Securitate collaborator status upheld on appeal; court finds voluntary denunciations satisfied statutory test

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cauzei:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.11.2022 sub nr. x/2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 643 din 11 aprilie 2023, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Cererea de recurs

La data de 13 februarie 2024 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022 recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 643 din 11 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul-pârât a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea în tot a hotărârii atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd fără echivoc că lucrător al Securităţii este doar acela care a "suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului", în timp ce în cazul său soluţia se bazează pe simple presupuneri. Aşa cum a arătat şi în etapa fondului, declaraţia olografă din 09.09.1983 a fost dată sub presiunea organelor de Securitate în perioade de anchetă împotriva recurentului.

A mai susţinut recurentul -pârât că, deşi a solicitat instanţei emiterea unei adrese pentru a se depune la dosarul cauzei perioadele în care a fost arestat, solicitarea a fost respinsă având în vedere că reclamanta intimată a afirmat că aceste informaţii nu sunt la dispoziţia CNSAS. Pe de altă parte, reprezentantul CNSAS a arătat că nu contestă faptul că pârâtul ar fi fost arestat sau urmărit penal, dar că acest fapt nu are relevanţă în cauză.

În sentinţa atacată, instanţa de fond face trimitere exclusiv la perioada de arest din anul 1981, fără a analiza şi faptul că recurentul a fost urmărit, anchetat şi arestat în mai multe rânduri.

Or, relevanţa faptului că recurentul a fost arestat, urmărit, atât în dosare penale, cât şi de fost Securitate (existând la dosare numeroase rapoarte şi procese-verbale prin care se consemnează că este urmărit) derivă tocmai din aplicarea art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008. Este evident că declaraţia la care face trimitere instanţa de fond a fost dată sub presiunea organelor din fosta Securitate, atât recurentul, cât şi cei din familia sa fiind urmăriţi, arestaţi., bătuţi şi obligaţi să scriem declaraţii.

4. Apărările din recurs.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În esenţă, a susţinut că este suficientă condiţia vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece reglementarea accesului la propriul dosar şi deconspirarea fostei securităţi pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunţătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunţurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securităţii au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii şi moralităţii persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunţurilor formulate de cei verificaţi.

5. Procedura derulată în recurs

În raport de susţinerile din întâmpinare, prin cererea de pusă de recurent înregistrată la 30. 07. 2024, recurentul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, în raport de art. 37 alin. (1) din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii.

Prin răspunsul depus la 14 noiembrie 2024, intimatul-reclamant a concluzionat în sensul respingerii excepţiei tardivităţii acţiunii, fiind nefondată această excepţie în condiţiile în care, pe de o parte, aceasta a fost invocată direct în recurs, iar pe de altă parte, raportat la art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de 30 de zile se împlinea la 15 .11. 2024.

În şedinţa din 20 noiembrie 2024, s-a pus în discuţia părţii şi excepţia tardivităţii acţiunii.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Preliminar, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii introductive, în cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare nu este prevăzut un termen pentru promovarea acţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) menţionat.

Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de 30 zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare" pentru formularea acţiunii în constatare nu a fost depăşit întrucât acesta se calculează pe "zile lucrătoare" (fără socotirea sâmbetelor şi a duminicilor).

Întrucât nota de constatare a fost aprobată conform art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în şedinţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din 04.10.2022, iar acţiunea a fost promovată la 14. 11. 2022 (conform plicului de la fila nr. x ds. fond) şi înregistrată la 17 noiembrie 2022, în mod greşit a apreciat recurentul că acţiunea formulată de reclamant este tardivă.

Mai mult, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a stabilit termene ce au ca rol organizarea activităţii diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a prevedea natura juridică şi nici vreo sancţiune în cazul nerespectării acestora, inclusiv în ceea ce priveşte termenul prevăzut de art. 37 alin. (1), iar O.U.G. nr. 24/2008 nu a stabilit un termen pentru promovarea acţiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel că va fi respinsă ca neîntemeiată această excepţie.

Criticile recurentului-pârât, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu pot fi reţinute .

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de către CNSAS, în condiţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al securităţii în privinţa recurentului-pârât A., care a fost supus verificărilor în virtutea calităţii sale de membru al Consiliului local al comunei Bascov, în baza art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.

