Prescription of right to impose administrative liability for incompatibility: start of limitation period upon cessation of public office

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/06.06.2023 întocmit de pârâtă; să se constate intervenţia prescripţiei dreptului de a fi tras la răspundere administrativă pentru cazul de incompatibilitate reţinut prin raportul de evaluare atacat, să se dispună anularea actului atacat, ca urmare a faptului că acesta a fost emis cu nerespectarea termenului de prescripţie a dreptului de a fi tras la răspundere administrativă, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea cererii reclamantul arată că, în fapt, a ocupat funcţia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş începând cu data de 22.07.2016 şi până la data de 24.10.2020, iar începând cu data 27.11.2018 a ocupat funcţia de membru în consiliul de administraţie al B. S.A., Timişoara.

Intimata a reţinut faptul că în perioada 27.11.2018-24.10.2020 reclamantul s-ar fi aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 88, alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003; respectiv acela că ar fi ocupat concomitent atât funcţia de consilier judeţean cât şi aceea de "membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum şi la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă fapt pentru care a emis raportul pe care înţeleg să îl contestă prin prezenta.

În aceste condiţii, prin raportare la data săvârşirii faptelor generatoare a stării de incompatibilitate, termenul general de prescripţie se împlineşte la trei de la data de început ocupării în simultan a celor două funcţii de mai sus.

Arată că, data de la care termenul de prescripţie începe să curgă este data de 27.11.2018, data la care intimata trebuia să cunoască existenţa cazului de incompatibilitate, şi se împlineşte la data de 26.11.2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 488 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în urma rejudecării cauzei sub toate aspectele: în principal, casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, în cazul în care se va reţine cauza spre soluţionare, solicită casarea hotărârii atacate şi să se constatate intervenţia prescripţiei dreptului de a fi tras la răspundere administrativă pentru cazul de incompatibilitate reţinut prin raportul de evaluare atacat; să se dispună anularea actului atacat, ca urmare a faptului că acesta a fost emis cu nerespectarea termenului de prescripţie a dreptului de a fi tras la răspundere administrativă.

Încadrând criticile din recursul său în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs, a arătat următoarele:

În esenţă, se arată că hotărârea atacată este fundamentată pe teza, greşită în opinia sa, potrivit căreia termenul de prescripţie al dreptului intimatei de a-l trage la răspundere administrativă începe să curgă la data de 24.10.2020, dată la care a încetat mandatul său de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş, şi nu data de 27.11.2018 când a debutat deţinerea celor două funcţii în concomitent.

Arată recurentul că în speţa de faţă trebuie făcută în primul rând distincţia dintre dreptul intimatei de a-l trage la răspundere administrativă şi dreptul entităţii competente de aplicare a sancţiunii administrative care se impune, după caz, drept subsecvent rămânerii definitive a raportului de evaluare întocmit de către intimată.

Decizia ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din care au fost reţinute ca incidente punctele de la 47 la 67 sub aspectul regimului prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea administrativă, nu poate are relevanţă în speţă întrucât în discuţie nu este dreptul de a aplica sancţiunea administrativă ci dreptul de a trage la răspundere administrativă. Totodată, statuările acestei decizii nu pot fi reţinute nici în ceea ce priveşte natura actului întrerupător al prescripţiei, care nu poate fi actul de sesizare a potenţialului conflict de integritate ci doar actul prin care se constată, în mod definitiv, existenţa cazului de incompatibilitate.

În cauză, nu se poate pune problema unei sancţiuni administrative şi a termenului în care aceasta ar putea fi aplicată, având în vedere faptul că raportul de evaluare nr. 23066/G/ll/06.06.2023 nu este încă definitiv.

De altfel, recurentul a invocat prescripţia dreptului de a fi tras la răspundere administrativă şi nu prescripţia dreptului de a fi aplicată sancţiunea administrativă.

Se arată în continuare că termenul de prescripţie în cauză este cel la care face referire art. 25 alin. (5) din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Recurentul susţine că prima instanţă a apreciat în mod greşit că acest termen începe să curgă la data încetării stării de incompatibilitate, respectiv 24.10.2020 întrucât s-ar afla în prezenţa unei fapte continuate.

