Revolutionary title revocation upheld as lawful execution of final judgment after appeal rejected

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29.08.2022, sub nr. x/2022, iar, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.05.2023, prin declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, conform sentinţei civile nr. 134/31.01.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Instituţia Preşedintelui României, prin Preşedintele României B. şi Administraţia Prezidenţială, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (S.S.R.M.), C. - secretar de stat şi D. - secretar general, solicitând anularea, în parte, a Decretului preşedinţial nr. 232/28.02.2022, publicat în Monitorul Oficial la 01.03.2022, în sensul anulării dispoziţiei privind retragerea titlului de Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - luptător cu rol determinant al reclamantului (poziţia 39 din anexa la decret); anularea Procesului-verbal nr. x/2948/22.03.2022, emis de Comisia art. 49; obligarea pârâţilor la plata sumei de 8.080 RON, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei lunară şi pensie pentru limită de vârstă, neîncasate, aferentă perioadei mai- august 2022 şi a sumei de 70.700 RON, reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor de gratitudine, indemnizaţiei lunară şi pensie pentru limită de vârstă, acordate pentru perioadele 01.06.2019-30.04.2022 şi respectiv 29.09.2021-30.04.2022 şi imputate reclamantului prin decizia nr. 117/16.05.2022 a Casei Judeţene de Pensii Braşov.

Reclamantul A. a depus, la data de 12.05.2023, o cerere de completare a acţiunii civile, prin care a arătat că, raportat la întâmpinările formulate de pârâţi şi la înscrisurile anexate acestora, înţelege să precizeze cadrul procesual pasiv, petitele acţiunii civile şi motivele invocate.

Astfel, a arătat că acţiunea civilă este îndreptată împotriva pârâţilor: 1. Instituţia Preşedintelui României reprezentată prin Preşedintele României B. şi Administraţia Prezidenţială; 2. Prim-Ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului; 3. Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin secretarul de stat C. şi că renunţă la judecată în contradictoriu cu pârâtele C. şi D..

Totodată, reclamantul a renunţat la judecata petitului 3 din acţiunea civilă introductivă de instanţă, respectiv cel privind obligarea pârâţilor la plata sumei de 8.080 RON, reprezentând contravaloarea indemnizaţiei de gratitudine neîncasată, aferentă perioadei mai- august 2022 şi a sumei de 70.700 RON, reprezentând contravaloarea indemnizaţiilor de gratitudine, indemnizaţiei lunară şi pensie pentru limită de vârstă, acordate pentru perioadele 01.06.2019-30.04.2022 şi respectiv 29.09.2021-30.04.2022 şi imputate reclamantului prin decizia nr. 117/16.05.2022 a Casei Judeţene de Pensii Braşov.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2023, Curtea, în baza art. 406 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea petitului 3 din cererea de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei neîncasate şi la indemnizaţia ce s-a solicitat a fi restituită; a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză, în calitate de pârâtă, a Casei Judeţene de Pensii Braşov, cerere formulată prin notele scrise de către pârâta Administraţia Prezidenţială; a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în ceea ce priveşte petitul II al acţiunii, invocată de pârâta Administraţia Prezidenţială, prin întâmpinare; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022, invocată de pârâta Administraţia Prezidenţială.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2023, având în vedere completarea acţiunii formulată după prima zi la care părţile au fost legal citate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, precum şi declaraţia de renunţare la judecată faţă de pârâta C., instanţa a dispus comunicarea către toţi pârâţii din litigiu a precizării de acţiune, cu menţiunea de a-şi exprima poziţia în raport cu prevederile art. 204 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 406 alin. (4) C. proc. civ.. De asemenea, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea la judecata reclamantului în contradictoriu cu pârâta D..

Totodată, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de nelegalitate parţială a Deciziei 335/17.05.2019, cu privire la pct. 70, care îl vizează pe reclamantul din prezenta cauză, decizie care a fost emisă de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 149 din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a procesului-verbal nr. x/1513/08.02.2022, invocată de către reclamantul A..

A admis excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 335/17.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, numai cu privire la poziţia 70 "A. - 18/LRD/1128/24.03.2015", invocată din oficiu.

A respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială şi Instituţia Preşedintelui, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 şi Primul-ministru al României.

3. Calea extraordinare de atac formulate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1, pct. 5, 7, 6 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 7 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii introductive, în conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul -reclamant a susţinut, în esenţă, că judecătorul din dosarul de fond a formulat cerere de abţinere care în mod greşit i-a fost respinsă în condiţiile în care din circumstanţele particulare ale litigiului reieşea în mod evident că judecătorul fondului era pus în situaţia de a-şi invoca propria hotărâre pronunţată într-un alt dosar de care nu se putea dezice şi de a-şi evalua, indirect propria hotărâre.

