Cassation appeal nullified for failing to identify specific illegality against discrimination jurisdiction ruling

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererilor de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dos nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat in contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale, C. (ministrul MMJS), D. (preşedintele Comisiei de Disciplină a MMJS), E. (membru al Comisiei de Disciplină a Comisiei de Disciplină a MMJS), F. (membru al Comisiei de Disciplină a Comisiei de Disciplină a MMJS), G. (secretar al Comisiei de Disciplină a MMJS), Agenţia Naţională pentru Plaţi şi Inspecţie Socială, H., Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, I. (director executiv) anularea Hotărârii CNCD nr. 646/16.09.2020 şi înlocuirea hotărârii cu sentinţa ce va fi pronunţată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1442 din 14 octombrie 2021, a admis excepţiile lipsei calitătii procesuale pasive a pârâţilor D., E., F., G., C. şi Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii D., E., F., G., Municipiul Botoşani şi Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea formulată de reclamantii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, H., Agenţia Naţională pentru Plaţi şi Inspecţie Socială (A.N.P.I.S), Agenţia Naţională Pentru Plaţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi I., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au promovat recurs de recurenţii-reclamanţi B. şi A., invocând criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. .

Prin cererea formulată, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, susţinând că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, cuprinde motive străine de adevăr şi ocoleşte drepturile fundamentale prevăzute de art. 16 şi 50 din Constituţia României, atât sub aspect procedural, cât şi pe fondul cauzei.

În continuare, au fost învederate chestiuni de fapt, în sensul că recurentul A. se consideră discriminat întrucât nu beneficiază de transport accesibil şi gratuit, deşi este imobilizat în scaun rulant în comparaţie cu partea reclamată care beneficiază de maşina de serviciu transport gratuit, deplasări în străinătate şi alte facilităţi.

De asemenea, s-a arătat că nu poate lucra ca şofer de taxi şi nici în alte domenii, are acces limitat la diferite facilităţi. Petenta B., mama petentul A., a arătat că toate instituţiile reclamate nu au analizat corect aceste aspecte.

Apreciază recurenţii că, procedura de citare în fata pârâtului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost viciată, in sensul că nu au fost citaţi ambii reclamanţi, iar citaţia nu a ajuns la domiciliul acestora.

De asemenea, se susţine că, soluţia pronunţată în cauză este nelegală în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lispsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D., E., F., G., Municipiul Botoşani şi Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale, având vedere practica în materie a Înaltei Curţi.

Tot greşită este şi soluţia de respingere a acţiunii în condiţiile în care statul nu asigură transport public accesibil şi gratuit şi nici transport la locul de muncă, discriminându-l direct, în timp ce partea reclamată beneficiază atât de transportul public, cât şi de serviciu, accesibil şi gratuit şi la locul de muncă, dar şi în alte scopuri.

Instanţa de fond, într-o apreciere a dispoziţiilor legale îndepărtată de spiritul şi litera legii, a ajuns la concluzia greşită că hotărârea CNCD ar fi legală. Recurenta -reclamanta, mama petentului, a susţinut că este supusă unui efort disproporţionat şi de aici rezultă, în opinia acesteia, discriminarea indirectă pentru că îl transportă pe braţe. Aceasta se consideră discriminată indirect deoarece se refuză asigurarea egalităţii în drepturi la acces şi transport accesibil şi gratuit. Profesia pentru care a optat petentul este de şofer taxi.

Se mai arată că nu există taxi adaptat pentru cărucior rulant electric nepliabil din culpa părţilor reclamate care au confiscat resursele financiare în dispreţul sentinţei din dosarul x/2015 ICCJ care obliga şi la plata accesibilizării transportului în comun şi/sau individual până la înlăturarea stării de discriminare a pe Centului.

Colegiul Director al CNCD a stabilit în urma analizei sale, că obiectul petiţiei nu intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) al O.G. nr. 137/2000 republicată.

