Government liable for interest on refunds of unconstitutional pension health levy; claims vs. health insurers inadmissible for lack of standing

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2025

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iunie 2023, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C. S.A. Pensii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ("CNAS"), Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti ("CAS AOPSNAJ") şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

(i) obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamanţilor, inclusiv sumele reţinute cu ocazia restituirii activului acumulat la pensia privată obligatorie administrată de C. (Pilonul II obligatoriu), reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei, în temeiul art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004;

(ii) obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, în temeiul art. 6 din O.G. nr. 13/2011;

(iii) plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi în prezentul proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 551 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a respins excepţia netimbrării acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României;

(iii) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii CNAS, Guvernul României, CAS AOPSNAJ;

(iv) a respins excepţiile lipsei de interes, prematurităţii şi lipsei de obiect invocate de pârâţii CNAS şi Guvernul României;

(v) a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii CNAS, Guvernul României, CAS AOPSNAJ şi C.;

(vi) a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2012 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente;

(vii) a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

2.2. Prin încheierea din 1 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii nr. 551/09.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, formulată de petenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A., B. şi intimaţii pârâţi Guvernul României, pârât C. S.A. Pensii, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect despăgubire şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 551/09.11.2023, în sensul că în loc de "Obligă pârâţii la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2012 (...)" se va trece "Obligă pârâţii la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 (...)", menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 551 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Guvernul României a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cel dintâi motiv de recurs, pârâtul susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, soluţia de admitere în parte a acţiunii, în sensul obligării Guvernului la acordarea de despăgubiri, fiind nelegală deoarece cererea de reparare a prejudiciului, având caracter exclusiv patrimonial, nu putea fi soluţionată în absenţa acţiunii care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată.

Apreciază că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciului invocat de intimaţii-reclamanţi, fără anularea vreunui act administrativ emis în baza ordonanţelor declarate neconstituţionale sau fără obligarea autorităţilor pârâte la emiterea unui act administrativ ori la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în sensul că acţiunea poate avea un obiect pur patrimonial, fără a fi însoţită de o cerere principală, care să facă dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei Guvernului, respectiv cererea de reparare a prejudiciului nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni de anulare a unui act administrativ subsecvent, emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale, aflat în legătură de cauzalitate directă cu vătămarea invocată.

De asemenea, arată că legiuitorul constituant a reglementat, prin dispoziţiile art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, răspunderea patrimonială a autorităţilor publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu prevederi derogatorii de la dreptul comun.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul-pârât susţine că prima instanţă a stabilit în mod nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi că instanţa a făcut abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamanţi reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare ale drepturilor de pensie. Procedând astfel, prima instanţă nu a observat că, de principiu, răspunderea civilă delictuală nu putea fi antrenată decât în subsidiar, după acţionarea în judecată a entităţii care plăteşte reclamanţilor drepturile de pensie şi nici că dreptului reclamanţilor la restituirea sumelor reţinute nelegal îi corespunde obligaţia corelativă a entităţii plătitoare a acestor drepturi de a restitui sumele.

Astfel, susţine că în măsura în care a stabilit că reclamanţii trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, obligaţia de plată a acestora nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc drepturile de pensie, motiv pentru care nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României. Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, pârâtul susţine că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm. din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamanţi, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

Susţine recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanţilor este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, în sensul solicitat de reclamanţi.

Arată că, prin O.U.G. nr. 4/2023, a fost stabilită competenţa caselor de pensii teritoriale şi sectoriale de a restitui sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri. Consideră că menţinerea dispoziţiilor hotărârii recurate ar duce la încasarea dublă a acestor sume, deşi legiuitorul a stabilit un cadrul normativ special pentru restituirea acestora şi în condiţiile în care competenţa restituirii sumelor reţinute este dată, prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României neavând atribuţii şi neputând fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

Invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal constând în decizia nr. 3526/16.06.2011 (dosar nr. x/2010) şi decizia nr. 3792/28.06.2011 (dosar nr. x/2010), hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate în litigii similare.

