Police defendants prevail as annulment of gambling venue risk assessment upheld; maintenance contract not a risk-reducing measure

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de faţă şi văzând dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, au solicitat instanţei admiterea contestaţiei, anularea înscrisului înregistrat sub nr. x din 23.03.2022, prin care a fost anulat raportul de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică, nr. 2680/05.03.2021 şi grila aferentă, precum şi a înscrisului nr. 2.466.481/S3 din 23.05.2022, emis de către acelaşi intimat, prin care a fost respinsă plângerea/sesizarea formulată împotriva înscrisului precizat anterior şi menţinerea raportului de evaluare si tratare a riscurilor la securitatea fizică nr. 2680/05.03.2021 şi a grilei aferente, ca fiind temeinice şi legale.

Reclamanţii A. şi B. au depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat a se lua act de faptul că înţeleg să se judece în contradictoriu şi cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (DGPMB).

Au solicitat anularea raportului cu propunere de anulare a analizei de risc, înscris înregistrat sub numărul x/4/CC din 05.08.2021, emis de către DGPMB (înaintat cu adresa nr. x C. civ. din 05.08.2021 IGPR) şi a referatului privind propunerea de anulare a analizei de risc la securitatea fizica pentru obiectivul C., înscris înregistrat sub numărul x din 23.03.2022, emis de IGPR.

Prin sentinţa nr. 231/2023 din 16 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt şi a fost declinată cererea de chemare în judecată, către Curtea de Apel Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, la data de 09.06.2023.

Prin încheierea din şedinţa publică de la 22.09.2023, instanţa a dispus introducerea în cauză a petentei S.C. C. S.R.L., beneficiarul actului contestat - raportul de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică nr. 2680/05.03.2021.

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 644 din 8 decembrie 2023, a fost respinsă excepţia lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului de a formula acţiune, invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, în ceea ce priveşte adresa nr. x din 23.03.2022 şi adresa nr. x din 23.05.2022, emise de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi a respins respinge cererea reclamantului de anulare a acestor adrese, ca inadmisibilă.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Mun. Bucureşti - Serviciul de Ordine Publică.

A fost admisă în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi S.C. C. S.R.L., şi, în consecinţă, a fost anulat Raportul nr. x.073/4/CC din 05.08.2021 emis de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Referatul nr. x/S3/P.E. din 23.03.2022 emis de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat pârâţi Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti

3.1. Recursul declarat de recurentul-pârât Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâtul arată că hotărârea recurată încalcă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât hotărârea recurată nu conţine motivele pe care se întemeiază.

Arată că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii invocată de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, întrucât raportul nr. x.073/4/CC/05.08.2021 întocmit de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul de Ordine Publică, nu este act administrativ care să nască, să modifice, sau să stingă un raport juridic, nefiind supus comunicării.

Totodată, susţine că nu este de acord cu cele reţinute de instanţa de fond, întrucât raportul nr. x.073/4/CC/05.08.2021 emis de Direcţia Generală Poliţiei Municipiului Bucureşti - Serviciul Ordine Publică nu este un act premergător emiterii referatului Inspectoratului General al Poliţiei Române, ci este un act de informare, neputând, în niciun caz, să fie atacat pe cale principală în temeiul Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

Prin urmare, rolul raportului este acela de informare a structurii superioare cu privire la opinia structurii emitente despre situaţia de fapt constatată şi încălcarea prevederilor legale reţinute, nereprezentând nici măcar un act preparator (precum avizul) pentru emiterea actului administrativ producător de efecte juridice.

În susţinerea criticii fondată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine, că a doua problemă de drept supusă analizei instanţei de recurs este dacă încheierea unui contract de mentenanţă a sistemului de securitate are un impact de diminuare a riscurilor la securitate fizică şi dacă evaluatorul ar putea să cuantifice acest element prevăzut de legiuitor în grila de evaluare prevăzută de Anexa nr. 8 a Instrucţiunilor M.A.I. nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, Secţiunea 4.2 denumită "Detalii alte criterii - Elemente de evaluare cu efect de diminuare a riscului" conform căreia "se descriu măsuri suplimentare de securitate sau situaţii/caracteristici speciale cu efect de diminuare a riscului". Cu toate acestea, elementul a fost menţionat de reclamant în anexa analizei de risc la securitate fizică anulată, deşi nu poate constitui o măsură suplimentară de securitate sau o situaţie/caracteristică specială.