Această instituţie este specifică faptelor penale şi nu actelor civile, sau, în interesul prezentei cauze, actelor care constituie caz de atragere a răspunderii administrative. De altfel, şi în ipoteza în care s-ar admite existenţa unei fapte continue de sorginte penală, sintagma "de la data săvârşirii lor" prin raportare la prevederile art. 2517 şi art. 2523 C. civ., ar invalida încă o dată teza datei încetării stării de incompatibilitate ca fiind dată de început a termenului de prescripţie.

Se mai susţine că apărarea recurentului s-a bazat pe împlinirea termenului de prescripţiei a dreptului de a fi tras la răspundere administrativă început la data ocupării simultane a celor două funcţii care au atras starea de incompatibilitate, aplicaţie practică a tezei secundare din art. 2523 C. civ., respectiv momentul la care "trebuia să cunoască naşterea lui", datorită caracteristicii de publice a celor două funcţii. Însă şi aplecându-se asupra tezei principale din art. 2523 Cod. Civil, respectiv "data când a cunoscut" intimata existenţa conflictului de integritate, şi în acest caz termenul de prescripţie a fost depăşit, raportat la data la care Secretarul Judeţului Timiş avea prerogativa prevăzută de art. 91, alin. (4) din Legea 161/2003.

Astfel, contrar raţionamentului primei instanţe, raportat la aceste prevederi, înţelege că termenul de prescripţie curge de drept la momentul deţinerii în simultan a celor funcţii sau cel târziu la data de 25.01.2019, la 60 de zile distantă faţă de momentul ocupării simultane a celor două funcţii în cauză. Sesizarea intimatei a avut loc la data de 20.06.2022, iar raportul atacat este emis la data de 06.06.2023, ambele după momentul împlinirii termenului de prescripţie calculat prin raportare la prevederile art. 91 alin. (4) din Legea 161/2003.

4. Apărările invocate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Referitor la criticile de nelegalitate subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motivată, care nu cuprinde motive contradictorii sau străine cauzei, fiind respectate exigenţele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ.

În privinţa criticilor de nelegalitate subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţine că instanţa de fond a interpretat în mod corect dispoziţiile legale în materia prescripţiei şi a reţinut că termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 24 octombrie 2020, mai exact de la momentul încetării funcţiilor care au atras încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către recurent, termenul de prescripţie fiind întrerupt odată cu emiterea raportului de evaluare nr. x/06.06.2023.

4. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susţinut că apărarea recurentului s-a bazat pe împlinirea termenului de prescripţiei a dreptului de a fi tras la răspundere administrativă început la data ocupării simultane a celor două funcţii care au atras starea de incompatibilitate, aplicaţie practică a tezei secundare din art. 2523 C. civ., respectiv momentul la care "trebuia să cunoască naşterea lui". Însă şi aplecându-ne asupra tezei principale din art. 2523 Cod. Civil, respectiv "data când a cunoscut" intimata existenţa conflictului de integritate, şi în acest caz termenul de prescripţie a fost depăşit, raportat la data la care Secretarul Judeţului Timiş avea prerogativa prevăzută de art. 91, alin. (4) din Legea 161/2003.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

II.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate şi în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste critici nu sunt întemeiate, în speţă nefiind identificate încălcări ale cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ori ale exigenţelor respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin prisma modului în care instanţa de fond a cercetat argumentele părţilor şi a construit raţionamentul judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Totodată, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Legea nu impune ca hotărârea judecătorească să abordeze în mod literal toate argumentele şi susţinerile părţilor, acestea fiind sintetizate şi subsumate unor considerente comune, apte să dezlege fiecare dintre aspectele care au format obiectul disputei judiciare.

În consecinţă, considerentele sentinţei recurate sunt detaliate în mod corespunzător obligaţiei legale de motivare a hotărârii pronunţate şi nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanţă nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidenţa motivului de casare în discuţie, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanţă a dreptului material.

II.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Preliminar, se constată că, prin memoriu de recurs, recurentul nu a contestat în fata instanţei de fond cele reţinute de către inspectorul de integritate şi anume că, în perioada 27.11.2018 - 24.10,2020, acesta a deţinut funcţia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi a exercitat şi funcţia de membru/administrator în cadrul Consiliului de Administraţie al B. S.A. Timişoara, societate comercială de interes local aflată în subordinea Consiliului Local Timişoara şi având ca unic acţionar Consiliului Local Timişoara.