Consideră că, întrucât solicitarea reclamanţilor vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a CASS reţinută din pensie, litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

Mai arată că, pentru aceleaşi considerente, este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente, respectiv în măsura în care instanţa a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

Prin cel de-al patrulea motiv de recurs, pârâtul contestă obligaţia sa de plată a cheltuielilor de judecată, arătând că, în măsura admiterii recursului şi respingerii acţiunii, urmează a fi respinsă şi cererea accesorie de cheltuieli.

3.2. Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 551 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamanţilor, formulată în contradictoriu cu CNAS, ca neîntemeiată.

Prin primul motiv de recurs, pârâta CNAS critică soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, apreciind că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 şi art. 36 din C. proc. civ.. Legitimarea procesuală pasivă nu aparţine CNAS, deoarece aceasta nu a reţinut contribuţiile de asigurări sociale de sănătate din pensiile reclamanţilor. Calitatea procesuală pasivă aparţine Fondului C., care a calculat, reţinut şi virat către ANAF contribuţia, respectiv Guvernului României, având în vedere că izvorul acţiunii reclamanţilor este reprezentat de prejudiciul cauzat prin dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 650/2022 a Curţii Constituţionale, sens în care solicită a se avea în vedere considerentul de la pct. 52 din această decizie. Mai arată că, potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, CNAS nu este una dintre entităţile prevăzute de acest text de lege, restituirea sumelor solicitate făcându-se de Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele de pensii teritoriale şi sectoriale. Prin urmare, concluzionează recurenta-pârâtă că nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecăţii de reclamanţi, neavând calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâta CNAS susţine că în mod nelegal a fost obligată la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2012 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Consideră că greşit instanţa de fond nu a constatat că primul petit al acţiunii este rămas fără obiect, existând un mecanism legal, respectiv O.U.G. nr. 4/2023, pentru restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate. Restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023 se face din oficiu de Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale/sectoriale de pensii şi de entăţile care plătesc venituri din pensie. Prin urmare, astfel cum s-a stabilit şi în jurisprudenţa indicată, obligarea CNAS la plata unei despăgubiri egale cu sumele reţinute din pensia reclamanţilor este lipsită de folos practic pentru aceştia, instanţa neputând interveni asupra mecanismului de restituire instituit de legiuitor.

Raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi art. 1350 din C. civ., instanţa de fond ar fi trebuit să oblige pârâtul Guvernul României la plata către reclamanţi a sumelor actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale.

Astfel, arată că atât în materie fiscală, cât şi în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existenţa unei legături de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăţiei.

Faţă de pretenţia dedusă judecăţii, susţine că în speţă nu există o legătură de cauzalitate între obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi plata dobânzilor şi actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în condiţiile în care aceasta nu poate fi obligată la plata dobânzilor şi actualizărilor solicitate cu atât mai mult cu cât admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022 s-a făcut pe considerentul că O.U.G. nr. 130/2021 a fost adoptată fără a fi justificată urgenţa emiterii acesteia. Or, obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depăşesc 4.000 RON a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021, motiv pentru care CNAS, ca parte a puterii executive, avea şi are obligaţia legală de a pune în executare prevederile legale emise de puterea legislativă, neputându-se subroga în drepturile şi obligaţiile puterii legislative, în acest sens fiind şi prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituţiei României.

Astfel, arată că nu se poate retine culpa CNAS, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres această contribuţie.

Mai susţine recurenta-pârâtă că obligarea sa la plata dobânzilor, actualizărilor şi a cheltuielilor de judecată ar avea un precedent negativ şi asupra bugetului FNUASS, ce are ca destinaţie acordarea serviciilor medicale către asiguraţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 220 din Legea nr. 95/2006, cu consecinţa diminuării atât a pachetului de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi a calităţii serviciilor medicale acordate acestora, sens în care consideră că sunt neîntemeiate dispoziţiile instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea chematei în garanţie CNAS la plata dobânzilor şi actualizărilor solicitate.