Din cuprinsul actelor contestate rezultă că în motivarea proceselor-verbale se face referire la o hotărâre judecătorească, iar prin raportare la hotărârea invocată de intimate în motivarea decretului şi a proceselor-verbale instanţa de fond face trimitere în motivarea hotărârii pronunţate la o altă hotărâre pronunţată de un complet din care a făcut parte şi judecătorul din dosarul de fond.

2. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul -reclamant apreciază că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii şi a încălcat limitele investirii sale, având în vedere că s-a raportat la altă hotărâre judecătorească faţă de hotărârea judecătorească menţionată în motivarea actelor administrative contestate. Totodată, instanţa de fond a reţinut în motivarea hotărârii aspecte care nu au făcut obiectul unei dezbateri contradictorii şi faţă de care recurentul-reclamant nu a avut posibilitatea de a se apăra.

3. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut că deşi instanţa de fond a menţionat, la momentul redactării sentinţei atacate, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată făcând referire la fiecare în parte, nu a precizat care a fost raţionamentul juridic pe care l-a avut în vedere atunci când a înlăturat susţinerile reclamantului, ci s-a limitat la o motivare sumară a acestora, cu consecinţa respingerii acţiunii astfel formulate.

3. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 şi cu încălcarea Deciziilor nr. 624 din 26 octombrie 2016 şi 574 din 19 septembrie 2006 pronunţate de Curtea Constituţională a României.

A susţinut că propunerea de anulare a unui certificat trebuie să aibă Ia bază o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus anularea certificatului. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 491 alin. (2) lit. c) din H.G. nr. 1412/2004, care prevăd că prin element de noutate se înţelege hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului.

În cazul recurentului nu există nici o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus anularea certificatului LRD -T nr. x eliberat la data de 03.12.2020.

Atât Decretul nr. 232/2022 emis de Preşedintele României, cât şi propunerea înaintată de Secretarul de Stat al SSRML 1553/09.02.2022 şi Procesul-verbal nr. x/1513/08.02.2022 emis de Comisia art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/26.01.2022 au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 şi ale art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004, fiind nelegale.

Prin hotărârile judecătoreşti invocate de instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate nu s-a dispus nici anularea certificatului LRD - T nr. x eliberat la data de 03.12.2020 şi nici a poziţiei din Decretul nr. 1053 la data de 10 decembrie 2019 prin care i-a fost acordat titlul.

În fine, hotărârile judecătoreşti invocate de instanţa de fond în motivarea sentinţei civile pronunţate sunt anterioare şi nu ulterioare eliberării certificatului. În lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se dispună anularea certificatului, propunerea formulată de Secretariatul de Stat este nelegală fiind formulată cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din legea 341/2004, nelegalitatea propunerii formulate de Secretariatul de Stat atrage şi nelegalitatea decretului emis de Preşedintele României.

În mod greşit, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004 a apreciat instanţa de fond că " anularea sau nu a certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant seria x - T nr. x, emis la data de 03.12.2020, nu afectează validitatea situaţiei de fapt reţinute prin acest proces-verbal. " Legiuitorul a înţeles să prevadă condiţiile în care poate fi retras un titlu şi anume numai în cazul anulării certificatului, precum şi modalitatea în care se poale dispune anularea certificatului, iar conform art. 16 alin. (2) din Constituţie nimeni nu este mai presus de lege.

În mod greşit, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 şi a art. 6 alin. (1) din Legea 554/2004 a respins instanţa de fond excepţia de nelegalitate a Procesului-verbal nr. x/1513/08.02.2022.

Drept urmare, instanţa de fond a motivat sentinţa pronunţată numai pe normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 fără să facă referire la prevederile art. 8 alin. (6) din Legea 341/2004 şi art. 1 alin. (6) din Legea 555/2004.

Între normele metodologice şi lege se aplică cu prioritate legea. Prin normele metodologice nu se poate adăuga la lege şi nici nu se pot institui dispoziţii derogatorii de la lege. Dacă există neconcordanţă între lege şi normele metodologice se aplică legea care este actul juridic cu forţă juridică superioară.

4. Apărările formulate în recurs

În recurs intimatul Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat .

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 a depus note de sedinţă prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Susţine că mare parte din motivele de recurs se circumscriu unor critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate şi excedează cadrului special al unei căi extraordinare de atac. În ceea ce priveşte invocarea motivului de recurs încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură, susţine că este nefondat, arătând că sentinţa instanţei de este motivată, fiind examinate punctual toate aspectele invocate de către recurent, instanţa verificând atât aspectele legate de incidenţă.