Susţine recurentul că prin analiza de risc la Securitate fizică se identifică ameninţările şi vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanei ori care pot aduce prejudicii valorilor deţinute de unităţi, iar în baza acestor evaluări se stabilesc măsurile necesare pentru limitarea sau eliminarea acestora. Or, din analiza art. 3 lit. t) din I.M.A.I. nr. 9/2013, rezultă că măsura de securitate este o soluţie luată ca urmare a unei ameninţări şi vulnerabilităţi identificate şi care are ca scop reducerea riscurilor asociate.

Astfel, această logică juridică ar avea drept efect crearea unui pseudo-mecanism juridic, prin care s-ar scădea în mod artificial nivelul riscului de securitate, fără a aduce în fapt măsuri de securitate concrete care să fie în beneficiul unităţilor.

Pe această cale, nivelul de risc la securitate fizică poate fi diminuat ipotetic din oficiu cu până la 10 puncte (valoarea maximă permisă de instrucţiuni) ca urmare a introducerii unor măsuri pe care oricum legea le stabileşte ca fiind obligatorii pentru implementare, pierzându-se din vedere esenţa măsurilor suplimentare de securitate sau situaţii/caracteristici speciale (specifice) fiecărui obiectiv pe care evaluatorul poate să le identifice.

În fine susţine recurentul că măsura de securitate este o soluţie luată ca urmare a unei ameninţări şi vulnerabilităţi identificate şi care are ca scop reducerea riscurilor asociate. Nu se poate considera că un risc la securitatea fizică îl reprezintă neîncheierea unui contract de mentenanţă. Practic, spaţiul în cauză nu este unul mai sigur prin încheierea acestui contract, securitatea nu este sporită efectiv. Legiuitorul nu a prevăzut, în grila de evaluare, diminuarea riscului la securitate fizică în cazul încheierii unui contract de mentenanţă întrucât aceasta este o obligaţie stabilită prin textul de lege.

3.2. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică

Invocând criticii întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază recurentul că instanţa de contencios administrativ nu are temei legal pentru a obliga pârâtul I.G.P.R. să nu anuleze analiza de risc, pentru că această operaţiune intră în atribuţiile stabilite prin lege pentru Direcţia de Ordine Publică.

În acest sens arată că analiza de risc este o expertiză efectuată de inspectoratele de poliţie pentru calcularea şi furnizarea coeficienţilor de criminalitate specifică la nivel de zonă şi de către experţi înscrişi în D., iar instanţa nu se poate substitui organelor stabilite de lege sau expertului în a aprecia analiza riscului.

Prin sentinţa recurată, instanţa a reţinut în mod nelegal faptul că evaluatorul ar fi diminuat în mod nereal cu 3 puncte nivelul de risc la poziţia 4.2 din grila de evaluare a riscului. Pentru a justifica această afirmaţie, atât în raportul D.G.P.M.B. - S.O.P. cât şi în referatul I.G.P.R. - S.O.P. contestate, se prevede faptul că "reviziile tehnice periodice includ toate operaţiunile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectaţi, iar frecvenţa acestora se stabileşte de beneficiar, în funcţie de riscurile la adresa securităţii fizice şi a mediului ambient, însă cel puţin o revizie pe semestru", aspect prevăzut în art. 10 alin. (5) din Anexa 7 la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012.

În continuare recurentul susţine că interpretarea instanţei de fond este eronată, întrucât o obligaţie legală trebuie respectată în mod obligatoriu de toţi destinatarii legii, neputând fi considerată o măsură ori un element cu efect de diminuare a riscului, astfel de element sau măsură putând fi considerate doar elemente cu impact concret asupra riscurilor de securitate, identificate sau propuse de evaluator pe lângă cele stabilite deja de lege ca fiind necesare şi obligatorii.