3.3. Împotriva sentinţei civile nr. 551 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs şi pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta susţine că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză, raportat la obiectul cererii, respectiv restituirea din pensiile reclamanţilor a sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate conform O.U.G. nr. 130/2021 şi la atribuţiile legale ale CAS AOPSNAJ, stabilite conform O.G. nr. 56/1998, între care nu se regăseşte colectarea CASS datorată de persoanele fizice şi juridice.

Învederează că, potrivit taloanelor de pensii ale reclamanţilor, instituţia care virează şi reţine contribuţia de asigurări sociale de sănătate este Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi, pentru aceste considerente, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Mai arată recurenta-pârâtă că, potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, art. 153 alin. (1) lit. f) şi f)2) din Codul fiscal, art. 265 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 95/2006, art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012 competenţa de administrare a contribuţiilor speciale obligatorii datorrate de persoanele fizice revine ANAF, iar pentru perioada anterioară caselor de asigurări de sănătate. În concluzie, recurenta-pârâtă nu are niciun fel de atribuţii în colectarea sau restituirea sumelor de bani reprezentaând CASS datorate la FNUASS, care au titlul de creanţe fiscale şi nici nu intră în relaţii juridice cu persoanele fizice care au obligaţia de plată a acestor contribuţii.

Consideră să sentinţa recurată este nelegală şi pentru că instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, prin care Guvernul României a dispus repararea pagubelor în sensul restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la 27 decembrie 2022, cu consecinţa rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

În dosarul instanţei de recurs nu au fost depuse întâmpinări faţă de recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt fondate, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Prealabil examinării recursurilor, Înalta Curte constată că, deşi pârâta CASAOPSNAJ a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 din C. proc. civ., totuşi criticile expuse se circumscriu doar prevederilor pct. 8 al textului de lege amintit.

Astfel, în dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurenta-pârâtă a invocat şi argumentat aspecte cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive în cauză, care se circumscriu motivului de nelegalitate care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fără ca recursul să cuprindă vreun argument referitor la încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe.

În consecinţă, recursul pârâtei CASAOPSNAJ va fi analizat prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Trecând la analiza recursului, Înalta Curte reţine că reclamanţii A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune formulată în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C. S.A. Pensii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Ministerul Finanţelor Publice, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă contribuţie, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON. Mai exact, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamanţilor, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CNAS, Guvernul României şi CASAOPSNAJ, obligându-i pe aceştia din urmă, alături de pârâta C. S.A. Pensii, la plata despăgubirilor şi accesoriilor solicitate de reclamanţi.

Înalta Curte constată că o problemă esenţială în prezenta cauză o reprezintă calitatea procesuală pasivă a pârâţilor chemaţi în judecată, instanţa de fond apreciind că pârâţii CNAS, Guvernul României şi CAS AOPSNAJ justifică participarea în proces, soluţie care a fost contestată în toate recursurile deduse judecăţii.

Este de observat că, deşi recurentul-pârât Guvernul României nu a contestat, ca atare, soluţia dată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, în cuprinsul recursului a arătat în mod repetat că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză, aceasta aparţinând caselor teritoriale/sectoriale de pensii, obligate la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamanţilor, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, în privinţa pârâtei C. S.A. Pensii, nu a fost invocată în fond nicio excepţie vizând legitimarea sa procesuală în cauză, iar această parte nu a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de fond, astfel că sentinţa primei instanţe are caracter definitiv în ceea ce priveşte soluţia ce o vizează pe această pârâtă.

Pentru a răspunde criticilor formulate în calea de atac, Înalta Curte reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Înalta Curte mai reţine şi prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care potrivit alin. (5) "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

a) În acest context legislativ, Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti nu justifică o calitate procesuală pasivă în proces.

Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamanţii, respectiv Guvernul României.

În ceea ce o priveşte pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, este de observat că această autoritate nu este emitenta ordonanţei vătămătoare la adresa drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor şi, totodată, nu are niciun fel de atribuţii legale în ceea ce priveşte stabilirea şi reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate din pensia reclamanţilor, conform O.U.G. nr. 130/2021.