La rândul său, recurentul -reclamat a depus note scrise prin care a susţinut că nu cunoaşte motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestui proces-verbal, dar, pornind de la menţiunile din procesul-verbal nr. x/2948/22.03.2022, reclamantul a considerat că motivul pentru care S.S.R.M.L. a emis procesul-verbal nr. x/2518/09.03.2022 a fost tocmai apariţia Decretului Preşedintelui 232/28.02.2022. Or, conform art. 49 din Legea nr. 341/2004, decretul preşedintelui nu reprezintă element de noutate ce ar putea conduce la anularea certificatului de luptător cu rol determinant, un astfel de element de noutate trebuind a avea o dată de emitere ulterioară publicării în Monitorul oficial a Decretului nr. 1053/10.12.2019, decret prin care a fost acordat titlul de Luptător cu rol determinant în favoarea reclamantului E..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. De asemenea, conform art. 499 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Din această perspectivă, Curtea constată că recurentul a invocat faptul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale şi că, prin hotărârea atacată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce reprezintă motive de recurs în sensul art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În motivare a arătat că judecătorul fondului pronunţase anterior o hotărâre prin care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la aspectele deduse judecăţii în prezenta cauză, hotărârea respectivă fiind invocată inclusiv în cuprinsul declaraţiei de abţinere.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale) constă în nerespectarea normelor privind compunerea şi constituirea instanţei, fiind vizate ipoteze cum ar fi compunerea completului de judecată cu un număr necorespunzător de judecători, situaţii de incompatibilitate a judecătorilor care intră în componenţa completului sau orice fel de împrejurări în care instanţa nu a fost alcătuită potrivit normelor de organizare judecătorească sau de procedură.

Verificând aspectele invocate în susţinerea acestui motiv de recurs, instanţa de control judiciar observă că, prin declaraţia de abţinere, doamna judecător F. a arătat că nu poate soluţiona prezenta cauză întrucât a făcut parte din completul care a pronunţat decizia civilă nr. 77/R/29.01.2019 în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Braşov, iar prin cererea de chemare în judecată se invocă motive de nelegalitate şi netemeinicie care au legătură cu actele care au stat la baza emiterii Decretului prezidenţial contestat.

Concret, astfel cum reiese din încheierea de sedinţă din 12 mai 2023, Curtea de apel a constatat că titularul cererii de abţinere nu se află în stare de incompatibilitate legală de a soluţiona cauza cu care a fost învestit, în condiţiile în care, din cuprinsul cererii de chemare a judecăţii, precum şi al apărărilor formulate, nu rezultă, în mod explicit sau implicit, vreun motiv de nelegalitate şi/sau netemeinicie care să aibă legătură expresă cu decizia civilă nr. 77/R/29.01.2019, singurul aspect de lămurit în raport de această hotărâre (situaţie premisă a cererii de abţinere) fiind acela de a verifica dacă decizia în discuţie are sau nu efect de autoritate de lucru judecat. Or, o atare analiză nu poate determina incompatibilitatea judecătorului, întrucât nu conduce la reanalizarea de către judecătorul în cauză a aspectelor tranşate anterior prin hotărârea judecătorească pronunţată.

Pe de altă parte, faptul că în cronologia evenimentelor judecătorul a pronunţat o hotărâre judecătorească asupra unei situaţii litigioase nu poate conduce, per se, la naşterea unui dubiu asupra caracterului obiectiv cu care acesta ar exercita controlul judiciar asupra unei situaţii litigioase ulterioare, în speţă, obiectul şi temeiul cererii de chemare în judecată analizate în dosarul x/2017 al Curţii de Apel Braşov fiind diferite de obiectul şi temeiul cererii de chemare în judecată înregistrate în dosarul x/2022, diferite fiind şi procedurile judiciare în cadrul cărora au fost emise actele administrative contestate în cele două pricini.

Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că, din datele speţei nu rezultă niciun element de natură a naşte în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, acesta nefiind pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, hotărârea judecătorească în raport de care a formulat cererea de abţinere.

Ca atare, Înalta Curte constată că această situaţie nu se regăseşte în speţă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. acesta se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, Curtea constată că soluţia adoptată a fost motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu fac trimitere la o greşită interpretare a probelor, ci la o greşită interpretarea sau aplicare a unor norme de drept care, însă, nu a fost identificată în speţă.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 335/17.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, la poziţia 70, a fost admisă cererea reclamantului A. de acordare a calităţii de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", înregistrată sub nr. x/24.03.2015 .