Aşa fiind, pârâtul susţine că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, neîncheierea unui contract de mentenanţă pentru sistemul de alarmare creşte a riscul de securitate fizică, de exemplu prin nefuncţionarea corespunzătoare a vreunui element din ansamblul de echipamente ce formează sistemul de alarmare, nerepararea la timp sau în cazul vreunei urgenţe a pedalei de panică sau a televiziunii cu circuit închis etc.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimaţii-reclamanţi A. S.R.L. şi B., au invocat excepţia nulităţii recursurilor formulate de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Pe fond au cerut respingerea recursurilor, apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Preliminar, analizând cu prioritate cererea de recurs, sub aspectul condiţiilor prevăzute de C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, Înalta Curte a constatat că motivele de nelegalitate expuse în cererea de recurs formulată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pot fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.. De asemenea, motivele de nelegalitate expuse în cererea de recurs formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că excepţia nulităţii recursului a fost respinsă ca neîntemeiată.

Statuarea de către instanţa de recurs asupra modului în care legea a fost aplicată raportului juridic dedus judecăţii se realizează în raport de situaţia de fapt stabilită de către instanţele de fond pe baza probatoriilor administrate de părţi sau, după caz, de instanţa de judecată, din oficiu, şi, respectiv, de interpretarea dată de instanţele de fond normelor de drept apreciate a fi incidente raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum aceste aspecte rezultă din considerentele hotărârii recurate.

Ca atare, judecătorii fondului au a statua prin hotărârea pronunţată, în mod explicit şi într-o manieră coerentă, atât cu privire la calificarea dată actelor şi faptelor deduse judecăţii, cu luarea în considerare a limitelor învestirii şi a probatoriilor administrate, cât şi cu privire la interpretarea normelor de drept care fundamentează soluţia, obligaţia judecătorilor de a-şi motiva hotărârile în fapt şi în drept constituind una din garanţiile dreptului la un proces echitabil.

Cât priveşte normele de drept, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, rezultat al interpretării judecătoreşti, propria statuare a instanţei de judecată asupra acelor norme de drept care au fost apreciate a fi esenţiale din perspectiva raportului juridic dedus judecăţii, precum şi argumentele pentru care au fost înlăturate de la aplicare celelalte norme de drept invocate de părţi, ca fiind străine cauzei, în raport de situaţia de fapt reţinută.

În caz contrar, atare omisiuni ale instanţei de judecată pun în discuţie incidenţa motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi, în măsura în considerentele de drept reţinute nu sprijină soluţia, şi a motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd următoarele: Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Se poate observa că, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, reclamanţii A. şi B. au solicitat anularea înscrisului înregistrat de către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică (I.G.P.R.-D.O.P.) sub numărul 341.876/S3 din 23.03.2022 prin care a fost anulat raportul de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică nr. 2680/05.03.2021 şi a grilei aferente, elaborate de reclamantă prin evaluator B. pentru obiectivul C. nr. 14 Bucureşti, anularea înscrisului nr. 2.466.481/S3 din 23.05.2022, emis de I.G.P.R.-D.O.P., prin care a fost respinsă plângerea formulată de reclamanţi, anularea raportului cu propunere de anulare a analizei de risc, înscris înregistrat sub numărul x/4/CC din 05.08.2021 emis de către de Direcţia Generală de Poliţie a municipiului Bucureşti - Serviciul de Ordine Publică, a referatului înregistrat sub numărul x/S3/PE din 23.03.2022 emis de I.G.P.R.-D.O.P., privind propunerea de anulare a analizei de risc la securitatea fizică, referat aprobat de Directorul Direcţiei de Ordine Publică.

Trebuie precizat că reclamanta A. are ca obiect de activitate efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică pentru unităţile ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care desfăşoară astfel de activităţi.

Ca atare, la solicitarea beneficiarului C. S.R.L., a fost întocmit de către A. prin executant B., evaluator de risc la securitatea fizică, înregistrat la D. la poziţia nr. 155/04.12.2013, raportul de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică nr. 2680/05.03.2021 pentru obiectivul Agenţia Player nr. 14 al S.C. C. S.R.L., situată în Bucureşti, str. x, bl. 152.