Or, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii solicită anularea Hotărârii CNCD nr. 646/16.09.2020, prin faptul că li se pare nedemn să se bucure ca angajat fără handicap de transport, mobilitate maşina şi şofer, în timp ce persoana cu handicap locomotor nu poate nici să viseze la transport maşină şi şofer şi implicit nici la muncă, loc de muncă salariu hrană pe simplu motiv că are handicap.

1.4. Apărările formulate în recurs

Părţile adverse au depus întâmpinare în cauză, prin care au înţeles, în primul rând, să invoce excepţia nulităţii recursului, având în vedere că, prin criticile prezentate recurenţii-reclamanţi nu au arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, ceea ce nu permite încadrarea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care solicită admiterea excepţiei şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii recursului.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 iunie 2024, respectiv 20 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din 20 noiembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţi pe care o va admite pentru următoarele considerente.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate şi prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Tot cu nulitatea sancţionează şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. De asemenea, simpla indicare de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac.

Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic speţei deduse judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Asupra nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, prin raportare la motivele de casare ce sunt prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, motivarea căii de atac a recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată prin sentinţa civilă recurată, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de lege.

În cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurenţii nu formulează nicio critică care să privească soluţia recurată şi/sau raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza pronunţării acesteia.

Astfel, prin sentinţa civilă recurată, printre altele, a fost respinsă, acţiunea formulată de reclamant, reţinându-se, în esenţă, că prin hotărârea nr. 646/16.09.2020 pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a admis excepţia necompetenţei sale materiale, astfel că raportul juridic dedus judecăţii vizează doar petenţii care sunt reclamanţi în prezenta cauză şi pârâtul consiliu, iar restul pârâţilor, persoane fizice şi instituţii publice, nu justifică calitate procesuală pasivă raportat la soluţia reţinută de CNCD. Astfel, în baza art. 36 C. proc. civ. a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D., E., F., G., C. şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, sens in care cererea reclamanţilor formulată in contradictoriu cu aceşti pârâţi să fie respinsă ca fiind introdusa împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A mai reţinut instanţa fondului că, în acord cu pârâtul CNCD autoritatea nu poate analiza o comparabilitate între drepturile pe care peroanele cu dizabilităţii le au, în baza prevederilor legale, cu drepturile pe care un angajat le are în cadrul unei instituţii sau companii, iar faptele sesizate vizează aspecte ce ţin de modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu inspectorii de muncă, modalitatea în care se decontează cheltuielile de transport, modul în care comisia de disciplină a analizat cele semnalate, astfel că obiectul petiţiei nu este de natură să cadă sub incidenţa prevederilor O.G. nr. 137/2000, astfel că în mod legal prin hotărârea nr. 646/16.09.2020 CNCD a admis excepţia necompetenţei materiale a consiliului în raport cu obiectul petiţiei.

Pentru o motivare corespunzătoare a recursului, recurenţii aveau obligaţia să indice explicit şi clar care sunt normele juridice interpretate sau aplicate greşit şi să demonstreze concret în ce mod a fost încălcată sau aplicată eronat respectiva dispoziţie legală.

Simpla neacceptare a raţionamentului instanţei de fond nu echivalează cu încălcarea legii, atât timp cât aceasta a analizat şi a motivat de ce a respins acţiunea reclamantului, raportându-le explicit la circumstanţele concrete ale speţei.

O atare atitudine procesuală a recurenţilor ignoră faptul că, prin intermediul căii de atac a recursului, nu pot fi invocate orice nemulţumiri, ci doar acelea care privesc soluţia şi considerentele deciziei atacate cu recurs.

În absenţa unor argumente care să reflecte critici privind sentinţa recurată, Înalta Curte nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care recurenţii urmăresc a le invoca şi nici dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., context în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul, urmare a admiterii excepţiei nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1442 din 14 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 noiembrie 2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.