Recourse against public procurement payment dispute declared inadmissible due to two-instance limit

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, sub nr. x/22.02.2024, disjunsă din dosarul nr. x/11.10.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON/lunar per contract, sumă actualizată cu rata inflaţiei, calculată de la scadenţa si până la plata efectivă, la care este îndreptăţită conform dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi a dispoziţiilor O.G. nr. 117/2020, după cum urmează: suma de 140.000 RON ce rezultă din executarea acordului-cadru de servicii nr. 15379/28CJ/I 1.10.2018 pentru B. (lunile august 2020 - februarie 2021 - 10.000 RON/luna x 7 luni) si a acordului-cadru de servicii nr. x/11.10.2018 pentru C. (lunile august 2020 - februarie 2021) -10.000 RON/luna x 7 luni); obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin şi la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesionişti, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 204/9.04.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2024, a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin, a fost obligată pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş Severin să plătească reclamantului suma de 10.000 RON/lunar, fără TVA, aferentă perioadei august 2020- februarie 2021 în baza acordului cadru nr. 15379/28 CJ/11.10.2018 B., sumă actualizată cu rata inflaţiei, calculată de la data scadentă şi până la plata efectivă, precum şi dobânda legală, calculată asupra debitului principal de la data de la data exigibilităţii şi pana la data plăţii efective, a fost obligată pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să aloce din bugetul propriu fondurile necesare plăţii sumelor menţionate mai sus.

A fost respinsă, în rest, acţiunea.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 2.200 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat - 800 RON şi taxa judiciară de timbru - 1400 RON.

4. Cererea de apel

Reclamanta A. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 204/9.04.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2024, prin care solicită schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

De asemene şi pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin a declarat apel împotriva aceleiaşi hotărâri, prin care a solicitat instanţei să admită apelul promovat, în motivarea căii de atac reiterând apărările din cuprinsul întâmpinării formulate la judecata pe fond a cauzei.

Precizarea cererii de apel

Reclamanta apelantă A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei un înscris denumit "cerere modificatoare/precizatoare a cererii de apel", în sensul că solicită modificarea în parte a sentinţei civile nr. 204/2024 din data de 9.04.2024 doar cu privire la dispozitivul hotărârii instanţei de fond, în ceea ce priveşte pretenţiile rezultate din acordul-cadru de servicii nr. x/11.10.2018 pentru C. (lunile august 2020- februarie 2021) - 10.000 RON/lună x 7 luni) în sumă de 70.000 RON, sumă actualizată cu rata inflaţiei, precum şi obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin şi la plata de daune moratorii - dobânda legală penalizatoare între profesionişti, calculată asupra debitului principal solicitat la primul capăt din cerere, de la data de la care creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective, aşa încât solicită admiterea acţiunii şi cu privire la aceste pretenţii.

5. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 25 din 17 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin.

A respins, ca tardiv, apelul formulat de pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 204/9.04.2024, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. x/2024.

A respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi hotărâri.

6 . Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 25 din 17 iunie 2024, au promovat recurs, atât reclamantă S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin, cu a căror soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

La 26 august 2024, recurenta -pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a prezentat aspecte ce ţin de fondul litigiului, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus note de şedinţă, cu privire la excepţia inadmisibilităţii căii de atac. În esenţă a susţinut că nu mai există menţiunea expresă că hotărârea este supusă "numai" apelului, sens în care consideră că respectiva hotărâre poate fi atacată cu recurs, astfel că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, a fost fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 21 noiembrie 2024, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile art. 68 din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte la acest termen a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, pretenţiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Or, aşa cum s-a menţionat anterior, obiectul cauzei, aşa cum a fost calificat de instanţa de apel, face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 care prevede:

"procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului(...)"

De asemenea, Înalta Curte mai reţine că, pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că:

"Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi este soluţionat de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

În timp ce la alin. (31) a prevăzut că:Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor care privesc documentele constatatoare emise de către autoritatea/entitatea contractantă, referitoare la executarea contractului, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Instanţa ierarhic superioară soluţionează recursul de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

Din textele legale invocate, rezultă că legea a reglementat, după caz, calea de atac a apelului sau a recursului, însă nicăieri în cuprinsul legi sau în notele de fundamentare ale actelor de modificare, nu rezultă intenţia legiuitorului de a institui trei grade de jurisdicţie, împrejurare care ar contraveni scopului declarat al modificării legislative operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, respectiv cel al "adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice", "luând în considerare faptul că pentru asigurarea atingerii obiectivelor şi a atragerii fondurilor europene este necesară aprobarea unor măsuri legislative care să conducă la implementarea mai rapidă a proiectelor de investiţii".

Totodată, art. 68. din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare stipulează că" dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Aşadar, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, rezultă voinţa legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut care guvernează desfăşurarea litigiilor aflate în sfera de competenţă a instanţelor de contencios administrativ, recursul apărând ca fiind calea de atac adecvată scopului indicat de legiuitor, fiind instituit astfel dublul grad de jurisdicţie, fond şi recurs.

Ca atare, se observă că prin norme speciale, cum sunt cele reglementate prin art. 55 din Legea nr. 101/2016, se pot introduce proceduri derogatorii de la Legea nr. 554/2004, anumite ipoteze implicând instituirea, şi în materia contenciosului administrativ, a unui control devolutiv prin intermediul căii de atac a apelului, însă acelaşi principiu juridic - Specialia generalibus derogant - implică şi faptul că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absenţa reglementării exprese a triplului grad de jurisdicţie (apel şi recurs) în ceea ce priveşte hotărârile prevăzute de art. 51 şi respectiv, 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă şi, implicit, inadmisibilitatea căii de atac formulate.

Prin urmare, fiind pronunţată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 25 din 17 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nu este de natură să dea dreptul la exercitarea acesteia, hotărârea judecătorească fiind supusă principiului legalităţii, aceasta neputând prin ea însăşi, nici să suprime şi nici să dea naştere la căi de atac neprevăzute de lege.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi textele de lege invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, urmare admiterii excepţiei inadmisibilităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 25 din 17 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal,ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.