În anul 2021, D.G.P.M.B.-S.O.P., a verificat mai multe analize de risc întocmite de acelaşi evaluator, inclusiv în analiza de risc la securitate fizică nr. 2680/05.03.2021. În contestaţia administrativă, s-a menţionat că, "la data emiterii actului administrativ prin care se anulează raportul de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică nr. 2680/05.03.2021 şi a grilei de evaluare aferentă, societatea beneficiară deţinea o altă analiză de risc, însuşită în data de 06.01.2022. Astfel, la data de 23.03.2022 analiza de risc ce face obiectul adresei nu mai exista, în consecinţă, măsura de anulare a raportului de risc nu se justifică."

Urmare a verificării analizei de risc, pârâta D.G.P.M.B.-S.O.P. a întocmit "Raportul cu propunere de anulare a Analizei de risc la securitate fizică nr. 2680/05.03.2021, întocmită de evaluatorul B., poziţia nr. 155 în D.., pentru sala de exploatare a jocurilor de noroc a societăţii C. S.R.L., situată în Bucureşti, str. x, bl. 152.", Raport înregistrat de pârâtă cu nr. 386.073/4/CC din 05.08.2021 .

Mai este de menţionat că, prin referat a fost propusă anularea analizei de risc la securitate fizică pentru obiectul C. din Mun. Bucureşti, str. x, înregistrată cu nr. x/05.03.2021, evidenţierea măsurii anulării analizei de risc la securitate fizică în D.. şi notificarea beneficiarului C., prestatorului A. S.R.L. şi D.G.P.M.B. cu privire la măsura dispusă, propunere care a fost însuşită de Directorul Direcţiei de Ordine Publică din cadrul I.G.P.R., care a semnat referatul I.G.P.R.-D.O.P. nr. x/S3/P.E. din 23.03.2022 la rubrica "Aprob/Director".

Pornind de la aceste aspecte, analizând lucrările dosarului, se constată reclamanţii au solicitat anularea raportului cu propunere de anulare a analizei de risc din 05.08.2021 şi a referatului privind propunerea de anulare a analizei de risc. S-a constatat că s-a dispus anularea lor ţinând cont de faptul că în evaluarea pe care societatea prin evaluator a realizat-o cu privire la analiza de risc pentru Agenţia Player nr. 14 s-ar fi uzitat de date incorecte în condiţiile în care s-ar fi diminuat punctajul din grilă cu trei puncte.

S-a mai susţinut că evaluatorul a procedat la analizarea unui contract de mentenanţă pe care l-a considerat element cu efect de diminuare a riscului şi a procedat în consecinţă. Ca atare, este necesar a se stabili dacă situaţia existentă poate fi încadrată în categoria date nereale sau incorecte sau este un element care rămâne la latitudinea evaluatorului, ţinând cont de obligaţiile pe care le are într-o asemenea evaluare.

În ceea ce priveşte motivele de recurs prin care se susţine încălcarea dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, sunt de reţinut următoarele:

Raportat la situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, se constată că prin hotărârea recurată instanţa a procedat la interpretarea şi aplicarea doar a unora dintre normele de drept invocate drept temei al pretenţiilor, iar în ceea ce priveşte celelalte norme de drept invocate de părţi, dezbaterea şi motivarea înlăturării lor lipsesc cu desăvârşire.

Totodată, se constată că aspecte de fapt esenţiale ale cauzei nu au fost pe deplin lămurite, iar cele reţinute nu pot fundamenta, în raport de normele de drept interpretate, concluziile reţinute şi, pe cale de consecinţă, soluţia pronunţată urmează fi casată in parte.

Prin sentinţa civilă nr. 644/08.12.2023, Curtea de Apel Craiova a reţinut că referitor la motivele pentru care fost anulată analiza de risc şi dispusă înscrierea anulării în D., că atât în raport, cât şi în referat s-a reţinut în mod nelegal faptul că evaluatorul ar fi diminuat în mod nereal cu 3 puncte nivelul de risc la poziţia 4.2 din grila de evaluare a riscului.