Verificând încadrarea informaţiilor furnizate de pârât, în perioada de referinţă fiind reîntors în ţară din Franţa, în dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanţa prima instanţă a ajuns la concluzia că ipoteza normativă este îndeplinită, reţinând că ulterior emigrării sale în Franţa ce a avut loc la data de 13.07.1982, cu aprobarea organelor de stat române, acesta a furnizat Securităţii mai multe informaţii, prin care a denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Concluzia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de analiză a înscrisurilor administrate şi a cadrului normativ incident cauzei.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că întreaga construcţie juridică referitoare la furnizarea informaţiilor în perioada de referinţă (1981 -1985) este nepertinentă, câtă vreme, furnizând numele şi prenumele persoanelor, recurentul-pârât a avut reprezentarea subiectivă faptului - potenţialul îngrădirii drepturilor ca urmare a delaţiunii.

Fiind un element existent în forul interior al persoanei, este probată prin reflectarea acestei reprezentări în conduita manifestată, prin urmare prin natura informaţiilor din denunţ.

Nici în ceea ce priveşte calitatea informaţiilor furnizate ori aptitudinea acestora de a viza drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, criticile recurentului nu pot fi primite.

Astfel, prin mai multe note informative/declaraţii (de exemplu cele datate 25.10.1983, 22.09. 1984, 09.09. 1983, 04. 10. 1983, 21.09. 1982, 30. 09.1983) recurentul a adus la cunoştinţă organelor de securitate intenţia unor persoane de a trece frontiera de stat.

Or, trecerea frontierei de stat fără acordul organelor de stat era pedepsită penal şi era considerată o faptă potrivnică regimului totalitar comunist.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, respectiv:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii".

- informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Astfel, prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.

Având în vedere obiectul şi natura informaţiilor furnizate de pârât - nemulţumirea unor persoane faţă de situaţia din ţară, în raport cu cea din Occident, intenţia de a trece fraudulos frontiera - în mod corect a apreciat Curtea de apel că acestea se referă la atitudini potrivnice regimului comunist, cele două note vizând îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Astfel, recurentul-pârât a furnizat note informative de interes operativ, informaţiile vizând probleme importante pentru Securitate, precum relaţiile cu cetăţenii străini ori cu rude din străinătate. Aceste informaţii sunt privite ca potrivnice regimului şi considerate periculoase pentru securitatea acestuia, iar faptul că aceste atitudini ale unor terţi, cu privire la care pârâtul a informat securitatea, au fost considerate de aceasta din urmă ca utile este probat şi de valoarea operativă care le-a fost acordată.

Înalta Curte apreciază că furnizarea informaţiilor către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ele, constând în supravegherea lor informativă şi, drept urmare, încălcarea dreptului la viaţa privată, consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

De menţionat este şi faptul că declaraţia din data de 9.09.1983 mai sus citată nu a fost dată de pârât în timpul vreunei anchete sau a unui proces în care ar fi fost cercetat acesta pentru motive politice, ci a fost dată ulterior emigrării şi stabilirii pârâtului în Franţa, când acesta nu făcea obiectul niciunei anchete şi niciunui proces din partea autorităţilor române, dimpotrivă pârâtul părăsind România la data de 13.07.1982 cu aprobarea organelor de stat române.

Este adevărat că pârâtul fusese în 1981 anchetat şi condamnat la amenda de 1100 RON pentru tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, însă declaraţia analizată este ulterioară momentului la care reclamantul se stabilise în Franţa, cu acordul organelor de stat române, astfel încât nu se poate considera că respectiva declaraţie ar fi fost dată în cadrul unei anchete sau proces care l-ar fi vizat pe pârât.

Aşadar, contrar celor susţinute în memoriul de recurs, colaborarea recurentului cu organele fostei securităţii a fost făcută cu acordul său.

Instanţa de control judiciar consideră că nu prezintă nicio relevanţă juridică în cauza de faţă celelalte susţineri ale recurentului, în legătură cu faptul că situaţiile enunţate în notele informative, raportate la persoanele la care acele note se refereau, erau chestiuni notorii, generale, cunoscute şi verificabile de către orice persoană, de vreme ce aceste informaţii au fost obţinute de la pârât, prin colaborarea acestuia.

Pentru acest motive, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 643 din 11 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.