De asemenea, împrejurarea că reţinerile din pensie păgubitoare pentru reclamanţi au fost efectuate de casa teritorială/sectorială de pensii, după caz, nu conferă pârâtei CASAOPSNAJ calitate procesuală pasivă în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile corespunzătoare prejudiciilor cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională, emisă de co-pârâtul Guvernul României. Acţiunea de faţă are ca obiect despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a fi conferit în proces calitate procesuală pasivă CASAOPSANJ, cătă vreme aceasta îşi desfăşoară activitatea în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, nu în legătură cu pensiile.

Înalta Curte mai constată că sumele solicitate spre restituire de intimaţii-reclamanţi (atât principal, cât şi accesoriu) reprezintă despăgubiri pretinse în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu contribuţii de asigurări sociale de sănătate a căror administrare cade în sarcina organului fiscal central/teritorial ori creanţe fiscale calculate ca urmare a emiterii unor acte administrativ fiscale de impunere, în condiţiile Codul fiscal. Împrejurarea că prejudiciul produs reclamanţilor a fost determinat de reţinerea din pensie a unor sume cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar despăgubirile solicitate sunt echivalente ale valorii cumulate ale acestor reţineri (la care se adaugă indexarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală) nu modifică obiectul cererii de chemare în judecată şi nici temeiul de drept al acesteia, în raport de care se stabileşte şi cadrul procesual pasiv.

Înalta Curte subliniază aşadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului României atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

De asemenea, Curtea subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, text potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" (alin. (5).

Se observă că, dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic sau asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii, formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, este limitată la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă.

În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc. prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe, de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, cu consecinţa obligării lor, alături de pârâtul Guvernul României (şi pârâta C. S.A. Pensii), la plata despăgubirilor pretinse de reclamanţii A. şi B. ca urmare a emiterii O.U.G. nr. 130/2021, a fost dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, sens în care, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la art. 496 din acelaşi cod, se impune reformarea sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS şi CASAOPSNAJ şi respingerii în consecinţă a acţiunii formulate în contradictoriu cu aceştia, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Ca efect al admiterii excepţiei şi respingerii în consecinţă a acţiunii, nu vor mai fi analizate criticile de nelegalitate, formulate de recurenţii-pârâţi CNAS şi CASAOPSNAJ în calea de atac, cu privire la fondul cauzei.

b) Pentru un raţionament argumentativ similar celui înfăţişat anterior, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu a acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă. Astfel, conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, în timp ce existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speţă, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, astfel că acesta din urmă justifică o calitate procesuală pasivă în proces, în condiţiile în care este emitentul actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţională în parte.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile, recurentul Guvernul României a susţinut, în esenţă, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamanţi în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

Cum pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecinţă, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa calităţii procesuale pasive şi a capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

c) Cu toate acestea, în ceea ce priveşte obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii A. şi B. a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, Înalta Curte constată că această cerere a rămas fără interes.

Astfel, se constată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, care prevede că sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024 şi că restituirea sumelor se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii, casele de pensii au demarat procedura de restituire, conform acestei ordonanţe.

Reclamanţii A. şi B. se încadrează în situaţiile de restituire vizate de actul normativ amintit, perspectivă din care condiţia interesului procesual nu se mai verifică.

Potrivit art. 33 din C. proc. civ., "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual". Deşi justificarea condiţiei interesului judiciar vizează, în principal, momentul sesizării instanţei, această condiţie trebuie să subziste pe tot parcursul judecăţii, în caz contrar nemaiputându-se vorbi despre caracterul "actual" al acestuia.

Cum legiuitorul delegat (Guvernul României) a recunoscut îndreptăţirea reclamanţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că nu se mai justifică interesul reclamanţilor în promovarea petitului prin care a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În consecinţă, constatând că soluţia de obligare a pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor aferente sumelor reţinute cu titlu de CASS este dată cu greşita aplicare a art. 33 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va casa şi această soluţie a sentinţei şi, în rejudecare, va respinge petitul privind debitul principal ca rămas fără interes.

d) Înalta Curte reţine, aşadar, că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie.

