţie de plată a taxei şi pentru cel de-al doilea capăt de cerere, Înalta Curte constată că, raportat la caracterul accesoriu al acestui petit, neachitarea taxei judiciare de timbru aferente capătului principal de cerere, cu consecinţa anulării acestui petit ca netimbrat, conduce la imposibilitatea soluţionării cererii accesorii, fiind pe deplin incident principiul de drept accesium sequitur principale.

Altfel spus, neputând proceda la soluţionarea pe fond a cererii de restituire a sumelor pretinse de reclamant, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de timbrare, instanţa de fond nu poate dispune nici cu privire la obligaţia subsecventă, formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, de asigurare a fondurilor necesare plăţii sumelor în discuţie.

Astfel, soluţia de anulare pentru netimbrare afectează acţiunea în întregime, petitul accesoriu neputând fi soluţionat independent de pretenţia principală.

Pentru toate aceste considerente, constatând că în mod corect instanţa de fond a dispus anularea acţiunii, nefiind incident motivul de nelegalitate/casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 95 din 11 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.