Ulterior, prin procesul-verbal înregistrat sub nr. x/1513/8.02.2022, emis de Comisia art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 2/2022 în şedinţa din 26.01.2022, s-a reţinut, la pct. 39 din tabel, că reclamantul se numără printre cele 47 de persoane "care au hotărâri judecătoreşti de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant" şi, în consecinţă, s-a decis sesizarea Administraţiei Prezidenţiale în vederea retragerii titlurilor.

Înalta Curte mai constată că, în succesiunea evenimentelor care au condus la emiterea şi anularea/retragerea certificatului şi titlului de Luptător cu Rol Determinant (LRD), se identifică o situaţie particulară de cele reglementate de dreptul material incident în cauză.

Astfel, prin procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 10/2022/10.03.2022, înregistrat la pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist sub nr. x/22.03.2022, contestat în prezenta cauză, s-a luat act de procesul-verbal nr. x/2518/09.03.2022 privind propunerea de anulare a certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989- Luptător cu Rol Determinant a reclamantului A. şi de efectele deciziei civile nr. 322/2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, s-a reţinut, în cuprinsul acestui proces-verbal, că cererea administrativă de acordare a titlului Luptător pentru Revoluţia din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant a fost respinsă şi de Comisia constituită în temeiul art. 92, în urma constatării neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute la art. 3 alin. (1) pct. 3 lit. b) din Legea nr. 341/2004 coroborat cu art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 99/2015.

Înalta Curte constată că raţionamentul respingerii acţiunii se bazează pe existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care atestă inexistenţa dreptului recurentului-reclamant la emiterea certificatului şi a titlului de luptător cu rol determinant.

Într-o primă etapă a procedurii administrative, cererea recurentului-reclamant de eliberare a certificatului de luptător cu rol determinant nu a fost soluţionată favorabil, astfel că acesta a formulat acţiune prin care acesta a solicitat eliberarea noului tip de certificat a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 561/CA/03.04.2018, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect solicitarea de emitere a Certificatului de Luptător cu ROL Determinant pentru Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Prin decizia nr. 77/R/29.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamant împotriva încheierii de şedinţă din 02.04.2018, invocată din oficiu, a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 02.04.2018 prin care i s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de chemare în garanţie a Comisiei Parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989. Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 561/CA/03.04.2018, pe care a menţinut-o.

Prin argumentele expuse în susţinerea soluţiei, s-a reţinut expres că:

"recurentul nu probează aspectele de el expuse în cuprinsul cererii de obţinere a noului certificat, respectiv faptul că ar fi participat la ocuparea clădirilor Consiliului Judeţean Braşov şi Primăriei Zărneşti, considerate de importanţă deosebită şi că nu se afla în aceste clădiri în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la dosarul administrativ nefiind declaraţii de martori recunoscuţi ca revoluţionari, din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei, inclusiv faptele deosebite ale celui pentru care sunt date şi nici alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei, motiv pentru care Curtea apreciază că nu sunt dovedite condiţiile pe care legea le prevede pentru emiterea unui astfel de certificat" şi că "dosarul administrativ întocmit pe numele recurentului nu conţine documentele pe care legiuitorul le prevede, documente ce să se raporteze la faptele determinante prin care acesta să se fi remarcat în localităţile de el menţionate, prin care să fi participat la ocuparea şi apărarea unor obiective de importanţă deosebită, decisive pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989".

În ciuda pronunţării acestei hotărâri, la 17.05.2019 a fost emisă Decizia nr. 335 de către Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 din cadrul Guvernului României, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 şi s-au admis cererile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant în Revoluţia din decembrie 1989 pentru 29 de persoane, printre care şi recurentul-reclamant din prezenta cauză.

Or, hotărârile de mai sus produceau efecte asupra tuturor actelor emise cu privire la drepturile care au făcut obiectul litigiului respectiv, ceea ce înseamnă că o astfel de hotărâre constituie temei pentru anularea/retragerea certificatului şi titlului LRD pe cale administrativă.

Este adevărat că retragerea titlului de luptător cu rol determinant trebuie precedată de procedura administrativă sau judiciară de anulare a certificatului de LRD. Cu toate acestea, nerespectarea succesiunii acestor paşi nu conduce automat la anularea actelor emise de instituţiile competente, câtă vreme o hotărâre judecătorească definitivă stabileşte că recurentul-reclamant nu are un drept recunoscut legal la acordarea certificatului de luptător cu rol determinant şi a titlului aferent, iar acesta nu se poate prevala de un drept în contra acestei hotărâri şi în susţinerea acţiunii de anulare a actelor de anulare/retragere a certificatului/titlului de luptător cu rol determinant.