Pentru a justifica această afirmaţie, se reţine că, atât în raportul D.G.P.M.B. - S.O.P.,cât şi în referatul I.G.P.R. - S.O.P. contestate, se prevede faptul că "reviziile tehnice periodice includ toate operaţiunile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectaţi, iar frecvenţa acestora se stabileşte de beneficiar, în funcţie de riscurile la adresa securităţii fizice şi a mediului ambient, însă cel puţin o revizie pe semestru", aspect prevăzut în art. 10 alin. (5) din Anexa 7 la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012.

Se mai arată că pârâtele au indicat în raportul şi referatul contestate incidenţa art. 4 din Anexa I la H.G. nr. 301/2012, care prevede că "beneficiarii sistemelor avizate sunt obligaţi să încheie contracte de întreţinere periodică cu societăţi licenţiate, care să ateste funcţionarea sistemului conform parametrilor tehnici".

Aşadar, instanţa de fond reţine că normele legale invocate de recurente, respectiv art. 4 din Anexa 1 la H.G. nr. 301/2012 şi Anexa 7 la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012, impun beneficiarului sistemelor de alarmare împotriva efracţiei efectuarea periodică a unor revizii tehnice pentru instalaţia de alarmare şi încheierea unor contracte de întreţinere periodică cu societăţi licenţiate.

A mai reţinut judecătorul fondului că ceea ce trebuie lămurit în cauză este dacă existenţa unei obligaţii legale de încheiere a unui contract de întreţinere periodică cu societăţi licenţiate împiedică cuantificarea acestui contract ca element cu impact de creştere sau diminuare a riscurilor de securitate fizică.

Analizând textele legale incidente în cauză, instanţa a constatat că nu există nicio prevedere legală care prevadă interzicerea cuantificării îndeplinirii sau neîndeplinirii unei obligaţii legale ca o măsură care să aibă impact de creştere sau diminuare a riscurilor de securitate fizică.

Cât priveşte dispoziţiile legale menţionate, este de observat că instanţa de fond a înlăturat norma de drept la care s-a referit anterior, astfel că interpretarea instanţei nu poate fi menţinută în condiţiile în care această obligaţie legală trebuie respectată în mod obligatoriu de toţi destinatarii legii, neputând fi considerată o măsură ori un element cu efect de diminuare a riscului, astfel de element sau măsură putând fi considerate doar elemente cu impact concret asupra riscurilor de securitate, identificate sau propuse de evaluator pe lângă cele stabilite deja de lege ca fiind necesare şi obligatorii.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, este evident că neîncheierea unui contract de mentenanţă pentru sistemul de alarmare creşte riscul de securitate fizică, de exemplu prin pentru sistemul de alarmare creşte a riscul de securitate fizică, de exemplu prin nefuncţionarea corespunzătoare a vreunui element din ansamblul de echipamente ce formează sistemul de alarmare, nerepararea la timp sau în cazul vreunei urgenţe a pedalei de panică sau a televiziunii cu circuit închis etc.

Mai mult decât atât, este de observat că analiza de risc la securitate fizică pentru obiectivul C. este întocmită prin utilizarea de date incorecte, precum şi prin interpretarea eronată a prevederilor legale, aspecte ce au condus la diminuarea nejustificată a nivelului de risc determinat sau care sunt interzise de cadrul legal incident domeniului sistemelor de securitate (modificarea grilei de evaluare a nivelului de risc).

Or, în cadrul prezentării bazei legale, evaluatorul precizează faptul că "Elaborarea raportului de evaluare şi tratare a riscurilor la securitatea fizică s-a realizat în baza prevederilor:"... "O.U.G. nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice" . . . . . . . . . ."Decizia nr. 166/2013 a Prim-ministrului privind aprobarea Normelor metodologice ale Guvernului României din 19.03.2013 pentru realizarea/echivalarea/revizuirea planurilor de securitate ale proprietarilor/operatorilor/administratorilor de infrastructură critică naţională/europeană.", aspect incorect, întrucât obiectivul evaluat face parte din categoria sălilor incintelor de exploatare a jocurilor de noroc.