În raport cu acestea, pârâţii Ministerul Finanţelor, CNAS şi CASAOPSNAJ nu au calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, iar această răspundere priveşte atât debitul principal, cât şi accesoriile acestuia. De altfel, instanţa de fond a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor (soluţie nerecurată în cauză), iar Înalta Curte a constatat anterior lipsa calităţii procesuale pasive a CNAS şi CASAOPSNAJ cu privire la debitul principal, astfel că răspunderea lor nu poate fi antrenată nici pentru pretenţiile accesorii.

Nu poate fi primită critica Guvernului României potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, actul normativ neavând în vedere asigurarea unei reparaţii integrale a prejudiciului, reprezentat nu numai de pierderea efectivă (damnum emergens), ci şi de beneficiul nerealizat (lucrum cessans), constând în dobânda legală, la care se adaugă actualizarea cu rata inflanţiei, pentru conservarea valorii reale a obligaţiilor băneşti.

Câtă vreme pârâtul Guvernul României nu a reglementat o soluţie legislativă de restituire a sumelor reţinute care să cuprindă şi actualizarea cu rata inflaţiei şi acordarea dobânzii legale de la data reţinerii nelegale şi până la restituirea integrală, reparaţia prejudiciului nu este integrală, aşa cum impun prevederile art. 1381, art. 1385, art. 1531, art. 1535 din C. civ. şi O.G. nr. 13/2011, astfel că este întemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului, pe cale judiciară, la plata acestor accesorii.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentului-pârât Guvernul României, referitoare la lipsa de obiect a cererii şi la pretinsa nelegalitate a soluţiei de obligare a sa la plata accesoriilor, menţinând sentinţa primei instanţe în această privinţă.

e) Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost recurate soluţiile de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor şi de respingere a acţiunii faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv de respingere a excepţiilor netimbrării cererii şi prematurităţii, astfel că sentinţa instanţei de fond va fi menţinută sub aceste aspecte.

f) În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât Guvernul României referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate, raportat la criticile de nelegalitate valorificate de instanţa de recurs cu privire la legitimarea procesuală pasivă a acestei autorităţi, emitentă a actului care a determinat prejudiciul a cărui reparaţie se solicită în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cum Înalta Curte a constatat, în considerentele prezentei decizii, că în mod corect Guvernul României a fost obligat de către prima instanţă la plata despăgubirilor echivalente dobânzii legale şi indicelui de inflaţie ce fac obiectul litigiului, atunci îi revine şi obligaţia accesorie de plată a cheltuielilor de judecată, în condiţiile art. 453 C. proc. civ.

Înalta Curte mai observă şi că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată nu subzistă în sarcina pârâţilor faţă de care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în fond sau în calea de atac.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte:

- va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal,

- va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând pricina în limitele casării,

- va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, respingând în consecinţă acţiunea faţă de aceşti pârâţi,

- va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără interes,

- va menţine sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţiile de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor şi de respingere a acţiunii faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; respingere a excepţiilor netimbrării cererii, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, prematurităţii şi lipsei de obiect a acţiunii; obligare a pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii B. şi A., cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente sumelor ce se restituie în condiţiile O.U.G. nr. 4/2023; obligare a pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva sentinţei civile nr. 551 din 9 noiembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 1 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii B. şi A. a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca rămas fără interes.

Menţine sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţiile de: admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor şi de respingere a acţiunii faţă de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; respingere a excepţiilor netimbrării cererii, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, prematurităţii şi lipsei de obiect a acţiunii; obligare a pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţii B. şi A., cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale şi a actualizării cu indicele de inflaţie, aferente sumelor ce se restituie în condiţiile O.U.G. nr. 4/2023; obligare a pârâtului Guvernul României la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 februarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.