Cu alte cuvinte, efectul unei hotărâri definitive se răsfrânge asupra părţilor implicate, fără posibilitatea de a contesta cele stabilite, prin urmare, nicio critică nu poate fi primită împotriva acestei hotărâri, iar dreptul afirmat de reclamant nu există şi nu poate fi protejat prin contencios administrativ împotriva unor acte care confirmă inexistenţa acestui drept.

Contrar celor susţinute de către recurentul-reclamant, din interpretarea dispoziţiilor art. 491 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1412/2004, nu reiese că este necesar ca elementul de noutate la care se referă acest text de lege să fie ulterior emiterii deciziei de acordare a titlului, ci acesta poate să fie reprezentat şi de un fapt anterior, dar care să fi fost descoperit ulterior. Dacă legiuitorul ar fi înţeles să aibă în vedere o asemenea condiţie, ar fi menţionat-o în mod expres.

Aceasta pentru că recurentul-reclamant nu se poate prevala de o eroare la verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea certificatului de luptător cu rol determinant, pentru a beneficia în continuare de privilegiile aferente acestui titlu, câtă vreme acesta nu îndeplinea condiţiile pentru acordarea respectivului titlu.

Pe de altă parte, în interpretarea recurentului-reclamant, s-ar ajunge la situaţia în care, deşi există o hotărâre definitivă care constată că recurentul-reclamant nu are dreptul la acordarea titlului de luptător cu rol determinant în Revoluţia din decembrie 1989, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, acesta să beneficieze de acest titlul, ceea ce ar fi inacceptabil.

O asemenea interpretare reiese chiar din dispoziţiile legale de mai sus, prin care s-a stabilit în sarcina Comisiei prevăzute la art. 49 atribuţia de analiză a dosarelor şi de luare a deciziilor în vederea punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 (art. 491 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice), iar la alin. (2) lit. b) din aceleaşi Norme se prevede că prin sintagma elemente de noutate sunt avute în vedere şi hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004.

În concret, în privinţa normelor ce reglementează procedura administrativă de anulare/retragere a actelor atacate, acestea se regăsesc în capitolul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, H.G. nr. 1412/2004 (cu modificările şi completările ulterioare) - art. 49, art. 49 indice 1, art. 49 indice 3.

Din cuprinsul acestor dispoziţii, rezultă că sunt reglementate proceduri administrative distincte:

- cea reglementată de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) (modificat prin H.G. nr. 482/2022), care acordă competenţa analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operaţiunilor de anulare fiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ;

- cea reglementată de art. 49 indice 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004:

"în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor şi, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanţele competente", dispoziţie introdusă prin H.G. nr. 99/2015;

- cea reglementată de art. 49 indice 3 din H.G. nr. 1412/2004, care face referire la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deţinut cel puţin o demnitate sau o funcţie de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naţionale ale G. sau ale gărzilor patriotice.

În cauză este vizată procedura reglementată de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) din aceeaşi hotărâre, faţă de care recurentul susţine că hotărârea Curţii de apel Braşov nu poate fi considerată un element de noutate care să conducă la anularea certificatului de revoluţionar LRD, întrucât este anterioară emiterii certificatului.

Normele metodologice reglementează "sintagma elemente de noutate", în art. 49 indice 1 alin. (2), prin aceasta înţelegându-se şi "b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare".

Astfel fiind, ipoteza normativă nu distinge şi nu exclude situaţia particulară din prezenta cauză, în care prima instanţă a considerat că titlul acordat de Preşedintele României a fost retras, uzând de prerogativa constituţională, acordată de art. 94 Constituţie, emiterea decretului de retragere a titlului echivalând cu un act de executare a unei hotărâri judecătoreşti.

Aceasta înseamnă că temeiul juridic al emiterii actelor contestate este reprezentat de art. 500 C. proc. civ., al executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, în contextul deja descris anterior, că această ipoteză legală de drept comun, nu este exclusă de H.G. nr. 1412/2004 şi că, din acest punct de vedere, nu se poate reţine aplicarea greşită a prevederilor art. 49, art. 49 indice 1 H.G. nr. 1412/2004.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Faţă de toate cele ce preced, conchide Înalta Curte că în raport de starea de fapt reţinută de instanţa de fond în urma aprecierii probelor administrate, instanţa de fond a statuat în mod corect că din interpretarea acestei norme art. 49 indice 1 alin. (2), nu rezultă nicio condiţie de formă, în sensul că autoritatea publică are obligaţia emiterii unei decizii, iar nu a unui proces-verbal.

În baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, aşadar, ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 149 din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.