În concluzie, prin actele contestate s-a reţinut că analiza de risc la securitate fizică este întocmită prin utilizarea de date incorecte şi prin interpretarea eronată a prevederilor legale, respectiv:

- evaluatorul a indicat că tratarea riscurilor s-a făcut în baza prevederilor O.U.G. nr. 98/2010 şi a Deciziei nr. 166/2013 privind aprobarea Normelor metodologice din 19.03.2013, ambele fiind acte normative care se referă la infrastructuri critice naţionale/europene, deşi obiectivul vizat de lucrarea de analiză nu făcea parte dintr-o astfel de infrastructură, ci din categoria sălilor şi incintelor de jocuri de noroc;

- evaluatorul a considerat ca având efect de diminuare a riscului un contract de mentenanţă cu o firmă specializată, deşi aceasta este o obligaţie legală (prevăzută de art. 4 din Anexa la Hotărârea de Guvern nr. 301/2012) a tuturor deţinătorilor de sisteme avizate, nefiind un element suplimentar, care să poată fi interpretat în sensul oferit de evaluator; de asemenea, că, cadrul legal stabileşte faptul că, "reviziile tehnice periodice includ toate operaţiunile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectaţi, iar frecvenţa acestora se stabileşte de beneficiar, în funcţie de riscurile la adresa securităţii fizice şi a mediului ambient, însă cel puţin o revizie pe semestru." Pentru cele mai reprezentative elemente de evaluare legate de sistemele de securitate, au fost tratate în Grilă la punctele: 2.9.1., 2.9.2, 2.9.3., 2.9.4., 2.10.1, 2.10.2, 2.10.3., 2.11.1. şi 2.11.2., iar implementarea unor noi obligaţii legale ar conduce în mod incorect la o diminuare nereală de 2 puncte a nivelului de risc la poziţia 4 2.2. din grilă.

Deşi evaluatorul ar putea justifica motivul alegerii "contractul de mentenanţă nu se află definit în grila de evaluare" pe seama prevederilor art. 27 alin. (1) şi (2) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 9/20132, respectiv ca şi elemente nedefinite în grilă, acesta nu este singurul criteriu de luat în considerare, el trebuie să reprezinte şi o măsură suplimentară de securitate, ori o obligaţie legală a tuturor deţinătorilor de sisteme avizate, nu poate fi considerată ca o măsură suplimentară;

-grila de evaluare, la punctul 4.2. Alte criterii/Elementele de evaluare cu efect de diminuare a riscului", pentru variabila impact redus (3,4) evaluatorul a modificat punctajul ponderat aferent acestei variabile, din (2.5) puncte în (4) puncte, iar această modificare conduce la nerespectarea cadrului legal incident domeniului sistemelor de securitate fiind interzisă, conform art. 17 alin. (22) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 9/2013, precum şi la o diminuare nereală de 1.5 puncte a nivelului de risc la poziţia 4.2. din grilă.

Aşadar, contrar celor susţinute de către reclamanţi, la anularea Analizei de risc au fost reţinute ca incidente chiar motivele permise de art. 12 din Instrucţiunea M.A.I. nr. 9/2013, ceea ce conferă caracter de legalitate măsurii de anulare.

În raport de cele constatate, observând că sunt netemeinice toate criticile de nelegalitate formulate, cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, va fi respinsă, ca neîntemeiată.

În atare condiţii, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, menţinând totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate cu privire la respingerea excepţiei lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului de a formula acţiune, invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică.

De asemenea, va menţine soluţia cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, în ceea ce priveşte adresa nr. x din 23.03.2022 şi adresa nr. x din 23.05.2022, emise de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi de respinge a cererea reclamantului de anulare a acestor adrese ca inadmisibilă şi de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a excepţiei inadmisibilităţii, invocate de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Mun. Bucureşti - Serviciul de Ordine Publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 644 din 8 decembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii B. şi A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, C., ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţionarea excepţiilor.

Obligă intimaţii - reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată către recurenţii pârâţi Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, în cuantum de 100 RON şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.