La data de 20.06.2022, Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a fost sesizată de către o persoană juridică cu privire la faptul că reclamantul A., consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş, nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât simultan cu exercitarea funcţiei de consilier judeţean a exercitat şi funcţia de membru în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A., societate aflată în subordinea Consiliului Local Timişoara.

Astfel, activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către recurent A. s-a efectuat pentru perioada 22.07.2016 (data validării mandatului de consilier judeţean 2016 - 2020) - 24.10.2020 (data constituirii consiliului judeţean Timiş şi validării mandatelor consilierilor judeţeni pentru mandatul 2020 -2024).

Sub aspect procedural, au fost îndeplinite prevederile Legii nr. 176/2010, în ceea ce priveşte informarea persoanei evaluate, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

În baza textului legal, faţă de reclamant A. s-a efectuat procedura de informare, după cum urmează:

La data de 22.07.2022 - prin adresa nr. x/22.07.2022 reclamantul a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice şi, totodată, a fost înştiinţat că, în cazul în care din activitatea de evaluare desfăşurată vor fi identificate elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, va fi informat şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere, confirmarea de primire fiind semnată de către destinatar la data de 09.08.2022

Astfel, la data de 02.02.2023 - prin adresa nr. x/02.02.2023, reclamantul a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi a fost invitată să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, şi, totodată, a fost informată că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat, confirmare de primire semnată de destinatar la data de 21.02.2023.

Urmare acestei informări, reclamantul a transmis un punct de vedere înregistrat la Agenţie sub nr. x/16.03.2023.

Prin prezenta acţiune reclamantul a contestat Raportul de evaluare nr. x/06.06.2023, singura critică formulată privind prescripţia dreptului de a fi tras la răspundere administrativă pentru cazul de incompatibilitate reţinut prin raportul de evaluare atacat, cu motivarea că, prin raportare la art. 25 alin. (5) din Legea 176/2010 şi la data săvârşirii faptelor generatoare a stării de incompatibilitate, termenul general de prescripţie se împlineşte la trei de la data de început ocupării în simultan a celor două funcţii de mai sus, respectiv de la data de 27.11.2018, data la care intimata trebuia să cunoască existenţa cazului de incompatibilitate, şi se împlineşte la data de 26.11.2021.

Curtea reţine că reclamantul, în perioada 27.11.2018 - 24.10.2020, a deţinut funcţia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi a exercitat şi funcţia de membru/administrator în cadrul Consiliului de Administraţie al B. S.A. Timişoara, societate comercială de interes local aflată în subordinea Consiliului Local Timişoara şi având ca unic acţionar Consiliului Local Timişoara.

Motivul de recurs referitor la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale prin respingerea excepţiei privind prescripţia extinctivă a răspunderii administrative

Recurentul a invocat faptul că prima instanţă a apreciat în mod greşit că acest termen începe să curgă la data încetării stării de incompatibilitate, respectiv 24.10.2020 întrucât s-ar afla în prezenţa unei fapte continuate.

Trebuie menţionat că intimata este ţinută în exercitarea competenţelor sale de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 176/2010, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice, de declanşarea cercetărilor specifice în termenul general de 3 ani prevăzut de art. 2.523 din C. civ., care începe să curgă de la data când a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască situaţia juridică sau factuală cu relevanţă în exercitarea competenţelor sale, care va fi interpretat în nota specifică a raporturilor de drept public în care acţionează Agenţia, dar nu mai târziu de 3 ani de la momentul încetării funcţiilor ori demnităţilor publice care fac obiectul cercetărilor.

Aşa cum reiese din cele menţionate anterior, atât declanşarea cercetărilor specifice, cât şi întocmirea Raportului de evaluare din 06.06.2023, s-au făcut în cadrul termenului general de prescripţie de 3 ani, care a început să curgă de la data de 24.10.2020, momentul încetării funcţiilor care fac obiectul cercetărilor, respectiv cea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Timiş şi de membru/administrator în cadrul Consiliului de Administraţie al B. S.A. Timişoara, societate comercială de interes local aflată în subordinea Consiliului Local Timişoara şi având ca unic acţionar Consiliului Local Timişoara.

Dispoziţiile art. 2.537 C. civ. constituie dreptul comun în materia reglementării cazurilor de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, având aplicabilitate şi în materia evaluării incidentelor de integritate.

Dintre cazurile de întrerupere reglementate de această normă, pentru identitate de raţiune poate fi aplicată în materia specifică analizată, situaţia prevăzută la pct. 2 din norma anterior menţionată potrivit căreia "prescripţia se întrerupe (...) 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (...)", deci situaţia în care cel împotriva căruia curge termenul de prescripţie declanşează procedurile corespunzătoare recunoaşterii dreptului său interesului său legitim pretins.

În conformitate cu prevederile art. 2.541 C. civ.:

(1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.

(2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

(3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

(4) În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă.(...)"

În acest context este evident că sesizarea şi declanşarea cercetărilor de către Agenţia Naţională de Integritate, în realizarea competenţelor legale cu care a fost învestită în vederea realizării interesului său public, întrerup termenul scurs, prescripţia dreptului Agenţiei la angajarea răspunderii administrative a persoanei cercetate şi evaluate fiind ştearsă, conform art. 2.541 alin. (1) din C. civ.

Ca atare, nu se prescrie fapta săvârşită, ci dreptul material la acţiune, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar, corelativ, se înlătură şi răspunderea juridică civilă, administrativă sau penală, ca efect al prescripţiei dreptului material la acţiune, şi numai dacă Agenţia Naţională de Integritate nu a îndeplinit niciun act de întrerupere a prescripţiei, potrivit legii, răspunderea juridică nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie.

În acest sens este jurisprudenţa instanţei supreme în acord cu soluţia de principiu luată de judecătorii secţiei de contencios administrativ ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în data de 11.03.2020, conform căreia actul întreruptiv al prescripţiei extinctive este reprezentat de declanşarea investigaţiei, respectiv de momentul înregistrării sesizării la Agenţia Naţională de Integritate.

Cum în mod corect a observat prima instanţă, fapta săvârşită este una continuă pe perioada 27.11.2018 - 24.10.2020, termenul de prescripţie de 3 ani începând să curgă de la data de 24.10.2020, data încetării exercitării simultane a celor două funcţii şi în raport de care Raportul de evaluare a fost emis în termen, iar pe de altă parte aceste aspecte, au fost tranşate atât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. 74/2020, cât şi de către Curtea Constituţională.

Astfel, potrivit art. 25 alin. (5) din Legea nr. 176/2010 "(5) Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condiţiile depăşirii termenului general de prescripţie de 3 ani de la data săvârşirii lor, în conformitate cu art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare".

Pe de altă parte, în decizia nr. 449/2015, Curtea Constituţională statuează în par. 27 că activitatea de evaluare a declaraţiei de avere şi a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează de către Agenţia Naţională de Integritate "atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora". Astfel, reţine Curtea, "textul fixează un termen înlăuntrul căruia Agenţia are dreptul de a efectua evaluarea" şi că " . . . . . . . . . .aceasta are la dispoziţie un interval de timp egal cu durata mandatului alesului local, la care se adaugă încă 3 ani de la momentul încheierii mandatului, în care aceasta poate efectua activităţile amintite". Curtea continuă raţionamentul şi arată că "...textul menţionat stabileşte numai termenul maxim în interiorul căruia Agenţia Naţională de Integritate îşi poate exercita competenţa amintită, fără a conţine vreo reglementare referitoare la prescripţia răspunderii persoanei asupra căreia a purtat evaluarea" întrucât "normele, regulile şi termenele în care răspunderea civilă (delictuală, pentru fapta proprie), penală sau administrativă (disciplinară) se prescrie, nemaiputând fi angajată, sunt reglementate de normele specifice acestor materii".

Aplicând aceste dezlegări speţei de faţă, cu referire la termenul general de prescripţie în materie civilă, care acoperă şi sfera administrativă, este incident termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din C. civ., sau, după caz, în funcţie de momentul săvârşirii faptei şi implicit a legii aplicabile, de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Astfel, faptul că începerea activităţii de evaluare are ca efect întreruperea prescriptiei răspunderii, însă începe un nou termen după rămânerea definitivă a raportului de evaluare, astfel că susţinerile recurentului vor fi înlăturate.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 488 din 21 septembrie 2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.